NO COMENT. Unele lucruri nu au nevoie sau pur si simplu nu vreau eu sa le impartasesc( ca povestire).
E un loc foarte frumos.
vineri, 29 august 2008
joi, 28 august 2008
Mentiune la Festivalul de la Locarno
Scurtmetrajul "Ciobanul Zburator", in regia lui Catalin Musat, a participat in competitia "Leopards of Tomorrow" in cadrul Festivalului International de Film Locarno 2008 si a fost rasplatit cu o mentiune speciala.
Filmul prezinta secvente din viata unor ciobani de la o stana din zona Sibiului in apropierea careia se construieste un aerodrom.
Echipa care l-a ajutat pe Catalin Musat la acest film a fost formata din Marius Iacob(camera), Vlad Voinescu(sunet) si Roxana Comes(productie).
Subiectul pare ca suna simplu, insa rezultatul unei idei simple poate fi cuceritor. Astept cu nerabdare sa vad rodul acestei echipe. Pana va aparea in cinematografe..multa rabdare, probabil la anu' ca asa-i la noi.
Filmul prezinta secvente din viata unor ciobani de la o stana din zona Sibiului in apropierea careia se construieste un aerodrom.
Echipa care l-a ajutat pe Catalin Musat la acest film a fost formata din Marius Iacob(camera), Vlad Voinescu(sunet) si Roxana Comes(productie).
Subiectul pare ca suna simplu, insa rezultatul unei idei simple poate fi cuceritor. Astept cu nerabdare sa vad rodul acestei echipe. Pana va aparea in cinematografe..multa rabdare, probabil la anu' ca asa-i la noi.
miercuri, 27 august 2008
Poze vechi, de inceput.
Pentru ca imi place centrul vechi, pentru ca si in Bucuresti avem cladiri frumoase(desi aici nu apar), pentru ca m-as rataci pe stradutele alea pietruite invaluite in ceata si lumini si nu m-as mai intoarce.
Iesiti la promenada pe timp de noapte si totul va fi perfect, cand toti dorm si tu respiri aer curat intr-o adiere de mister si poveste.
Iesiti la promenada pe timp de noapte si totul va fi perfect, cand toti dorm si tu respiri aer curat intr-o adiere de mister si poveste.
sâmbătă, 9 august 2008
duminică, 3 august 2008
Culoare si mesaj urban in subteran
Panouri colorate, picturi murale..pot fi orice, important este ca statia de metrou Gara de Nord este mult mai vesela. Obositele patratele de gresie aflate pe pereti au acum haine noi. Ai senzatia ca spatiile pentru fiecare dintre "tablourile" expuse aici au fost special create pentru aceasta expozitie, cand , de fapt, totul a fost gandit si conceput a.i. sa se integreze spatiului.
Oamenii sunt obositi, grabiti, ingrijorati la ziua de maine sau de azi, si nu prea da mare atentie picturilor care nu au voce, dar care vibreaza prin culoare si se joaca sfidator in fata muritorilor de rand din Bucuresti. Cum e sa vezi in toata aglomeratia asta plictisita de job, de caldura, de poluare si indiferenta un omulet care traverseaza pe cealalta parte a peronului doar pentru a urmari mai de aproape mesajul din fiecare imagine?!? Cum e sa vezi o tanara mai subtire ca fideaua, cu un ghiozdan mare in spate si cu un altul imens taras( ca cele pentru mers pe munte), oprindu-se la fiecare "tablou" in parte, zambind pur si simplu la oamenii care ii taie calea, parca dorind sa-si rosteasca bucuria, incantarea, dar neavand cui?!?...nu pentru toti niste culori amestecate si manjite pe perete reprezinta ceva, nu pentru oricine vopseua prinde viata. De ce ar trebui sa se mandreasca artistii care au facut posibila toata povestea proiectului MetroArt/I love Bucharest?!? De ce ar trebui sa stie ca noptile pierdute(impropriu-zis "pierdute"), au meritat?!? Pentru oameni ca cei doi, pentru ca sigur nu sunt singurii, nu sunt multi, dar nu sunt categoric singurii.
Aceasta este o mica mostra din jocul de culoare din subteran. Eu una am coborat pur si simplu din metrou, din dorinta de a le vedea, desi eram foarte obosita dupa o zi lunga de munca, dupa o plimbare in parc, desi mai aveam de mers mult pana sa ajung acasa, desi ma usturau picioarele..si mi-am bucurat ziua, ochii si chestia aia mica din interior numita sufletel.
Nu am reusit sa pot arata aici toate picturile subterane, pentru ca a murit aparatul, saracul, epuizat si el dupa frecusul din ultimele zile...enjoy:
Care este mesajul acestor lucrari? Daca sunteti putin inteligenti ( si nu e chiar atat de greu sa fii putin inteligent) veti intelege de ce la metrou, de ce tocmai echipa I LOVE BUCHAREST. Va iese exercitiul asta de gandire?!? Ati descoperit de ce??..
Oamenii sunt obositi, grabiti, ingrijorati la ziua de maine sau de azi, si nu prea da mare atentie picturilor care nu au voce, dar care vibreaza prin culoare si se joaca sfidator in fata muritorilor de rand din Bucuresti. Cum e sa vezi in toata aglomeratia asta plictisita de job, de caldura, de poluare si indiferenta un omulet care traverseaza pe cealalta parte a peronului doar pentru a urmari mai de aproape mesajul din fiecare imagine?!? Cum e sa vezi o tanara mai subtire ca fideaua, cu un ghiozdan mare in spate si cu un altul imens taras( ca cele pentru mers pe munte), oprindu-se la fiecare "tablou" in parte, zambind pur si simplu la oamenii care ii taie calea, parca dorind sa-si rosteasca bucuria, incantarea, dar neavand cui?!?...nu pentru toti niste culori amestecate si manjite pe perete reprezinta ceva, nu pentru oricine vopseua prinde viata. De ce ar trebui sa se mandreasca artistii care au facut posibila toata povestea proiectului MetroArt/I love Bucharest?!? De ce ar trebui sa stie ca noptile pierdute(impropriu-zis "pierdute"), au meritat?!? Pentru oameni ca cei doi, pentru ca sigur nu sunt singurii, nu sunt multi, dar nu sunt categoric singurii.
Aceasta este o mica mostra din jocul de culoare din subteran. Eu una am coborat pur si simplu din metrou, din dorinta de a le vedea, desi eram foarte obosita dupa o zi lunga de munca, dupa o plimbare in parc, desi mai aveam de mers mult pana sa ajung acasa, desi ma usturau picioarele..si mi-am bucurat ziua, ochii si chestia aia mica din interior numita sufletel.
Nu am reusit sa pot arata aici toate picturile subterane, pentru ca a murit aparatul, saracul, epuizat si el dupa frecusul din ultimele zile...enjoy:
Care este mesajul acestor lucrari? Daca sunteti putin inteligenti ( si nu e chiar atat de greu sa fii putin inteligent) veti intelege de ce la metrou, de ce tocmai echipa I LOVE BUCHAREST. Va iese exercitiul asta de gandire?!? Ati descoperit de ce??..
sâmbătă, 2 august 2008
Romania trimite "RESTUL E TACERE" la Oscaruri
Juriul a decis. Lung-metrajul lui Nae Caranfil este propunerea Romaniei pentru Oscar la sectiunea" cel mai bun film intr-o limba straina". Juriul a fost format din 6 critici de film: Magda Mihaescu(presedintele comisiei), Cristina Corciovescu, Dana Duma, Eugenia Voda, Mihai Chirilov, Eugen Atanasiu si de un regizor/director de imagine Dinu Tanase. Filmul a obtinut 4 din voturile juratilor.
Am vazut filmul.Este un film cu personaje foarte bine asumate, unde comicul este subtil si inteligent lucrat, unde povestile personajelor induioseaza si amuza in acelasi timp, insa este un tip de film pe care nu-l vad incadrandu-se la Oscar, este un film de autor, care atrage atentia in festivalurile europene unde criteriile de analiza si de gust sunt total diferite de cele de peste ocean. Totusi avand in vedere impactul pe care a inceput sa-l aiba productia cinematografica romanesca si , mai ales, sectiunea pentru care a fost propus acest lungmetraj, este posibil sa fie macar selectionat pentru competitie. Filmul surprinde foarte bine si original atmosfera epocii, actorii sunt exceptionali, iar povestea este una interesanta, desi nu este un film exploziv.
Mie personal mi-a placut acest film, desi nu am fost extaziata( asa cum mi se intampla uneori cand sunt foarte impresionata de cate un film) , insa a fost o vizionare de la care am iesit cu zambetul pe buze, fara sa stiu sa explic de ce si ce anume mi-a placut, pur si simplu mi-a placut, a creat o stare interioara de bine. Si uneori e mare lucru pentru un film sa reusesca sa-ti imprime aceasta stare de bine pentru ca acesta este scopul oricarui act artistic. Este o simpla parere.
Am vazut filmul.Este un film cu personaje foarte bine asumate, unde comicul este subtil si inteligent lucrat, unde povestile personajelor induioseaza si amuza in acelasi timp, insa este un tip de film pe care nu-l vad incadrandu-se la Oscar, este un film de autor, care atrage atentia in festivalurile europene unde criteriile de analiza si de gust sunt total diferite de cele de peste ocean. Totusi avand in vedere impactul pe care a inceput sa-l aiba productia cinematografica romanesca si , mai ales, sectiunea pentru care a fost propus acest lungmetraj, este posibil sa fie macar selectionat pentru competitie. Filmul surprinde foarte bine si original atmosfera epocii, actorii sunt exceptionali, iar povestea este una interesanta, desi nu este un film exploziv.
Mie personal mi-a placut acest film, desi nu am fost extaziata( asa cum mi se intampla uneori cand sunt foarte impresionata de cate un film) , insa a fost o vizionare de la care am iesit cu zambetul pe buze, fara sa stiu sa explic de ce si ce anume mi-a placut, pur si simplu mi-a placut, a creat o stare interioara de bine. Si uneori e mare lucru pentru un film sa reusesca sa-ti imprime aceasta stare de bine pentru ca acesta este scopul oricarui act artistic. Este o simpla parere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)