ALTFEL

Un oras linistit, cu oameni normali -nici mai frumosi, nici mai destepti. Un oras-poveste unde cladirile soptesc un decor in care timpul are rabdare...

De la inaltime, sufletul se simte liber si plin, iar tabloul viu pe care ti-l intinde orasul si muntii pare atent lucrat de o mana cereasca.

O plimbare scurta pana in Brasov este perfecta daca simti nevoia sa evadezi din ceasornicul obositor al capitalei.

Si daca tot ajungi in Brasov nu ai de ce sa ratezi Cetatea Rasnovului.

1. Brasov
























2. Cetatea Rasnovului


În partea superioară a Ţării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de oraşul Braşov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Braşovului de capitala de odinioară a Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, se află oraşul Râşnov, menţionat deseori în documentele medievale ca orăşel-târg.

• Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.
• Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava, aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici^[2] a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.C. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.C.) găsită chiar în ruinele acestui castru.

• Prin poziţia sa geografică, castrul roman de la Cumidava putea supraveghea mai multe căi de acces în Transilvania, atât Trecătoarea Bran cât şi cea de pe Valea Râşnoavei dintre Râşnov şi Predeal-Buşteni.
• În perioada feudalismului timpuriu (sec. X-XIV) pe cuprinsul Transilvaniei apar la începutul sec. al X-lea voievodatele conduse de Menumorut, Glad şi Gelu, în afară de acestea existând şi alte voievodate, puternice autonomii româneşti, printre care şi Ţara Bârsei, menţionată în anul 1211 în privilegiul acordat cavalerilor teutoni, care colonizează Ţara Bârsei, de regele Andrei al II-lea al Ungariei. La începutul sec. al XVI-lea, obştea românească de la Râşnov este pomenită într-un recensământ oficial ca fiind condusă de un cneaz.
• În timpul şederii cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei (1211-1225) au fost aduşi în această regiune primii colonişti saşi, dintre care o parte au fost aşezaţi la Râşnov alături de populaţia românească băştinaşă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi aşezări.
• Datorită relaţiilor permanente cu Ţara Românească, oraşul Râşnov ajunge un important centru economic şi cultural, în anul 1384 fiind ridicată biserica de piatră a obştei romănilor râşnoveni, unul din cele mai vechi monumente arhitectonice din Ţara Bârsei.
• Documentar, denumirea Râşnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
• În perioada feudalismului dezvoltat (sec. XIV-XVI) oraşul Braşov ajunge cel mai important centru economic din Transilvania, iar alături de el Râşnovul devine al doilea târg din Ţara Bârsei, fiind menţionat în documentele medievale ca „târg” având juzii şi juraţii săi.
• Pe lângă viaţa agricolă, se dezvoltă meseriile care se organizează în bresle pe ramuri de producţie. La Râşnov breasla strungarilor în lemn şi a ţesătorilor au desfăşurat o bogată activitate, produsele lor, alături de produsele breslelor braşovene, au avut un bogat debuşeu pe pieţele târgurilor din Ţara Românească. În majoritatea privilegiilor comerciale acordate de domnii Ţării Româneşti braşovenilor la tratative iau parte şi delegaţii Râşnovului.
• Importanţa economică a Râşnovului va creşte şi mai mult după anul 1427, când regele Sigismund de Luxemburg vizitând oraşul şi cetatea, i-a acordat dreptul de a ţine târg.
• Românii râşnoveni posedau în Ţara Românească diferite proprietăţi printre care „stăpânirea asupra muntelui Baiul”, pe care îl obţinuseră prin banul Udrişte şi Toma postelnicul, fapt confirmat şi de Mihai Viteazul care numeşte Râşnovul „oraşul domniei mele”.
• Dezvoltarea oraşului Râşnov a avut mult de suferit din cauza poziţiei sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era şi o importantă cale de invazie pentru oştirile duşmane, acestea pătrunzând in Ţara Bârsei, intâlneau ca primă aşezare mai importantă oraşul Râşnov pe care deseori îl pustiau.
• Marea invazie a tătarilor din 1241, când Ţara Bârsei a fost pustiită, precum şi invaziile care au urmat, au determinat pe locuitorii Râşnovului să se gândească la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic.
• Aşa se explică necesitatea construirii cetăţii ţărăneşti a Râşnovului în care populaţia a fost silită de nenumărate ori să se refugieze istoria cetăţii fiind în mare măsură istoria însăşi a oraşului.
• Cetatea Râşnov a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această aşezare ajutaţi de cei din comunele învecinate, Cristian şi Vulcan într-o perioadă când principala ocupaţie a acestora era agricultura, din care s-a şi numit „cetate ţărănească”.
• Prima menţiune documentară despre cetatea ţărănească a Râşnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Ţara Bârsei, a fost pustiit întregul ţinut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Braşov şi de cetatea Râşnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viaţa locuitorilor refugiaţi între zidurile lor.
• Începuturile zidirii cetăţii au fost stabilite la sfârşitul sec. al XIII-lea de către ţăranii râşnoveni, nu are un stil arhitectonic pretenţios apropiat de construcţia caselor obişnuite, adaptat cerinţelor de fortificare. Ca material au fost întrebuinţate piatra şi cărămida. Înălţimea zidurilor este de aproximativ 5m, iar lăţimea cea mai mare o prezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are 1,5 m. Zidurile ca şi turnurile erau acoperite cu ţiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.

Informaţii suplimentare Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetăţii profilul unei masive centuri zimţate. Complexul cetăţii ţărăneşti a Râşnovului cuprinde două curţi: una exterioară, în faţa zidului estic al cetăţii, mărginită de un zid fortificat şi dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile şi turnurile cetăţii. Curtea exterioară, situată în partea estecă a cetăţii, servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în acelaşi timp şi un avanpost întărit pentru apărarea cetăţii.

SUTE DE ANI DE ISTORIE vs O AFACERE BUNĂ?

În perioada 2000 – 2008, Cetatea Râşnov a fost concesionată de către Primăria Râşnov cetăţeanului italian Alberto Drera. Cetatea Râşnov este monument istoric de importanţă naţională clasa ,,A”. Din păcate în perioada 2000 – 2007, această valoare istorică a fost agresată de intervenţiile ilegale ale fostului chiriaş al cetăţii. Imediat după preluarea cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera, a realizat construcţii noi fără aviz legal în curtea interioară a cetăţii Râşnov. În fapt, 2/3 din curtea interioară a monumentului istoric sunt construcţii noi, care anulează amprenta medievală, dar aveau în strategia comercială a foştilor administratori o funcţionalitate precisă: turn, ridicat pe ruinele capelei medievale, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, terasă – restaurant, căsuţe pentru spaţii de cazare. Însă Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice (art. 54 răspundere penală), a fost încălcată în mod flagrant şi în alte situaţii: capela de sec. XIV, din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate, în aceiaşi incintă, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilităţii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc. În anul 2004, Poliţia Braşov, serviciul Investigaţii Criminale, împreună cu Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Braşov a început o anchetă penală în acest caz. De asemenea, în prezent, Poliţia Braşov derulează o anchetă penală în privinţa obiectelor muzeale dispărute de la Muzeul Naţional Bran, descoperite în Cetatea Râşnov de reprezentanţii Primăriei Râşnov, după executarea silită a urmaşilor lui Alberto Drera. Este obligatoriu să menţionăm faptul că între SC Drumuri Publicitare SRL şi Primăria Râşnov a existat un conflict deschis şi datorită faptului că Primăria Râşnov a refuzat în perioada 2005 –2006 să acorde autorizaţia de construcţie pentru amenajarea în cetate pe ruinele vechilor ziduri a unor clădiri care urmau să fie folosite pentru spaţii de cazare şi restaurant. În prezent, Primăria Râşnov a cerut Ministerului Culturii şi Cultelor o comisie care să analizeze situaţia cetăţii, după care intenţionează să organizeze un simpozion cu participarea celor mai importanţi specialişti din România în domeniul istoriei medievale, arheologiei, istoriei artei, arhitecturii. Se fac demersuri pentru a obţine şi colaborarea unor profesionişti din străinătate. Felul în care va arăta în viitor cetatea Râşnov este o responsabilitate enormă şi nu poate să fie asumată de administraţia locală decât după o consultare cu mediul academic şi cu autorităţile naţionale responsabile de protejarea patrimoniului cultural al României.

text: http://ro.wikipedia.org

Iisus sau Allah?

Dumnezeu nu are nume, nu are culoare, nu are miros... ar trebui sa nu aiba nici religie.



Hagia Sofia este o cladire care iti da senzatia ca te ridica, linistea nepazita si totusi permanenta, in ciuda aglomeratiei vizitatorilor, zgomotul puternic pe care il lasa in urma pasii tai, fie ei si timizi, toate alcatuiesc un gand pe care nu stii cum sa-l concretizezi... era ca si cand as fi fost din nou mica, la tara la bunici, in biserica de acolo, cand inca nu fusese renovata, iar peretii erau jupuiti si picturile aveau crapaturi, iar eu la cei 7-8 ani ai mei...simteam intr-un anumit fel prezenta lui Dumnezeu acolo, nu neaparat atunci langa mine, ci in general, in lucrurile de la tara, in aerul acela vechi de la biserica. Dar locul acesta nu semana nici pe departe cu cel de la tara, doar spiritul locului avea acelasi parfum. Sau poate ca nu asta a fost...poate ca Dumnezeu exista si nu tine cont de locul si forma lucrurilor pe care o arata aceasta lume, deoarece oamenii sunt cei care cladesc si recladesc aceste forme, insa esenta lor este mereu aceeasi, pentru ca Dumnezeu este acelasi,iar noi oamenii suntem cei diferiti si vedem lucrurile putin diferit.




Biserica Sfanta Sofia, aflata in Istanbul - vechiul Constantinopol - este o fosta biserica crestina si o fosta moschee musulmana, in prezent servind doar pe post de muzeu.

Cel mai surprinzator lucru pentru mine a fost sa vad in acest loc mozaicul care o arata pe Maica Domnului cu Pruncul in brate, deasupra altarului crestin de odinioara, acum un mihrab din marmura care indica directia spre Mecca. In dreapta, tot sus, exista inca, avariat partial, Arhanghelul Gavriil; in partea stanga ar fi trbuit sa completeze imaginea Arhanghelul Mihail, insa mozaicul acestuia este pierdut aproape in intregime.

Cele mai cunoscute mozaicuri din Biserica Sfanta Sofia sunt cele aflate in registrele superioare, in galerii. Galeria Sudica, unde se afla mozaicurile mari, era folosite pentru sinoadele bisericesti. In vremea in care Biserica Sfanta Sofia a fost folosita pe post de moschee, in aceste galerii veneau femeile, deoarece ele nu aveau voie sa stea laolalta cu barbatii in timpul slujbei. Nici in bisericile ortodoxe(pentru cele catolice nu ma pot pronunta pentru c anu stiu) femeile nu ar trebui sa stea in aceeasi parte a bisericii in care stau barbatii: femeilor le este ingaduit sa stea in jumatatea stanga, in timp ce numai barbatii ar trebui sa ocupe partea dreapta,. Aceasta este , sa-i spunem, "o regula" de care se mai tine seama in bisericile cu populatie rurala izolata, si poate nici acolo.

Astazi, galeriile Hagiei Sofia - balcoanele si etajele laterale - ofera vizitatorilor o foarte buna priveliste asupra navei, din toate unghiurile acesteia, cat si o foarte buna vedere a unora dintre cele mai renumite mozaicuri bizantine din lume.

Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea şi-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru Ortodoxismul timpuriu şi pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură şi acoperişul sunt de o mare importanţă artistică. Templul însuşi era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis Νενίκηκά σε Σολομών (Solomon, te-am depăşit!). Sfânta Sofia este de fapt o basilică cu cupolă; planul bazei fiind tot cel basilical.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Hagia_Sophia)

"Restaurarile si reparatiile din Biserica Sfanta Sofia continua si astazi. Intre timp, vizitatorii pot admira interiorul, care este in mare masura la fel cum era cand a slujit drept biserica ultima oara. Aceasta s-a intamplat in seara zilei de 28 mai 1453, cand imparatul Constantin al XI-lea a primit Sfanta Impartasanie pentru ultima oara. Intuia ca in cateva ore miile de turci condusi de Mehmet al II-lea vor escalada zidurile orasului pentru a-l cuceri."