myworld

ca la noi la nimenea....

2009-08-28T13:12:00.000-07:00

Dumnezeu si Sf Petre se hotarasc sa faca lumea.
D: Petre, vezi tu petecul asta de pamant?
P: Vad, Doamne.
D: Ei, locul asta o sa se numeasca Romania.
P: Bine, Doamne, ce sa fie?
D: Sa fie niste munti..
P: Am pus..
D: Mai pune si niste dealuri..
P: Am pus.
D: Acum pune si niste campie..
P: Am pus.
D: Si vezi tu Dunarea?..fa-o sa treaca prin campia aia mare a lor
P: Am facut, Doamne.
D: Mai Petre, stau asa si ma uit...da-le si iesire la mare...
P: Doamne....dar nu le dai prea mult??
D: Stai asa Petre, sa vezi ce popor le dau!!!

...doar atat....

ca un fluture...

2009-08-24T12:22:00.000-07:00

fragil si liber....sentimentul care apare atunci cand te intalnesti cu linistea

Omul sfinteste locul!

2009-08-16T07:43:00.000-07:00

Intradevar este o lume total diferita dincolo de granitele acestei tari. Intradevar mai avem mult de lucrat ca sa ajungem la nivelul lor de organizare, poate mai mult de 50 de ani, INSA refuz sa cred ca acolo(oriune ar fi acel "acolo") este rai pe pamant. Ca turist, atunci cand esti in vacanta, in concediu de odihna, nu are cum sa nu ti se para fenomenala si extraordinara bucatica de lume in care evadezi. Dar daca dintr-o data acolo ar fi si locul tau de munca, lucrurile s-ar schimba in timp. De ce?pentru ca in lumea aia minunata ar aparea sefi, reguli si constrangeri asemeni celor de aici, din viata ta de astazi.
De obicei cand iti schimbi un job si ma refer la realitatea asta concreta, la cazuri si situatii obijnuite, evident ca o faci pentru o pozitie care iti aduce mult mai multe avantaje decat precedentul, insa iti vei da seama ca totusi esti limitat. Dupa ce va trece entuziasmul si incantarea inceputului ai sa descoperi ca in cele din urma te zbati pentru un pumn de hartii. Aici in Romania, in Spania, in Turcia, in Germania, in Olanda si oriune altundeva, viata noastra se rezuma la acest lucru, fie ca vrem sau nu sa recunoastem. Iar cei care militeaza pentru ideea potrivit careia aici nu avem oportunitati prin care sa ne realizam profesional pentru ca nu sunt conditii, pentru ca birocratia si "usile" ne sunt potrivnice, se inseala.
Daca aici nu poti sa fii cel mai bun, daca aici nu reuseti sa-ti gasesti calea prin care sa castigi lupta cu "nesansa" si "nenorocul" de a te fi nascut in Romania, daca aici nu resusesti sa strangi in jurul tau acei oameni pentru care merita sa te trezesti in fiecare dimineata ca impreuna sa schimbati lucrurile negative si neplacute de la locul de munca si din viata ta de zi cu zi, atunci dragilor, nu va faceti sperante ca veti fi stele lucitoare peste granita. Cu siguranta nu vei muta muntii din loc in alta parte de lume cu viata perfecta mult dorita de tine, daca aici nu ai reusit sa arati ca esti cel mai bun; iar acolo, "in alta parte de lume" , trebuie sa demonstrezi cel putin de doua ori mai mult ca esti "cel dintai".

Viata noastra este placuta si senina datorita oamenilor si este urata si stresanta din cauza oamenilor. Romania? este doar campul de lupta.

FATA CU CERCEL DE PERLA

2009-08-15T12:52:00.000-07:00

"Fata cu cercel de perla"=o poveste frumoasa, cu un ritm care iti cere rabdare si care nu-ti da pace pana nu ajungi la ultima pagina.
Lectura placuta!

zambete...

2009-06-23T03:58:00.000-07:00

Vreau sa fiu iar mica, sa imi petrec toate vacantele cu mamaie si cu tataie, sa am iar vacanta mare din iunie si pana-n septembrie, sa uit ca exista Bucuresti pentru 2 luni si un pic, sa ma bucur de culorile campurilor, de mirosul fanului prospat adus de pe vale....mi-e dor de simplitate.

Hai-Hui

2009-06-09T13:44:00.000-07:00

1. La Sagrada Famiglia
2. Casa Batllo
3. La Rambla
4. La Boqueria
5. Monumentul lui Columb
6. Barri Gotic
7. Catedrala Barcelonei
8. Placa Sant Jaume
9. Palau de la Generalitat
10. Palau de Lloctinent- Archivos de la Corona d'Aragon
11. Porta de Sant Jordi
12. Carrer dels Banys Nous(Carres dels Antiquaris)
13. Placa Sant Josep Oriol. Placa del Pi
14. Avenida Portal de l'Angel
15. Biserica Santa Maria del Mar
16. Passeig del Born
17. Palatul Muzicii Catalane -> Casa de bilete a PAlatului Muzicii Catalane
18. Passeig de Gracia
19. Parc Guell
20. Spitalul Santa Creu i Sant Pau
21. Rambla del Mar
22. Portul Vell
23. Parc de la Ciutadella
24. Arcul de triumf
25. Placa d'Espagnya
26. Casaramona
27. Muzeul de Ceara
28. Acvariul
29. Muzeul Erotic
30. Capul Barcelonei
31. Muzeul Picasso
32. Carrer Montcada
33. Apeductul roman

Punctual, pentru mine, asta ar insemna Barcelona. In realitate, acest oras catalan este un coltisor de lume colorat -nu doar la nivel cromatic. Cea mai buna si placuta metoda pentru a-l descoperi este sa nu ai nici o metoda: plimba-te la intamplare in directia pe care ti-o arata ochii si pe care ti-o indica instinctul(fara liste, fara reguli).

Stradutele stramte, balcoanele pline de flori, graffiti si "pravalii" la fiecare pas( o librarie langa un centru de inchiriat biciclete si scutere, ambele vecine cu o vinarie), cladiri impresionante purtand amprenta unica Gaudi, trafic intens fara poluare acuta = motociclete, scutere, biciclete, o piata la care intri ca in muzeu si maresti ochii ca la poarta noua, oameni relaxati, Maoz= fast-food vegetarian(prea tare ca sa ratezi), muuuuuuulte magazine cu haine pentru toate mofturile, muzicanti pe strada, artisti statici=mimi, un mare si celebru acvariu care nu m-a dat pe spate, un muzeu de ceara foarte ingenios, un muzeu erotic funny cu ceva antecedente istorice, mult Gaudi si nu mai stiu...multe lucruri frumaose pentru un concediu minunat.

pentru lectura de buzunar

2009-06-01T14:02:00.000-07:00

Woody Allen - "Anarhie pura" = scurte povestiri comic-absurde si un autor cu o imaginatie absolut bolnava, dar cu tupeu, te duc intr-o lume intoarsa pe dos unde oamenii traiesc intr-un univers haotic, absurd si tragic in ridicolul situatiilor.

1+1

2009-04-17T23:37:00.000-07:00

..este deja de mult aprilie, primavara a inceput de multisor, insa eu am senzatia ca abia acum a venit cu adevarat, copacii au inflorit, cerul este senin si soarele tot mai placut, iar gandurile zboara si se opresc te miri unde ...

Romania- tara femeilor norocoase

Cu siguranta, pentru multi dintre noi, cele doua idei -Romania si noroc, fac parte din 2 filme total diferite. Toti romanii – femei si barbati, traiesc cu impresia ca au avut nesansa de a se fi nascut in Romania pentru ca oricare dintre sistemele acestei societati este o bataie de joc la adresa cetateanului, iar raportul munca-rasplata financiara are o mare virgula. Si totusi, in alte tari, viata poate fi mult mai dura…
Este primavara, cerul este mai senin, oamenii mai frumosi, gandurile mai bune, iubirile mai aprinse, iar femeile…un pic mai rasfatate odata cu inceputul acestui anotimp. Multor femei li se pare prea putin, poate comun, normal sa existe asa-numita “Ziua femeii” in care sa primeasca flori si cadouri din partea barbatilor, pe langa celelalte ocazii speciale ale anului. A devenit un fel de obligatie, iar daca barbatul indrazneste sa “uite” acest detaliu…rezultatul nu e unul pozitiv. Dar ne intrebam noi oare cate femei nu au dreptul nici macar sa viseze la un zambet oferit drept cadou in aceasta zi dedicata noua, deoarece, in anumite locuri, femeile sunt doar obiecte fata de care barbatul are drept de viata si de moarte?
Propun un mic joc de imaginatie pentru oricare dintre voi: cum ar fi daca din prima secunda a vietii tale ai deveni o povara pentru familia ta pentru simplu fapt ca te-ai nascut femeie si nu barbat? Esti mai ghinionist/a decat o fata dintr-o tara in care, uneori, tatal o coase la 4-5 ani pentru a se asigura ca la varsta maritisului va fi virgina si o va putea da la schimb pentru un sac de malai si o capra? Cum ar fi viata ta daca ai stii ca cele care au indraznit sa refuse o casatorie aranjata de parinti sau cele care au dorit sa divorteze au fost arse cu acid pe fata si corp de familie sau de barbatul refuzat si ca dupa 15-16-17 sau mai multe operatii de reconstructie inca arata de parca ar fi un personaj din cel mai urat cosmar pe care l-ai putea avea vreodata??...cenusiul este o culoare blanda pentru aceste povesti.
De multe ori noi, femeile, suntem frustrate pentru ca hainele nu ni se mai potrivesc pe cum am vrea, ca nu avem suficienti bani pentru a ne lua toate hainele care ne fura ochii, pentru a avea cat mai multe parfumuri si bijuterii, creme, genti, pantofi…nimicuri. Dar cred ca cel mai important lucru din viata noastra este acela ca noi avem libertatea de a alege… Ni se pare banal si nu constientizam ca pana si aceste nimicuri care ne fac sa avem neplaceri catastrofale si care clatina increderea noastra in sine sunt tot o forma de libertate, poate una din cele mai mari pe care le putem avea. Ti se pare absurd sa-ti impuna cineva stilul vestimentar? crezi ca e imposibil pentru ca fiecare om se imbraca asa cum ii place, asa cum se simte cel mai bine, nu? Si totusi am vazut barbati care nu-si cumpara o camasa sau o pereche de pantaloni, oricat de mult i-ar placea lui si oricat de comod s-ar simti, daca nu are acordul “doamnei sale”. “Doamna sa” intotdeauna isi va cumpara ceea ce ei ii place chiar daca “domnul ei” nu este de accord initial, chiar daca pretul este prea mare, chiar daca mai are 2 sifoniere acasa cu haine si pantofi. Ea este o rasfatata si o norocoasa pentru ca i se accepta dorintele si, mai presus de orice, i se acorda libertatea de a fi femeie. Iar cel mai frumos si important lucru din toata povestea asta cu libertatea de a fi femeie este ca ea ofera femeiilor si libertatea de a iubi si a fi iubite pentru simplu fapt ca sunt femei. Si dragi barbati, oare nu sunteti si voi cu adevarat norocosi pentru ca v-ati nascut in Romania si va puteti bucura de toate lucrurile frumoase pe care aici, noi, femeile, avem libertatea sa vi le oferim gratis??

Ocol...pentru un oras frumos

2009-03-29T14:03:00.000-07:00

Ne trezim. In gand...Sibiu!
Bine, dar inca suntem in Sighisoara, somnul dulce, bagajul aproape gata, tren metalic-argintiu vechi cu usi automate, voce electronica si scaune prea putin confortabile- ciudata combinatie , urcam bagajul.... in zare saracie,cocioabe... ici-colo droaie de copii, in vagoane oameni ba dubiosi, ba saraci cu duhul...Medias... dam jos gabajul, gara urata... urcam bagajul, Personal, dam jos bagajul....asadar nevoie de ceva rabdare pana la Sibiu.

Finally...SIBIU!

Un oras populat, dar foarte linistit... parca oamenii sunt muti, desi auzi cum multora le zumzaie glasul... Liniste, oameni, soare, oameni, nori, oameni, mancare, oameni, curatenie, oameni... toata plimbarea seamana cu un film in slow-motion...o mare de oameni in miscare haotica lipsita de agitatie.

Concluzia: un oras in care oamenii sunt calmi...un oras in care oamenii conving timpul sa le acorde rabdare. Cu adevarat un oras cultural european.

De revenit.

PIATA MARE: Biserica Catolica; Casa Haller, CAsa Hecht, Casa Lutsch, Casa Moringer, Palatul Brukenthal, Turnul Sfatului.

PIATA MICA: Casa Artelor, Casa Hermes, Muzeul de Etnogeafie Universala, Casa Luxembourg, Podul Mincinosilor...cu oprire la Atrium Classic Cafe (mai ales daca ploua);

Strada Mitropoliei: Biserica Reformata, Casa cu Cariatide, Casa Libraria Arhidie, CAsa Zaharia Boiu, Catedrala Ortodoxa, Muzeul de Istorie;

Strada Cetatii: Turnul Panzarilor, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Sala Thalia;

* Catedrala Evanghelica
* Piata Huet
* Pasajul Scarilor
* Turnul Gros
* Ziduriel de aparare ale cetatii vechi

Poti sa treci linistit pe langa multe dintre aceste edificii fara sa-ti dai seama, deoarece majoritatea sunt atat de bine camuflate , multe transformate si utilizate in scopuri mai mult sau mai putin comerciale, incat placutelede atentionare scapa ochiului adesea.

Insa, ceea ce nu rateaza ochiul tau sa observe sunt ochii nemiscati care te urmaresc de pe acoperisul caselor...o senzatie placuta si ciudata, pentru ca va analizati reciproc...oare ce gandesc ochii care te privesc insistent?

SIGHISOARA

2009-03-25T06:16:00.000-07:00

Un orasel frumos, linistit, cuminte....o liniste pustie care iti calmeaza nervii si lasa gandurile libere, iar ochii bucura sufletul prin lucrurile simple si marunte care li se infatiseaza inainte....

Ai senzatia ca esti cumva departe de civilizatie, desi oamenii de acolo sunt cu mult mai civilizati decat cei din arhi-civilizata capitala. Casele par adormite si iti este teama ca nu cumva sa le deranjezi somnul milenar, iar cetatea veche te asteapta cu un aer de poveste.

Dar ce fel de poveste sau povesti ascunde cetatea, ei, bine dragilor, va trebui sa descoperiti singuri.

JOCUL...cu viata, cu arta, cu moartea

2009-03-20T07:57:00.000-07:00

Amintiri, ganduri, intrebari, ezitari, incercari, esecuri, reusite, iubire, bunatate, zambete,
lacrimi, amintiri...toate adunate intr-o viata de om.

O viata frumoasa de om frumos.

O viata de artist care nu a uitat ca este un simplu om pe acest pamant, asa cum toti suntem.

O carte la sfarsitul careia singurul cuvant care iti ramane in minte este "frumos"...

Orasul...

2009-03-18T13:47:00.000-07:00

Orasul e trist pentru ca il voi parasi.
Plange si tace.
Imi sopteste incet -in zori de zi, prin zgomotul surd
al rotilor din strada uda
ca el asteapta...
Asteapta sa-i promit in colt de gara
ca ne vom revedea curand. Ei bine,
dragul meu oras, plin de mister
si ura,
fii fara teama;
dormi linistit batrane...
Nu te parasesc definitiv.
Nu inca!

ALTFEL

2009-02-21T15:20:00.000-08:00

Un oras linistit, cu oameni normali -nici mai frumosi, nici mai destepti. Un oras-poveste unde cladirile soptesc un decor in care timpul are rabdare...

De la inaltime, sufletul se simte liber si plin, iar tabloul viu pe care ti-l intinde orasul si muntii pare atent lucrat de o mana cereasca.

O plimbare scurta pana in Brasov este perfecta daca simti nevoia sa evadezi din ceasornicul obositor al capitalei.

Si daca tot ajungi in Brasov nu ai de ce sa ratezi Cetatea Rasnovului.

1. Brasov

2. Cetatea Rasnovului

În partea superioară a Ţării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de oraşul Braşov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Braşovului de capitala de odinioară a Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, se află oraşul Râşnov, menţionat deseori în documentele medievale ca orăşel-târg.

Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.
Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava, aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici^[2] a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.C. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.C.) găsită chiar în ruinele acestui castru.

Prin poziţia sa geografică, castrul roman de la Cumidava putea supraveghea mai multe căi de acces în Transilvania, atât Trecătoarea Bran cât şi cea de pe Valea Râşnoavei dintre Râşnov şi Predeal-Buşteni.
În perioada feudalismului timpuriu (sec. X-XIV) pe cuprinsul Transilvaniei apar la începutul sec. al X-lea voievodatele conduse de Menumorut, Glad şi Gelu, în afară de acestea existând şi alte voievodate, puternice autonomii româneşti, printre care şi Ţara Bârsei, menţionată în anul 1211 în privilegiul acordat cavalerilor teutoni, care colonizează Ţara Bârsei, de regele Andrei al II-lea al Ungariei. La începutul sec. al XVI-lea, obştea românească de la Râşnov este pomenită într-un recensământ oficial ca fiind condusă de un cneaz.
În timpul şederii cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei (1211-1225) au fost aduşi în această regiune primii colonişti saşi, dintre care o parte au fost aşezaţi la Râşnov alături de populaţia românească băştinaşă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi aşezări.
Datorită relaţiilor permanente cu Ţara Românească, oraşul Râşnov ajunge un important centru economic şi cultural, în anul 1384 fiind ridicată biserica de piatră a obştei romănilor râşnoveni, unul din cele mai vechi monumente arhitectonice din Ţara Bârsei.
Documentar, denumirea Râşnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
În perioada feudalismului dezvoltat (sec. XIV-XVI) oraşul Braşov ajunge cel mai important centru economic din Transilvania, iar alături de el Râşnovul devine al doilea târg din Ţara Bârsei, fiind menţionat în documentele medievale ca „târg” având juzii şi juraţii săi.
Pe lângă viaţa agricolă, se dezvoltă meseriile care se organizează în bresle pe ramuri de producţie. La Râşnov breasla strungarilor în lemn şi a ţesătorilor au desfăşurat o bogată activitate, produsele lor, alături de produsele breslelor braşovene, au avut un bogat debuşeu pe pieţele târgurilor din Ţara Românească. În majoritatea privilegiilor comerciale acordate de domnii Ţării Româneşti braşovenilor la tratative iau parte şi delegaţii Râşnovului.
Importanţa economică a Râşnovului va creşte şi mai mult după anul 1427, când regele Sigismund de Luxemburg vizitând oraşul şi cetatea, i-a acordat dreptul de a ţine târg.
Românii râşnoveni posedau în Ţara Românească diferite proprietăţi printre care „stăpânirea asupra muntelui Baiul”, pe care îl obţinuseră prin banul Udrişte şi Toma postelnicul, fapt confirmat şi de Mihai Viteazul care numeşte Râşnovul „oraşul domniei mele”.
Dezvoltarea oraşului Râşnov a avut mult de suferit din cauza poziţiei sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era şi o importantă cale de invazie pentru oştirile duşmane, acestea pătrunzând in Ţara Bârsei, intâlneau ca primă aşezare mai importantă oraşul Râşnov pe care deseori îl pustiau.
Marea invazie a tătarilor din 1241, când Ţara Bârsei a fost pustiită, precum şi invaziile care au urmat, au determinat pe locuitorii Râşnovului să se gândească la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic.
Aşa se explică necesitatea construirii cetăţii ţărăneşti a Râşnovului în care populaţia a fost silită de nenumărate ori să se refugieze istoria cetăţii fiind în mare măsură istoria însăşi a oraşului.
Cetatea Râşnov a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această aşezare ajutaţi de cei din comunele învecinate, Cristian şi Vulcan într-o perioadă când principala ocupaţie a acestora era agricultura, din care s-a şi numit „cetate ţărănească”.
Prima menţiune documentară despre cetatea ţărănească a Râşnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Ţara Bârsei, a fost pustiit întregul ţinut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Braşov şi de cetatea Râşnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viaţa locuitorilor refugiaţi între zidurile lor.
Începuturile zidirii cetăţii au fost stabilite la sfârşitul sec. al XIII-lea de către ţăranii râşnoveni, nu are un stil arhitectonic pretenţios apropiat de construcţia caselor obişnuite, adaptat cerinţelor de fortificare. Ca material au fost întrebuinţate piatra şi cărămida. Înălţimea zidurilor este de aproximativ 5m, iar lăţimea cea mai mare o prezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are 1,5 m. Zidurile ca şi turnurile erau acoperite cu ţiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.

Informaţii suplimentare Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetăţii profilul unei masive centuri zimţate. Complexul cetăţii ţărăneşti a Râşnovului cuprinde două curţi: una exterioară, în faţa zidului estic al cetăţii, mărginită de un zid fortificat şi dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile şi turnurile cetăţii. Curtea exterioară, situată în partea estecă a cetăţii, servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în acelaşi timp şi un avanpost întărit pentru apărarea cetăţii.

SUTE DE ANI DE ISTORIE vs O AFACERE BUNĂ?

În perioada 2000 – 2008, Cetatea Râşnov a fost concesionată de către Primăria Râşnov cetăţeanului italian Alberto Drera. Cetatea Râşnov este monument istoric de importanţă naţională clasa ,,A”. Din păcate în perioada 2000 – 2007, această valoare istorică a fost agresată de intervenţiile ilegale ale fostului chiriaş al cetăţii. Imediat după preluarea cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera, a realizat construcţii noi fără aviz legal în curtea interioară a cetăţii Râşnov. În fapt, 2/3 din curtea interioară a monumentului istoric sunt construcţii noi, care anulează amprenta medievală, dar aveau în strategia comercială a foştilor administratori o funcţionalitate precisă: turn, ridicat pe ruinele capelei medievale, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, terasă – restaurant, căsuţe pentru spaţii de cazare. Însă Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice (art. 54 răspundere penală), a fost încălcată în mod flagrant şi în alte situaţii: capela de sec. XIV, din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate, în aceiaşi incintă, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilităţii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc. În anul 2004, Poliţia Braşov, serviciul Investigaţii Criminale, împreună cu Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Braşov a început o anchetă penală în acest caz. De asemenea, în prezent, Poliţia Braşov derulează o anchetă penală în privinţa obiectelor muzeale dispărute de la Muzeul Naţional Bran, descoperite în Cetatea Râşnov de reprezentanţii Primăriei Râşnov, după executarea silită a urmaşilor lui Alberto Drera. Este obligatoriu să menţionăm faptul că între SC Drumuri Publicitare SRL şi Primăria Râşnov a existat un conflict deschis şi datorită faptului că Primăria Râşnov a refuzat în perioada 2005 –2006 să acorde autorizaţia de construcţie pentru amenajarea în cetate pe ruinele vechilor ziduri a unor clădiri care urmau să fie folosite pentru spaţii de cazare şi restaurant. În prezent, Primăria Râşnov a cerut Ministerului Culturii şi Cultelor o comisie care să analizeze situaţia cetăţii, după care intenţionează să organizeze un simpozion cu participarea celor mai importanţi specialişti din România în domeniul istoriei medievale, arheologiei, istoriei artei, arhitecturii. Se fac demersuri pentru a obţine şi colaborarea unor profesionişti din străinătate. Felul în care va arăta în viitor cetatea Râşnov este o responsabilitate enormă şi nu poate să fie asumată de administraţia locală decât după o consultare cu mediul academic şi cu autorităţile naţionale responsabile de protejarea patrimoniului cultural al României.

text: http://ro.wikipedia.org

Iisus sau Allah?

2009-02-13T16:50:00.000-08:00

Dumnezeu nu are nume, nu are culoare, nu are miros... ar trebui sa nu aiba nici religie.

Hagia Sofia este o cladire care iti da senzatia ca te ridica, linistea nepazita si totusi permanenta, in ciuda aglomeratiei vizitatorilor, zgomotul puternic pe care il lasa in urma pasii tai, fie ei si timizi, toate alcatuiesc un gand pe care nu stii cum sa-l concretizezi... era ca si cand as fi fost din nou mica, la tara la bunici, in biserica de acolo, cand inca nu fusese renovata, iar peretii erau jupuiti si picturile aveau crapaturi, iar eu la cei 7-8 ani ai mei...simteam intr-un anumit fel prezenta lui Dumnezeu acolo, nu neaparat atunci langa mine, ci in general, in lucrurile de la tara, in aerul acela vechi de la biserica. Dar locul acesta nu semana nici pe departe cu cel de la tara, doar spiritul locului avea acelasi parfum. Sau poate ca nu asta a fost...poate ca Dumnezeu exista si nu tine cont de locul si forma lucrurilor pe care o arata aceasta lume, deoarece oamenii sunt cei care cladesc si recladesc aceste forme, insa esenta lor este mereu aceeasi, pentru ca Dumnezeu este acelasi,iar noi oamenii suntem cei diferiti si vedem lucrurile putin diferit.

Biserica Sfanta Sofia, aflata in Istanbul - vechiul Constantinopol - este o fosta biserica crestina si o fosta moschee musulmana, in prezent servind doar pe post de muzeu.

Cel mai surprinzator lucru pentru mine a fost sa vad in acest loc mozaicul care o arata pe Maica Domnului cu Pruncul in brate, deasupra altarului crestin de odinioara, acum un mihrab din marmura care indica directia spre Mecca. In dreapta, tot sus, exista inca, avariat partial, Arhanghelul Gavriil; in partea stanga ar fi trbuit sa completeze imaginea Arhanghelul Mihail, insa mozaicul acestuia este pierdut aproape in intregime.

Cele mai cunoscute mozaicuri din Biserica Sfanta Sofia sunt cele aflate in registrele superioare, in galerii. Galeria Sudica, unde se afla mozaicurile mari, era folosite pentru sinoadele bisericesti. In vremea in care Biserica Sfanta Sofia a fost folosita pe post de moschee, in aceste galerii veneau femeile, deoarece ele nu aveau voie sa stea laolalta cu barbatii in timpul slujbei. Nici in bisericile ortodoxe(pentru cele catolice nu ma pot pronunta pentru c anu stiu) femeile nu ar trebui sa stea in aceeasi parte a bisericii in care stau barbatii: femeilor le este ingaduit sa stea in jumatatea stanga, in timp ce numai barbatii ar trebui sa ocupe partea dreapta,. Aceasta este , sa-i spunem, "o regula" de care se mai tine seama in bisericile cu populatie rurala izolata, si poate nici acolo.

Astazi, galeriile Hagiei Sofia - balcoanele si etajele laterale - ofera vizitatorilor o foarte buna priveliste asupra navei, din toate unghiurile acesteia, cat si o foarte buna vedere a unora dintre cele mai renumite mozaicuri bizantine din lume.

Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea şi-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru Ortodoxismul timpuriu şi pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură şi acoperişul sunt de o mare importanţă artistică. Templul însuşi era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis Νενίκηκά σε Σολομών (Solomon, te-am depăşit!). Sfânta Sofia este de fapt o basilică cu cupolă; planul bazei fiind tot cel basilical.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Hagia_Sophia)

"Restaurarile si reparatiile din Biserica Sfanta Sofia continua si astazi. Intre timp, vizitatorii pot admira interiorul, care este in mare masura la fel cum era cand a slujit drept biserica ultima oara. Aceasta s-a intamplat in seara zilei de 28 mai 1453, cand imparatul Constantin al XI-lea a primit Sfanta Impartasanie pentru ultima oara. Intuia ca in cateva ore miile de turci condusi de Mehmet al II-lea vor escalada zidurile orasului pentru a-l cuceri."

ISTANBUL

2009-01-18T15:36:00.000-08:00

...doar o particica...

Un oras in care strazile spun povesti, iar povestile sunt spuse prin culori si desene...

1. Baia Sultanului

2. Traditie si culoare

3. Locuri

4. Basilica Cisterna

5. Moscheea Albastra

6. Langa Universitate

Cine este Mos Craciun??

2008-12-23T16:23:00.000-08:00

"Un haos total"; aceasta este expresia care descrie perfect atmosfera orasului: lumea colinda in disperare magazinele, acestea din urma se intrec in oferte, mai asiduu acum in prag de criza financiara, iar oamenii par scapati de la spitalul de nebuni in trafic. Daca de obicei mersul la volan este infernal in Bucuresti, acum totul a atins punctul maxim, si inca nu este ajunul Craciunului, cand toti soferii vor sta, inutili, in masini, nervosi si stupefiati de asa patanie :)).
..de une am pornit si unde am ajuns..

De fapt ma gandeam ca peste putin timp vine Craciunul, minunata sarbatoare in care ne intalnim toate rudele, mancam pe nerasuflate si primim cadouri cu bratul...mda..minunat!! asta inseamna sarbatoarea cea mare. Dar oare cati dintre noi asteapta cu ochii luminati ziua de 25 decembrie??oare cati isi permit sa viseze firimituri si sa le si primeasca? Ma obosesc oamenii care au impresia ca sunt generosi atunci cand fac cadouri scumpe celor care le prisosesc.

Ma pierd in cuvinte si idei...adevarul este ca am constientizat cat sunt eu de norocoasa si multi altii asemeni mie care pot avea motive sa doarma linistiti, oricat de mare este stresul la job, oricat de catastrofale sunt problemele zilnice si dramele sentimentale, macar noi le putem rezolva, macar noi ne putem duce zilnic la un job, putem sa renuntam oricand la problemele care ne supara, daca intra-adevar ne dorim, insa cei care sunt mai putin norocosi, cei care sunt nevoiti sa se izoleze intr-un spital in care sistemul sanitar este poate cel mai de rahat dintre toate sistemele minunate si extraordinare din cate exista in aceasta tarisoara, ce pot ei visa ca le aduce Mosu' drag si bun? Un donator din urma unui accident teribil?? O zana cu a ei bagheta magica si sclipitoare care sa le vindece boala in faza terminala?? Care sa le redea podoaba capilara pierduta definitiv si irevocabil?? Va puteti imagina ce insamna pentru o fetita de 9-10 ani sa nu mai aiba par deloc in cap si sa iti zica cu ochii tristi si seci ca stie ca nu va mai avea par niciodata? probabil ca nu, dar expresia fetei pe care nu reusesti sa pui un zambet, fie el si desenat cu pensula, v-ar putea sugera cate ceva. Sau poate reusiti mai bine sa intelegeti ce inseamna pentru unii parinti ochii ingalbeniti ai copiilor de 2 ani din cauza cirozei? O scurta vizita la un astfel de spital iti arata ca totusi nu esti un om nefericit, ca totusi nu esti un om lipsit de noroc.

Speranta este poate ultimul lucru care le-a ramas acelor oameni, poate ca nici atat.

Oare chiar ai nevoie de 7 feluri de vin, 10 feluri de preparate din carne si 15 sortimente de ciocolata pentru o singura zi??

Mos Craciun nu mai exista, dar pentru el poate lucra oricine (din pacate pentru unii, salariul nu apare pe statul de plata la sfarsitul lunii).

La drum

2008-12-23T15:52:00.000-08:00

Ai o zi libera si vrei sa uiti de Bucuresti, de aglomerațte sau pur si simplu vrei sa faci o plimbare altfel? Atunci iti sugerez o iesire scurta pana in Campina. Ce anume este de vazut acolo? Castelul Iulia Hasdeu.

Situat la 97 de kilometri spre nord de Bucuresti, scriitorul si istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit intre 1893 si 1896 o cladire pe care a dedicat-o memoriei fiicei sale, Iulia, care a murit la 19 ani de tuberculoza.

Iulia Hasdeu a fost o fiinta deosebita prin lucrurile extraordinare pe care a reusit sa le faca de-a lungul scurtei sale vieti: „La varsta de 2 ani si jumatate stia deja putina franceza si germana. La 4 ani invatase sa scrie si sa citeasca, iar la 8 ani neimpliniti a absolvit scoala primara.” Tot din aceasta perioada dateaza si primele scrieri literare ale Iuliei. Ca si cum acest lucru ar fi fost normal pentru varsta ei, la 11 ani Iulia Hasdeu a absolvit gimnaziul Sf. Sava din Bucuresti, precum si Conservatorul, sectia Pian si Canto. Un an mai tarziu, Iulia va pleca la Paris impreuna cu mama sa pentru continuarea studiilor. Insa copila a avut parte de un destin necrutator. La inceputul anului 1888, sanatatea Iuliei este marcata de primele semne ale unei boli necrutatoare: ftizia. Din acest moment, carturarul va cauta disperat solutii pentru a-si salva fiica, insa toate calatoriile la aer curat din Franta, Italia si Elvetia, toate vizitele facute doctorilor din capitala au fost in zadar. In ziua de 29 septembrie 1889 Iulia Hasdeu se stinge din viata.

Dupa disparitia prematura a iubitei sale fiice, marele carturar isi va canaliza intreaga energie intr-o singura directie: spiritismul. Dupa nenumarate incercari disperate de a comunica prin sedinte de spiritism cu fiica sa, zi de zi, aceasta ii raspunde in cele din urma: “Sunt fericita. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui sa-ti ajunga.” O insemnare a carturarului pe un manuscris de spiritism, scrisa cu cerneala neagra dezvaluie un lucru extraordinar, greu de crezut pentru multi dintre noi: “Acest castel s-a zidit intre anii 1894 si 1896, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P.Hasdeu prin medium B.P.Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T.Dobrescu, constructiunea de N.Angelescu”.

Castelul este orientat catre rasarit, baza sa avand forma unei cruci, cladirea cu doua corpuri de cate un etaj si un donjon central sugerand conceptul trinitatii. In interior, sub domul inalt al donjonului central, in mijlocul salii circulare, se afla un stalp de marmura trandafirie, de care se reazama doua scari de fier urcand spre braul donjonului, unde este o galerie metalica. La nivelul galeriei, deasupra stalpului de sustinere a scarilor, se afla un podium purtand statuia lui Iisus, din lemn colorat, realizata de sculptorul Casciani din Paris. Relatari despre aceasta cladire impunatoare gasim si in scrierile lui Caragiale: „Domul e luminat de trei usi, raspunzand pe trei terase si de o fereastra rotunda, intretaiata de o cruce cu geamuri in felii, colorate galben si rosu”, isi amintea I.L Caragiale. „Daca ingenunchi in fata Mantuitorului, capul sau divin il vezi in dreptul ferestrii scanteietoare de lumina, al carei cadru il inconjoara ca o aureola. (…) Aci ilustrul meu amfitrion ma face sa iau seama ca stalpul, care suporta de jos, in mijlocul domului, scarile urcatoare la galerie, reprezinta, impreuna cu ele un mare potir: deasupra acestuia, ridicandu-se la cer, departe de durere, figura stralucitoare a Domnului.“

Cand am pornit la drum nu stiam nimic din aceste lucruri, nu cunosteam povestea acestui castel, poveste care , pentru unii, are aer de legenda. Multi dintre cei care au vizitat acest templu inchinat Iuliei Hasdeu povestesc cum, plimbandu-se prin camere, au simtit furnicaturi, senzatie de cald sau rece si alte experiente asemanatoare. Personal, nu am simtit ceva extrem, a fost o plimbare linistita si foarte placuta, insa nu pot sa nu recunosc ca intreg spatiul are ceva aparte, ascuns in peretii camerelor si in oglinzile pe care le gasesti montate pe fiecare fereastra. De fapt, prezenta obsesiva a oglinzilor in acest castel este semnul de intrebare ramas fara un raspuns clar in mintea mea. In Japonia, Kagami, oglinda, este un simbol al puritatii absolute a sufletului, al sufletului neintinat, al reflectarii de sine in propria oglinda. Datorita analogiei dintre apa si oglinda, aceasta este deseori folosita in scopuri magice. Oglinda, asemeni suprafetei de apa, este utilizata la ghicit, pentru a intreba spiritele. Se mai spune ca trebuie sa acoperim oglinzile cand cineva moare, pentru ca sufletul mortului intra si continua sa locuiasca in oglinzi. Cel ce se uita in oglinda cat timp cadavrul inca se afla in casa, va fi urmatorul care va pieri.

Reflectarea propriei imagini intr-o oglinda te poate speria la un moment dat, pentru ca acolo te vezi pe tine si mai mult de atat, intuiesti cumva ca iti zaresti de departe sufletul, pe care il privesti direct, fara ocolisuri. Uneori ma cuprinde o senzatie ciudata, foarte ciudata, atunci cand ma privesc in oglinda pentru ca simt cum ceva, altceva sau altcineva ma priveste de undeva prin acea oglinda; poate ca totul este in mintea mea, poate ca uneori este de vina oboseala sau doar gandul bombardat de povesti paranormale, insa multi dintre noi au senzatii asemanatoare, din cand in cand. Am auzit si am vazut la televizor multe povesti din intreaga lume ale unor oameni care locuiau in case bantuite de spirite malefice. Exista oameni specialisti in acest domeniu, care pot comunica si transmite mesajele spiritelor si de aceea cred ca povestea Iuliei Hasdeu nu este doar o poveste, ci un adevar; cat la suta este adevar si cat inventie? Nimeni nu poate spune concret, insa nu este singurul caz in care oameni simpli, fara aptitudini de medium, iau legatura cu cei tecuti in “lumea cealalta”.

Tin minte ca mama imi povestea ca il visa cu ani in urma pe un unchi de-al ei. L-a visat inainte sa moara cum sapa o groapa in timp ce-i povestea ca vrea sa-si faca o casa noua in care sa se mute singur, fara sotie, apoi il visa oridecate ori avea sa moara cineva din oamenii legați prin neam cu ei doi. Probabil ca sufletele lor au avut o relatie speciala, o legatura aparte, asa cum a existat intre Iulia si tatal sau, iar sufletul plecat dintre cei vii nu se desprinde total, poate revenii, chemați sau nu de acestia din urma.

Si astfel, revenim iar la suflet, la spiritul care salasluieste in interiorul fiecaruia dintre noi. Ideea ca spiritul Iuliei a comunicat in repetate randuri cu tatal sau nu este cu adevarat acceptat de majoritatea oamenilor care aud acest lucru, insa toti respectam cu sfintenie datinile din batrani si superstitiile transmise de acestia. De ce nu ar fi posibil acest lucru? Oare atunci cand ochiul nostru fixeaza oglinda, nu vede el mai mult decat o simpla imagine? Oglinda este “fereastra spre lumea cealalta” si, in egala masura, o fereastra inspre interior. Oare teama in fata oglinzii nu este ea una ancestrala, descrisa de M.Sendrail astfel: “Pe neasteptate, un prieten ne face semn din multimea mortilor. Aventura poate sa i se intample, intr-o buna zi, oricaruia dintre noi: sa intalnim, asadar, o figura asemanatoare pana la identitate cu a noastra (ca si cum ne-am surprinde imaginea intr-o oglinda) pe zidul unui mormant din Etruria sau printre alesii ori damnatii de pe o fresca de la Pisa sau Orvieto.”

Cine vom fi fost in imensa

oglinda a cerului;

Cine pe cine

pandeste‑n oglinzile marii?;

O alta intamplare ma face

sa privesc pe furis imensa oglinda;

In oglinda de gheata a ferestrei

mi‑a reinviat o zi din copilarie;

Flacara din vechile oglinzi;

E ora tarzie si cineva din oglinda imi atrage atentia...

–Andrei Burac

Festivalul National de Teatru 2008

2008-11-11T14:13:00.000-08:00

Primele 10 zile de noiembrie au fost pline de forfotă și emoție artistică. Conferințe și întâlniri, spectacole de dans și teatru mult așteptate, debuturi, un amestec nebun pentru iubitorii și amatorii de teatru, dar și pentru cei care performează în această branșă. Motivul? Festivalul Național de Teatru, aflat la a XVIII-a ediție anul acesta. Având în vedere că această ediție, întâmplător sau nu, s-a suprapus cu cea de-a XVII-a ediție a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, am fi putut gândi că procurarea biletelor nu va constitui o problemă și că sălile vor fi destul de libere din cauza avalanșei de spectacole și evenimente artistice. Surpriză: sălile au fost arhipline, iar intârziații nu prea au mai avut norocul biletelor de pe ultima sută de metri, doar bunăvoința doamnelor de la poartă înainte de spectacol.

M-a surprins plăcut să văd numărul mare de spectacole care se joacă săptămânal cu casa închisă, însă cel mai mult m-a impresionat un domn aflat înaintea mea care a cumpărat foarte multe bilete pentru FNT, nu mai știu numărul lor, dar când a enumerat spectacolele pentru care dorește bilete…3 la “x”, 3 la “y”, 3 la “z” etc… am avut senzația că eu nu o să mai apuc nimic.

Am ales “Un poem ridicol” în regia lui Kama Ginkas, după “Frații Karamazov” de Dostoevsky de la secțiunea spectacolelor din străinătate și “Boala familiei M” în regia lui Radu Afrim, după Fausto Paradivino din lista spectacolelor românești de top.

“Un poem ridicol” a venit pe scena mare a Teatrului Național București din Moscova și, evident, actorii au fost ruși. Am vrut intenționat să văd acest spectacol pentru că 1: era menționat chatarsis și 2: am vrut să văd dacă bariera limbajului poate fi depășită (eu nu știu boabă rusă). Spectacolul a fost o experiență cu adevărat unică. Actorii au jucat extraordinar, cu o energie și o forță debordantă. Sala era plină de căști; eu nu mi-am luat. Am ascultat pur și simplu vocea actorilor, am căutat povestea în mișcările lor, în emoțiile pe care le-au transmis publicului și am înțeles. De fapt, nu știu să povestesc în cuvinte ce anume s-a întâmplat pe scenă, care a fost firul acestei povești, era un amestec greu digerabil între religie, război, sărăcie, groază, nebunie psihică și fizică, mutilare și exorcizare interioară, un spectacol cu adevărat greu de înțeles chiar și în limba română, așa cum mi-a mărturisit prietena mea care a ascultat traducerea.

Jocul actorului care a avut unul din rolurile principale a fost revelator. Omul acesta are o forță interioară, o energie și o disponibilitate în asumare pe care nu îmi amintesc să o mai fi întâlnit de prea multe ori. Modul în care reușea să păstreze și să jongleze cu situația și problemele personajului, făcând trecerea inuman de rapid de la omul civil, care traducea în limba română 2-3 cuvinte din text, aleatoriu, zâmbind către public, la nebunia posedantă a personajului și apoi la starea calmă și total relaxantă a situației absurde în care se află, m-a purificat interior. Bineînțeles, a contribuit mult la această purificare și jocul personajului colectiv, care a reușit cu adevărat să producă starea de chatarsis despre care vorbeau grecii. O senzație teribilă, care iți răscolețte întreaga ființă, care te înspăimântă și te împlinește concomitent. Îți simți pielea zbârlindu-se și ai o senzație teribilă în oase, simți că ceva te îngrozește, te sperie, ca și când ar fi lângă tine Necuratul, dar în același timp ai parte de o revelație interioară și zîmbești larg, fără să știi motivul, te umpli de căldură și de o liniște aparte.

Teribil de buni rușii aștia!!!

N.B.: În contextul literar, chatarsis-ul este definit ca eliberare de pasiuni, purificare de emoții, în special de acelea de milă și teamă, în primul rând prin intermediul artei. Aristotel este cel care utilizează acest concept ca pe o metaforă în lucrarea “Poetica”, spre a descrie efectele tragediei asupra spectatorului. Filosoful grec afirma că scopul tragediei este acela de a trezi catharsis-ul. În lucrarea “Poetica”, Aristotel utilizează același termen, definindu-l ca sentimentul de a fi posedat de un fel de inspirație în momentul ascultării unei melodii care trezește un fel de excitare de natură religioasa, prin care se obține o stare de calm, ca și când auditoriul ar fi supus unui tratament medical de purificare.

DESPRE “BOALA FAMILIEI M”?

Ar fi destule de zis. Multe de bine, destule de mai puțin bine. Nimeni și nimic nu este perfect. Sau poate că, după experiența de joi seară, pentru spectacolul de vineri al actorilor din Timișoara am avut aceleași așteptări care au fost cumva dezamăgite. A nu se înșelege greșit. Acest spectacol este unul bun, interesant, bine asumat, cu note comice, savuroase, toate puse in nota absurdului prin filtrul inconfundabil al lui Radu Afrim. Poate că fiind al doilea spectacol al lor din acea seară, energia și forța actorilor s-a diminuat și nu au atins punctul maxim pe scenă, poate că au avut o seară mai grea sau poate pur și simplu am intrat în acea sală cu o anumită proiecție despre spectacol, fiind vorba despre Radu Afrim, proiecție care nu s-a suprapus cu ceea ce a existat real.

Regia și scenografia sunt demențiale, cu adevărat “spectacol de top”, dacă e să analizăm după secțiunea la care a fost înscris în festival, însă jocul actorilor, asumarea personajelor nu a fost permanent susținută la nivel maxim, energia lor nu a explodat către public până în ultimul rând. Este un spectacol de văzut și revăzut, cu un impact vizual extraordinar, care merită exploatat fotografic.

INCERCARI

2008-10-25T15:37:00.000-07:00

Ce facem cu visele noastre marete? Inchidem ochii in fiecare zi ca sa nu uitam unde vrem sa ajungem sau ii tinem larg deschisi pentru a intelege calea pe care trebuie sa pasim? Si ce facem cand aceasta cale pe care o cautam se bifurca in 20 si nu mai intelegem nimic din ceea ce ni se arata, din semnele pe care le credeam deloc intamlatoare din jurul nostru? Ne risipim energia in lucruri in care credem cu tarie si care ne plac, dar care nu ne duc nicaieri.

Adevarul este ca, poate, nici eu nu inteleg de ce am scris cuvintele de mai sus...stiu, bineinteles ca stiu la ce ma refer, in fiecare fraza, in fiecare cuvintel, insa subtextul are zeci de ramificatii pentru a fi inteles de cei din exterior.

Stiu ca fiecare dintre noi poate fi genial, dar mai presus de acest lucru, fiecare trebuie sa ajunga intr-un anumit punct, este intr-un fel scopul pentru care acel om s-a nascut. De cele mai multe ori avem senzatia ca am descoperit care este acest "scop" si luptam pentru el chiar daca nu avem mijloacele necesare.

Ce te faci daca realizezi ca toate drumurile pe care le-ai ales te-au dezamagit pentru ca ti-ai dat seama ca nu-ti plac, ca nu-ti aduc nici o satisfactie interioara pentru simplu motiv ca nu acesta este scopul tau, pentru ca toate te indepartau de ceea ce-ti doresti cu adevarat? Cui te plangi? Pe cine certi? Poate ca nici nu stii ce-ti doresti cu adevarat pentru ca nu ai descoperit inca.O iei de la capat, pe un alt drum, si iar zici"Nu mai vreau, nu-mi place!". Renunti sa cauti ceea ce iti este dat sa faci? Nu poti, pentru ca in sfarsit ai inteles, scopul tau a fost mereu ascuns in mintea ta, in gandurile tale, in modul tau de a exista, nu trebuie sa cauti in exterior, alergand de la nord la sud pentru a scormoni in zadar solutii.

Indata ce ai aflat punctul terminus in care trebuie sa ajungi, partea cea mai grea tocmai incepe: drumul pe care rebuie sa-l descoperi singur.

E o vorba care-mi place si pe care o folosea des proful de la actorie cand lucram pentru vreun spectacol:" Intotdeauna stim de unde plecam; unde ajungem si ce sa intampla pe drumul asta pe care am pornit?? nici eu nu stiu".

Acum mi-e somn, sunt plictisita si nu am chef sa scriu ceea ce ar fi trebuit sa scriu.

CELOR CARE DORM...

2008-09-27T01:30:00.000-07:00

De multe ori sunt tentata sa cred ca oamenii din jurul meu sunt nesimtiti din inconstienta, ca nu-si dau seama ce anume e bine si corect fata de cei din jurul lor sau nu, dar ma insel in fiecare zi. Fiecare observam la randul nostru nesimtirea care ne inconjoara si, totusi, trecem nepasatori mai departe. Eh, poate 99% dintre noi. Ne gandim doar la bunastarea noastra materiala, poate si cea spirituala( ne inghesuim la teatru, film, spectacole de orice gen, gasim acolo specimene din fiecare categorie sociala). Mda, asta inseamna ca vrem sa aratam ca suntem civilizati. Dar oare chiar suntem? Chiar ne pasa de societatea asta in care traim?de lumea noastra?!? Ei bine, NU.
Se pare ca e mai simplu sa-ti pice hartia,punga sau altceva din mana, la intampalre, in loc sa faci 3-4 pasi pana la cosul de gunoi. Oricum si gunoiul din cos ajunge tot undeva aruncat pe pamant asa ca...ce sa ne mai deranjam atat. Vorbim si spunem ca ne afecteaza incalzirea globala, insa nimeni nu ia atitudine(de fapt foarte putini sau asteptam sa faca altcineva primul pas..si pe al 2lea, al3lea, al4lea...cat mai multi pana sa ne vina noua randul).
Si pana la urma ce este de facut pentru a elimina..atenua...acest dezastru?!?Probabil ca uneori e prea tarziu..in mintea mea imi imaginez ca in curand vom fi nevoiti sa purtam masti de gaze..bine, bine, nu tocmai noi, poate nepotii nostri...daca vor exista , bineinteles.

Ma amuza ironic faptul ca acum se cheltuiesc sume enorme pentru un minunat experiemnt care doreste sa elucideze misterul Big-Bang. "LHC a fost conceput pentru a ne schimba în mod radical viziunea asupra Universului", a spus directorul general al CERN, Robert Aymar. "Orice descoperiri ar aduce, modul cum înţelege omenirea originile lumii noastre se va îmbogăţi foarte mult", a explicat acesta. Ce minunat lucru. Adevarul este ca uneori, noaptea, asta e motivul pentru care nu pot sa inchid ochii.
Imbecilitatea si inconstienta celor de la volan, nesimtirea celor care se duc la munte sau la mare si lasa in locuri neumblate mormane de gunoi nebiodegradabil, posibilitatea ca as putea face cancer la san, oase, piele sau te miri ce organe mai avem inauntrul nostru din cauza poluarii, a razelor nocive din cauza subtierii stratului de ozon, a alimentelor pline de e-uri de pe piata, ca sanatoase nu mai sunt nici rosiile din gradina bunicii din cauza ploilor acide...astea?!?...nu sunt probleme existentiale pentru mine. Sunt fleacuri.
Trebuie sa recunosc ca ma intereseaza cu desavarsire cum "unele din cele mai dificile întrebări se leagă de existenţa particulelor elementare, şi de mecanismele prin care acestea generează toate obiectele şi fenomenele din lumea înconjurătoare (masa, câmpul electromagnetic, elementele şi reacţiile chimice, etc)." isi vor gasi raspun in urma acestui experiment. V-am mai spus, uneori chiar nu pot sa dorm noaptea din aceasta cauza, in nici un caz pentru ca am probleme personale sau profesionale..in nici un caz.

Din cauza unor defectiuni, acceleratorul LHC, cel mai puternic accelerator de particule din lume, a fost inchis pentru investigatii si reparatii.
Acest accelerator se pare ca este mult mai important pentru planeta asta secatiuta si parjolita in urma straduintelor noastre, decat orice altceva. Ce saracie din lumea a treia, ce incalzire globala, ce atatia bolnavi fara sansa de vindecare?!? e mult mai salvatoare antrenarea energiilor unamne, a sumelor exorbitante si mai ales a mintilor de geniu( ca totusi nu orice natang poate pune in functiune un asa sistem), decat folosirea acestor resurse in mod direct pentru binele unor oameni pe moarte..adica al nostru, al tuturor(ca si noi suntem pe moarte odata cu planeta).Eh, astea-s povesti, domne' , vrajeli cu planeta asta. De cand tot moare si nu a murit nici pana azi.

http://www.youtube.com/watch?v=RxFPnJkHN_U&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=3TkSSf2k7LQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=yvIphCl1UtU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zQZO0K4m1iQ&NR=1

Sau, poate ca, s-au gandit ei ca asa vor salva planeta: in urma experimentului vor gasi momentul initial care a starnit acest dezastru in desfasurare, se vor intoarce in timp si vor indrepta acel moment, iar lumea va fi luminoasa si fericita...mda, frumos scenariu, pacat ca acum Schwarzenegeer a imbatranit si nu mai poate face pe salvatorul. Eh, asta sa fie problema ecuatiei...il readucem si pe el din tinerete si-l trimitem in momentul ala initial si dregem busuiocul cat ai zice... sternocleidomastoidian. (eh, hai ca nu e cine stie ce cuvant, toti il stim).
Ah, ce bine e cand exista solutii...

Si daca totusi Schwarzenegeer va muri in incercarea de a face pe eroul si se topeste toata gheata de la Polul Nord?...de unde o sa mai vina Mos Craciun?!? :( Mami mi-a spus ca de acolo vine!

A.A.A.D.T

2008-09-23T02:55:00.000-07:00

2008 inseamna pentru Alvin Ailey Americam Dance Theatre (AAADT) implinirea a 50 de ani de cand aduce pe scenele lumii expresia culturala afro-americana si traditia dansului modern american. Asadar, este vorba despre un grup de dansatori de culaore.

Cum a pornit totul?
Alvin Ailey a patruns oficial in lumea dansului datorita prietenei sale, Carmen de Lavallade, pe care a insotit-o la cursurile lui Lester Horton, un pionier al dansului modern. In 1958 Alvin Ailey a coordonat un grup de dansatori de culoare intr-un specatacol la New York, iar in prezent compania AAADT este ambasador cultural al Americii in lume.

In creatia dansurilor sale, Alvin s-a inspirat din amintirile sale din Texas- locul in care s-a nascut, blues, cantece religioase si muzica gospel. Toate aceste inspiratii au contribuit puternic la opera sa cea mai apreciata de critici si, totodata, cea mai populara- Revelations.

Cum a fost sa vezi pe scena aceasta legenda a spectacolului de dans?!?
Minunat. Intreg spectacolul a fost un ansamblu de coregrafii, 4 la numar.

NIGHT CREATURE
coregrafia: ALVIN AILEY
muzica: DUKE ELLINGTON

SOLO
coregrafia: HANS VON MANEN
muzica: JOHAN SEBASTIAN BACH

LOVE STORIES
coregrafia: JUDITH JAMISON, ROBERT BATTLE SI RENNIE HARRIS
muzica: STEVIE WONDE

REVELATIONS
coregrafia: ALVIN AILEY
muzica: TRADITIONAL

Fiecare spectacol de dans in parte a fost interesant si placut, dansatorii au umplut cu energia lor scena si i-au dat viata. Este adevarat ca inceputul pentru "Night Creature" a pornit jos. In limbaj artistic asta inseamna ca a fost lipsit de entuziasm, de energie, a foat practic o executare buna a unor pasi bine inchegati, insa lipsiti de forta interioara, de flacara, de energie, o lipsa de concentrare. Prima senzatia a fost ca sunt dansatori oarecare, pentru ca isi trimiteau priviri ca si cand isi dadeau seama ca doar executau. Erau zambete ascunse ale omului de rand, ale civilului de pe strada, si nu ale unui artist. Sa fi fost cu adevarat lipsa de profesionalism sau pur si simplu un inceput cu stangul? I se poate intampla oricui pe scena, important este sa reusesti sa depasesti acest moment.Ceea ce au si facut. Pentru ca ulterior au avut o sincronizare si o atiudine artistica atat de sincera incat te faceau sa vezi de ce ei sunt ambasadori ai culturii.

Mircea Diaconu spunea la un moment dat in cartea sa, " Scaunul de panza al actorului", urmatorul lucru: "..totul este cum intri si cum iesi din scena, la mijloc fiind mai putin important ce se intampla. Aveau dreptate, eu n-am prea stat bine cu intrarile si iesirile si am simtit din plin acest defect." Mi-am dat seama acum de ce este un pic adevarat acest aspect al intrarilor si iesirilor. Nu cred sa fie adevarata afirmatia in cazul sau, insa intr-adevar dupa un specatacol, cel mai bine iti ramane intiparit in minte inceputul si sfarsitul. In cazul spectacolului de dans, prima coregrafie si cea de pe urma. Am pastrat in mine si tot ceea ce s-a intamplat pe parcurs, aproape toate momentele, fragmente intregi de coregrafie, insa impactul inceputului si cireasa de pe tort raman infipte cu ace de gamalie deasupra imaginii de ansamblu a spectacolului.

Nu degeaba coregrafia "REVELATIONS" este cea mai populara si cea mai apreciata. Pur si simplu totul a functionat perfect, ca un intreg creat de o entitate divina. Sincronul, energia, atitudinea fiecarui dansator, emotia si mesajul transmis partenerului de dans si spectatorului au fost la cel mai inalt nivel. Pur si simplu sala era incantata de ceea ce vedea, de ceea ce primea din fata. A fost o explozie debordanta de energii si stari care a extaziat, din punct de vedere artistic, publicul, dar si dansatorii, pentru ca la sfarsit, la aplauze, atitudinea noastra, a celor din sala, a determinat in dansatori dorinta de a ne mai incanta inca o data cu un mic fragment. Si a fost minunat. Sala dansa si aplauda pe ritmul muzicii.
"Revelations" a fost pus in scena pentru prima oara in anul 1960 si inca nu si-a pierdut stralucirea.

Inceputul e mai greu, restul vine de la sine...

2008-09-21T13:00:00.000-07:00

Sufetul este mai usor atunci cand te plimbi linistit si nestingherit.

Foarte multa agitatie in aceste doua zile prin Bucuresti - 20/21 septembrie. Un adevarat furnicar de oameni a pus stapanire pe oras si au impanzit stradutele din Centrul Vechi.

Am ramas placut surpinsa cand am vazut multimea haotica de sambata seara. Orasul era mai viu ca oricand, vesel, plin de culoare si lumina, o galagie linistitoare care iti gadila senzatiile.

Se pare ca romanul nostru e tot mai ahtiat dupa cultura sau sa fie febra gratuitatii din seara alba a muzeelor? Multi rautaciosi arunca cu cea de-a doua varianta. Sincer, nu cred sa fie asa. De ce? Pentru ca in ultima vreme Bucurestiul a fost intesat de concerte, spectacole si manifestatii artistice la care salile au fost pline, desi nimeni nu s-ar fi asteptat. Iar la teatru, la spectacolele bune, nu gasesti niciodata bilet. Si nici la cele mai putin bune. Lumea a inceput sa cumpere cultura din ce in ce mai mult. Si asta nu poate decat sa bucure.

De obicei nu suport sa stau intr-o mare de oameni, ma sufoc, dar aseara marea de oameni era total diferita de cea de toate zilele. Oare "de ce?" ma tot intrebam eu...simplu, pentru ca aici oamenii mergeau relaxati, zambind, unii chiar dansand sau cantand. Era sarbatoare. Nimeni nu se inghesuia, nimeni nu se grabea, nimeni nu-si vorbea urat(surprinzator si acest fapt pe strazile din Bucuresti), pur si simpu aveai senzatia ca esti in alt oras, in alta tara!!

Sonorizarea micilor scene amplasate din loc in loc nu a fost deloc reusita, chiar deloc. A fost destul de prost gandita amplasarea scenelor atat de aproape una de cealalta si de aceea, probabil, sunetul a fost pus doar pentru a se auzi in jurul scenei respective. Din pacate, efectul a fost total altul, nu se auzea nimic chiar daca erai la 100 de metri distanta e scena(in cazul scenelor in care sunetul a fost transmis prin boxe). Muzica lautareasca cu sau fara taraf s-a auzit minunat.

Surprinzator de curate strazile!!! Nimeni nu arunca hartii, sticle sau ambalaje pe jos. Am inceput sa respectam si noi acest aspect, sa-l mentinem. Sa fim oare pe drumul cel bun!! Adevarul este ca oamenii prezenti acolo nu erau tocami navetistii bucuresteni cu pretentii din 133, 123 si 104( si alte mijloace de gen) care sunt certati cu apa si sapunul la ora 7 dimineata si care nu dau 2 lei pe igiena lor si, evident, nici pe cea a orasului in care locuiesc. Dar, totusi, suntem pe drumul cel bun.

La ora 8 dimineata strazile din centru aratau perfect curate. Deci se poate fara peturi si hartii dupa concerte. Nu stiu ce a ramas in Constitutiei, insa, cu siguranta, mult mai ok decat alta data.

Aaa! cum sa uit de focurile de artificii. Mai exact de spectacolele pirotehnice. Unul in parcul Izvor, conceput de LunatiX Aquatique: fenomenal. Prima oara cand vad un spectacol de lasere, foc si apa minunat sincronizate pe muzica. Ne uitam toti asemeni unor copii mici, fascinati, cu mainile si nasucurile inghetate pana-n suflet, dar nedezlipiti de pe gard. Al doilea spectacol de gen- in fata Casei Poporului, unde erau si proiectii UrbanArt la anumite intervale de timp. De asemeni sincronizat pe muzica.

Ce mai , adevarate specatcole de lumini.

Am ratat concertul Bryan Adams, care, am intels acum din mai multe surse ca a avut o sonorizare proasta care a dezamagit pana si artistul dornic de a-si arata calitatile publicului deloc entuziasmat.

Perfect! Plimbarea ratacitoare printre stradute a fost de 1000 de ori mai interesanta. Dar mai ales cea de pe aleea mestesugarilor, improvizata intre Piata Unirii Si Piata Constitutiei. Nu ne venea sa ne mai dezlipim de langa obiectele acelea atat de frumoase si deosebite. Placut a fost sa vezi oamenii care au lucrat produsele respective imbracati in haine traditionale zonei din care provin. Oameni simpli care fac lucruri minunate cu mainile lor aspre si batatorite.

Duminica dimineata, aflandu-ma din alte cauze si motive in centrul vechi, am vazut parada trasurilor pline cu studenti de la actorie, parca iesiti din operele lui Caragiale, care aruncau flori privitorilor. Acordurile tarafului Vasile Nasturica te lasau cu greu sa te indepartezi. Strazile erau ceva mai goale in jurul orei 11:30 a.m., insa oamenii la fel de entuziasmati si plimbareti.

ceainarie cu parfum de poveste

2008-09-16T04:08:00.000-07:00

Este un loc foarte placut mie. E cald, e primitor, e acasa...aceasta este senzatia pe care o ai stand acolo, sorbind din ceaiuri preparate dupa retete din vremuri de demult. Te pierzi in vorbe, in priviri, pentru ca acolo e un loc unde ti-e parca teama sa vorbesti ca sa nu deranjezi linistea calma ce domneste in mirosul dulce de arome si biscuiti, peste masute, peste perne, peste cartile roase de timp, uitate parca pe rafturile simple de langa tine.

Locul se numeste "La Vasiliada", undeva aproape de Universitate, deasupra unei librarii. Daca mergeti spre Unirii pe partea opusa spitalului Coltea si va uitati bine la panoul care semnalizeaza intrarea in ceainarie (pe un panou visiniu parca, scris cu alb "La Vasiliada) urcati scara in forma de spirala si ati ajuns...nu o sa deranjati pe nimeni, cei din librarie sunt obisnuiti si nici nu te baga in seama, iar sus e liniste si pare ca locul te-a asteptat numai pe tine( doar seara, mai ales in weekend, e greu sa gasesti 2 perne libere). Geamurile dau intr-o curte cu verdeata sau spre orasul aglomerat si grabit, seara intesat de lumini...

E locul perfect dupa o zi de umblat prin ploaia rece...

Ceva asemanator, de fapt la fel, dar mai mare ca spatiu, se gaseste si in ceainaria "La Cotroceni"...din Cotroceni, foarte aproape de Gradina Botanica.

Un om normal, dar nu obisnuit...

2008-09-15T02:19:00.000-07:00

Stefan Iordache: ultimul interviu

Rar te sună Ştefan Iordache. Şi trebuie să fie ceva important. Asta se întîmplă acum! De la celălalt capăt al firului, maestrul mă întreabă despre o anume serată mondenă pe care nu vrea să o frecventeze. Îl invit pe loc la interviu şi mă şochează. "Hai să o facem, va fi ultimul meu interviu”. În timp ce conduc maşina spre localitatea de lîngă Bucureşti unde stă, mă întreb ce l-a mîniat atît de tare.
Intru în satul păzit de pădure, în care stă maestrul. E alt aer decît în Capitală, deşi nu sîntem departe. Înţeleg de ce a fugit aici. Ne aşteaptă în poartă şi ne invită într-un superb univers arhaic, în care s-a retras. Aici pregăteşte rolurile, citeşte, îngrijeşte via, cultivă meri, face vin, taie iarba. Revine la matcă.

E ultimul interviu?
Da. Şi nu numai atît, este ultima mea apariţie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?
Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?

Dar sînteţi un reper pentru România!
Crezi? Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cîntat cu Sanda Ladoşi şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă.

Dar poate că nu o merită.
Eu ştiu? Nu vezi cine vorbeşte azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, îţi pun şi eu o întrebare. Niciodată nu am ştiut ce înseamnă vedetă. Explică-mi tu!
După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate şi care caută să stimuleze mereu această imagine.Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sînii goi, pozată în porumb, e?

Eu cred că nu, maestre. Vă înţeleg. Tabloidele greşesc cînd umflă personaje gen Alina Plugaru.
Cine e fata asta? După nume, o fi bună să-mi are niţel pămîntul?
Mă îndoiesc.
Vezi cum e cu vedeta? Poţi să o pui pe fata asta lîngă Radu Beligan şi Marin Moraru? De altfel, acesta este motivul pentru care ei nu se consideră vedete şi acelaşi lucru cred şi eu. Eu nu mai vreau în această lume.

Alegeţi să vă refugiaţi aici, pe aceşti 3.000 de metri pătraţi care mi se par un paradis, cu pivniţă, vie, răsaduri, pitici de grădină, cu veranda asta minunată.
Da. Acest loc este ca o mînă. Face parte organic din mine. Auzi liniştea asta compactă? Aici poţi trăi liniştit. Am cumpărat o mie de metri aici în 1982, cu banii luaţi de la filmul "Glissando”. Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am tăiat chiar eu, cu fierăstrăul pe care îl vezi acolo, în cui, lîngă pivniţă. Apoi încă două mii, după revoluţie. Crezi că aş fi avut bani pentru aşa ceva?

Putem intra în pivniţă?
Nu. E greu, trebuie să ridici un chepeng din casă.
Înseamnă că intraţi rar acolo.
Nu, dimpotrivă (îi lucesc ochii). Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cît mîna! Am făcut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A ieşit cam tare de data asta. V-aş da, dar nu e indicat pe canicula asta.

L-aţi lucrat singur?
Nu. Nu uita că eu sînt crescut în vie. Bunicul meu avea două hectare de vie. Avea două sute de oi, pe care le-am păzit, aşa cum, de mic, am cules via. E normală armonia mea cu acest loc. În fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii,
Trebuie cîntat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Piţa, pe celălalt vecin, Papaiani, pe Mitică Popescu şi l-am cules împreună. Şi l-am pus pe Nicu Gigantu să-l cînte.
E o tradiţie cîntatul vinului?Nu, dar cred că, decît să faci şi să bei vinul de unul singur, mai bine îl arunci la canal.

V-a plăcut şueta.
Mi-a plăcut cîrciuma, mai corect spus. Într-o anumită perioadă, mergeam în cîrciumi ca să observ oamenii, ca pregătire pentru un anumit rol. Plăcerea a fost să stau la şuete, pentru a comunica. Şi ca ieşire din starea rolului.
Da. Îţi fac o mărturisire. Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii. Dacă aş fi avut acum mintea de la 30 de ani, nu aş mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari. Uită-te la colegii mei de generaţie, care-s ingineri sau doctori. Arată de parcă-s copiii mei.

Nu vă cred. Sînteţi un om născut pentru teatru.
Eu joc teatru, pentru că nu ştiu să fac altceva! Dacă ştiam să montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit să devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a împins aici. Cînd am dat admitere la Medicină, am făcut vizita medicală la facultatea de teatru. Iar cînd am ieşit de acolo, mi-am notat într-un jurnal că niciodată nu aş vrea să trăiesc printre asemenea oameni. Dacă teatrul e inima mea, atunci află că inima mea a fost cucerită treptat, în timp. Hmmm, am senzaţia că Dumnezeu m-a luat pe păr şi m-a tras în sus. Ştii, în adolescenţă eram foarte jos.

Nu vă mai place noua generaţie din teatru? Acum şapte ani, într-un interviu, Marin Moraru mi-a zis că nu vede pe nimeni ca un demn urmaş al generaţiei sale.
Nu era departe de adevăr. Copiii de azi nu mai au respect pentru meserie. Nu ştiu cum să plece mai repede de acolo. E adevărat, au şi multe tentaţii. Joaacă la TV, în reclame. Unii fac facultatea de teatru ca să ajungă prezentatori, manechini, secretare. Sigur, în societatea modernă, trebuie să ştii teatru ca să vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era în această postură.

Oamenii privesc altfel teatrul?
Da. Am terminat facultatea acum 45 de ani, plus patru ani de şcoală rezultă că sînt pe scenă de 49 de ani. Eu îmi fac meseria aşa cum am pornit-o. Vin la teatru cu trei ore înainte de spectacol, repet textul, intru în stare. Numai Mitică Popescu face ca mine. Este şi el un maniac al teatrului. Şi, de 30 de ani, nu mi s-a întîmplat să joc cu sala goală. Dar publicul s-a schimbat, s-a pervertit. Vrea să rîdă la teatru, lucru care a intrat subliminal în urma influenţei unor trupe ca "Vacanţa Mare”, "La bloc”. Actorii tineri greşesc şi ei. Cred că şi dacă ar juca Hamlet ar vrea să facă lumea să rîdă. Dacă tinerii se simt frustraţi de ce a zis Marin, să arate, nu să-l critice!

Dar în societate, în vîrful ei, nu vedeţi pe nimeni care să vă placă?
Pe nimeni. Văd doar oameni deştepţi, dar necinstiţi. La noi, gura bate scaunul, ca să nu zic altfel.
Dacă n-aţi fi fost actor, ce aţi fi fost?
Nu chiar ospătar, dar sigur patron de restaurant.

Şi de ce n-aţi încercat?
Am încercat. Cine naiba o fi inventat cîrciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta. Prin 1990, am încercat să fiu patron. Am luat o firmă, împreună cu alţi prieteni ingineri, dar n-am ştiut să ne descurcăm. Aveam 5.000 de vaci şi multe altele, dar au murit multe animale, pînă cînd am vîndut-o lui Urzică, cel cu Coleus-ul, dacă-l mai ştii. Am luat, tot cu prietenii ăştia, pe la Obor, pe strada care se numea Kent – că acolo se găseau ţigări pe vremuri – o cîrciumă, zisă "La Papa”, după numele fostului patron. Dar n-a mers.

Aveţi nostalgii?
Nu am decît nostalgia tinereţii. E lucru de mare preţ tinereţea şi tîrziu am înţeles asta. Dar fiecare vîrstă are rostul ei.
Dacă aţi fi fost mai tînăr în 1989, cine ştie cum ar fi fost viaţa.
Da. Pentru mine, schimbarea a venit tîrziu. E bine că a venit, dar gîndeşte-te, am trăit în două sisteme şi nici nu ştii ce greu e să scapi de anumite spaime. Libertatea pe care am primit-o a fost prost înţeleasă.
Cînd staţi aici, pe verandă, şi vă gîndiţi la trecut, nu regretaţi că nu aveţi urmaşi?
M-ai lovit în punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat vîltoarea vieţii. Mă gîndeam mereu să treacă şi anul în care eram, să-mi fac meseria bine. Şi a trecut vremea. E cea mai mare tîmpenie din viaţa mea.
Aţi avut însă prieteni.
Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.
Nu-mi spuneţi nimic de cele trei pisici ale dumneavoastră?Te rog, sînt chiar nişte vedete. S-a pripăşit pe lîngă mine şi le-am crescut cu drag. Oamenii îmi aruncau pisici peste gard, pentru că ştiu că-mi plac.(Dincolo de verandă, în casă, doamna Mihaela, soţia maestrului, citeşte "Confidenţial”, iar lîngă ea toarce un motan negru, Cascarache, preferatul lui Ştefan Iordache. Aflăm că cel gri, care a dormit tolănit pe scară tot timpul, pe nume Makelele, atacă supremaţia în sufletul stăpînului. Al treilea pare a fi plecat.)

Aţi renunţat la casa din Bucureşti?
Nu, dar nu-mi mai place oraşul. E groaznic, de 15 ani mă extrag din el cît pot de mult. Ceea ce devine greu. Înainte făceam 45 de minute pînă aici, acum fac două ore. Asta e ţara în care cad păsărele pe şosele, dărîmate de basculante, nu de cataclism. Sîntem de rîsul Bangladesh-ului.

Soţia dumneavoastră m-a rugat să nu apară în acest interviu. Dar vreau, totuşi, să-mi vorbiţi despre ea.
Ce să-şi spun? Că ea a insistat atunci, în 1982, să iau acest teren? Înţelegi? Pentru un bărbat este important să aibă lîngă el o femeie care să-l înţeleagă. Ca să fie clar: dacă acest pămînt e ca mîna mea stîngă, Mihaela e ca mîna mea dreaptă. Şi ea face parte din mine.

Care e sensul vieţii?
Vrei să-ţi spun cuvinte mari. Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decît să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.

Sînteţi mulţumit de viaţă?
Sînt unul dintre oamenii care dau extemporal seară de seară, la spectacol.

După cum se vede, aţi luat notă mare, adică aţi învăţat bine lecţia.
Se pare că da.

CRISTIAN BRANCU (" CONFIDENTIAL" , 22/07/2008 )

UN OM PENTRU CARE CUVINTELE NOASTRE SUNT ACUM DE PRISOS...

un gand, doua ganduri, trei ganduri....multe

2008-09-14T11:11:00.000-07:00

Moartea este o etapa fireasca si necesara a existentei noastre, nu trebuie sa ne speriem, nu trebuie sa ne gandim prea mult ca vom muri pentru ca nu stim cand ni se va intampla...azi, maine, peste o luna, pesta 5 ani, peste 35?!? ce conteaza cat traiesti daca traiesti degeaba si nu stii sa apreciezi minunea din tine si din ceilalti?

Imi place teatrul foarte mult, dar din pacate nu ma pot lauda cu faptul ca as fi vazut foarte multe piese de teatru in ultimul an - din contra.

Sunt cateva spectacole care mi-au ramas in minte si pe care le-as vedea de o mie de ori daca as putea. Pentru ca actorii au fost minunati, pentru ca mi-au transmis intr-un mod uimitor ceea ce ei au creat in momentul acela pe scena, pentru ca atunci cand simt un act artistic care imi face sufletul sa pluteasca mi-e imposibil sa-l uit.

Azi, 14.09.2008, a murit un mare actor, batran si bolnav, ca multi alti oameni din jurul nostru -si actorii sunt oameni nu-i asa, si pentru ei timpul trece. Asa cum se intampla de fiecare data cand moare un om emblematic al culturii romanesti, brusc, toata suflarea se intrece in omagii si cuvinte despre persoana respectiva, brusc el/ea a fost cel mai bun sfatuitor, indrumator, coleg si altele. Mi se par penibili oamenii astia, ma plictisesc si, din pacate, imi formeaza impresia ca uratesc moartea omului rspectiv. De ce este nevoie sa dai declaratii televizate sau telefonice -in direct- despre asa ceva? Ca sa transmiti condoleante familiei indurerate? E cel mai impersonal lucru pe care il poate face un om.."condoleante", nu-mi place acest cuvant, este cel mai impersonal din cate exista. Simpla prezenta ar pretui mai mult, fara adaos de cuvinte.

Personal, imi pare rau de moartea acestui om care a fost actor, pentru ca, din pacate mi-am oferit o singura ocazie sa-l vad pe scena, mi-am oferit o singura ocazie sa ma bucur de existenta lui. Nu am cunoscut maretia, valoarea acestui actor pentru ca nu am stiut cu adevarat cine este acest om. Am aflat acum, cand nu mai exista fizic, importanta si aportul pe care l-a avut in viata sa prin filmele in care a jucat, prin rolurile impresionante pe care le-a aratat publicului, de pe scena, prin muzica lui. Da, stiu, este penibil ca nu am stiut. Dar din pacate nu cunosc toti actorii pe care ii avem, pe cei valorosi, pentru ca in mass-media sunt promovati foarte rar- ceva mai acut imediat dupa ce mor, insa atat. Sunt convinsa ca multi tineri de varsta mea n-au idee cine a fost acest Stefan Iordache. probabil ca l-au vazut pentru prima oara astazi la televizor la una din editiile de stiri... sau poate nici atunci. Dar eu stiu ce fel de actor a fost, am vazut, am simtit. Si imi pare rau ca nu o sa mai am ocazia sa ma bucur vreodata de experienta spectacolului "Alex si Moris", probabil vor mai fi puneri in scena pentru acest spectacol, insa fiecare om are ceva unic de oferit, cu atat mai mult cand este pe scena ca actor. Asadar parerea mea de rau este una egoista, deoarece nu se refera la el, actorul Stefan Iordache, se refera la mine. Si acesta e singurul motiv pentru care imi pare rau cu adevarat. Nu este prima oara. De fiecare data cand vad ca a mai muritt un actor, cantaret de care auzisem sau il vazusem macar o data pe scena, imi pare rau pentru ca realizez ca am ratat ocazia de a ma bucura de el. Si e pacat. Viata noastra e prea scurta, prea trista intre blocurile gri care ne inconjoara, prea limitata intre cei 4 pereti ai camerei in care dormim, trebuie doar sa ne trezim din somnul nostru diurn.

In "Alex si Moris" la Teatru Mic

Nu trebuie sa ne para rau pentru moartea in sine a unui om, pentru ca fiecare om moare, iar Stefan Iordache si-a indeplinit rolul in aceasta viata, ne-a lasat mostenire sufletul sau in imagini si in sunete.

http://www.youtube.com/watch?v=dXO_r6zxEZs

http://www.youtube.com/watch?v=-7RJO9VSRDw&feature=related

2008-09-07T16:13:00.000-07:00

Nimic de zis, nimic in gand, gol si alb ca hartia, doar ca somnul intarzie sa apara....zilele trecute mi-am amintit(prea tarziu) ca mi-ar fi placut sa ma duc la cules de vie in toamna asta, la tara...mi-am dat seama de acest lucru cand am vazut in bucatarie un pahar cu must fermentat -uitat de sor'mea probabil.

Imi aduc aminte cu drag de zilele respective, sunt o parte foarte placuta a copilariei mele, acoperite intr-o aura de mister simplu. Nici nu mai stiu de la ce varsta am inceput sa particip la acest ritual rural, probabil ca dintotdeauna, pentru ca acolo mi-am asumat cei 7 ani de-acasa, insa am foarte clare imaginile, un amestec nebun de senzatii si lumini care asteapta sa fie montat.
Culesul viilor antrena relatiile interumane mai mult decat oricare alta activitate de lucrat pamantul. Era o adevarata desfasurare de forte. Ne adunam cu mic, cu mare, neamul de la rasarit, cel de la apus, dinspre miaza-zi si miaza-noapte si ne puneam pe treaba. Unii rupeau ciorchinii, altii carau cosurile pline la jgeab, unii se suparau, altii radeau; totul era invaluit de colbul innecacios care se ridica din bolovanii uscati de arsita verii ce tocmai isi luase adio. Sunt senzatii si, mai ales, experiente, care nu pot fi povestite(cel putin nu in seara asta). Cine a avut o astfel de experienta stie foarte bine ca nu este una tocmai placuta , pentru ca este foarte obositoare si murdara. Dar imi amintesc de campurile alea minunat de frumoase, pline de miros de iarba uscata, de struguri proaspat culesi si -mai ales, de mancarea buna. Acasa ramanea intotdeauna bucatarul-sef(mamaie). Eh, recunosc: singurul lucru care ma motiva cu adevarat sa nu ratez aceste momente era pauza de masa. In jurul pranzului, veneau cosnite cu paine calda, oale cu mancare proaspat gatita si sincer va spun, nu exista mancare mai buna decat cea pe care o mananci pe iarba verde, sub umbra carutei sau a vitei de vie.
Copil fiind, eram atat de entuziasmata de acest lucru incat, la un momant dat, desi era primavara, saracul tataie nu a scapat de mine si de sorioara mea(aveam cam 4-5 ani) pana nu a pus ceva mancare intr-o traista si a mers cu noi la vie sa mancam. Cum sa-ti lasi toata treaba in plina zi doar pentru ca doua fatze de copile vor sa manance la iarba verde, in capul-vii(cum se zice la tara)?Adevarul e ca bunicii mei intotdeauna ne-au facut si cea mai mica si tampita pofta mie si surorii mele. Asta pentru ca ne iubeau, pentru ca eram centrul universului lor si totul se invartea dupa cum doream noi. Uneori, cand imi amintesc de ei, imi dau seama ca sunt cel mai norocos om din lume pentru ca am avut parte de niste oameni asemeni lor si de o copilarie mai presus de cele povestite de Ion Creanga. Numai cei care au copilarit la sat pot intelege cu adevarat aceste randuri(sau macar cei care au petrecut acolo o vacanta lunga).
Oridecate ori am citit Liviu Rebreanu, Marin Preda, Mihail Sadoveanu sau Ion Creanga mi-am dat seama ca eu am trait toate experientele descrise acolo, ca am fost martora lor, a unor lucruri asemanatoare bineinteles si chiar a mai multora.
Este un unives diferit de cel pe care-l construim si-l consumam zilnic in Bucuresti, nu este mai bun sau mai rau, este pur si simplu diferit.

Copilarii zic azi,multe scriam atunci...

2008-09-02T14:50:00.000-07:00

Multe, multe randuri scrise...ganduri, franturi... traite sau doar inventate, totul scornit din mintea mea care incerca sa descopere ce ascund eu insami fata de voi in adancul maroniu-inchis al ochilor mei..poate ca nici pana azi nu am descoperit cu adevarat care sunt vorbele mele vrajite pentru a va spune cine sunt, ce sunt, sau poate ca unii, putini, au inteles fara cuvinte... :).

Nu sunt adresate cuiva in mod special, poate ca la un moment dat au fost(unele dintre ele), dar acum nu-mi mai amintesc acest lucru pentru ca, de fapt , imaginatia s-a prins in joc mai mult decat orice altceva. E ciudat cand recitesc versurile pentru ca am senzatia ca nu eu le-am scris, dar stiu bine ca eu le-am scris; stiu de ce am aceasta senzatie, pentru ca in scris am deformat realitatea, am inflorit-o sau pur si simplu am inventat-o de la 0. M-am jucat cu zeci de cuvinte. E doar o selectie aleatorie:

Pentru tine

Stii oare
De ce zambesc
Si totusi plang
Cu lacrimi amare?
Si
Stii tu oare
De ce uneori,
Cand e soare,
Ploua si se
Usuca orice floare?
Nu stii?...
Atunci nu vei stii
Niciodata.
Pentru ca azi
Am inghitit lacrimile amare
In timp ce zambeam.

Si am uitat...
Am uitat tot...
Da, chiar si pe tine!

Acum e-asa

Esti doar o umbra,
Doar un gand,
Doar o speranta
Prinsa-n vant.
Esti o lumina
Ce-ncet se stinge
In sufletu-mi
Ce azi mai plange,
Dar care maine
Va uita.
Nu sunt,
Ce trist,
Nu sunt
A ta
Si asta-i doar dorinta ta.
Va fi tarziu
Atunci cand tu,
Atunci cand
Ochii tai senini
Vor cauta privirea ma
Si nu o vor putea afla...

Nimic

Esti mic
Si esti departe-
Un punct in univers.
Nu te mai vad,
Nu ma mai vezi,
Nu te mai simt,
Nu ma mai simti,
Nu esti nimic...
Desi ai fost.

Chiar e asa?

Esti dulce azi
Si mirosi frumos.
Ai ochii negri
-mai negrii ca oricand,
Si buzele iti sunt
Mai fine-acum.
Ti-e zambetul
Mult mai senin.
Privirea?
Mult mai blanda azi,
Mai calda,
Mai plina de-nteles.
M-atingi
Si nu stii de ce,
Ma cauti si ma-ntrebi nimicuri,
Ma sperii dulce
Si-apoi fugi,
Caci ai uitat
Ce-aveai sa-mi zici.

Si stiu de ce
esti azi asa...
Azi ma iubesti,
Nu e asa?

Toamna

A mai cazut o frunza,
Ultima din copac,
Si-acum nimic
Nu misca...
Parc-am murit si eu.

Ma uit la tot
In juru-mi
Si totul este mort...
Nu mai sunt randunele,
Nu mai sunt nici cocori,
Iar gaze mititele
N-am mai vazut de mult.

Vezi?Norii vin deasupra
Si satul ud-acum
Si totul e mocirla
si fum vine pe drum.
E rece si e frig,
E trist decorul asta,
E palid si anost...
Parca e-o gluma proasta
Facuta de-un om mort.

Gand

Si-am sa te uit...
Cum uita piatra
Apa ce o macina mereu.
Ai sa dispari
Din gandul meu...
Cum se stinge o stea
Cand cade spre pamant.

Am sa te vad candva,
Departe-n timp,
Ca pe o umbra din trecut
si-ai sa ma cauti
Disperat si trist,
Iar eu...
Eu am sa rad
Vazandu-ti chipul,
Caci am sa-l uit...

De ce?

De ce nu taci
Cand eu te rog?
De ce insisti
Cand te ignor?
Tu chiar nu vezi?
Chiar nu-ntelegi?
M-am pictisit
Sa te tot iert,
Am obosit sa te accept.
Esti rece, mult prea rece.
Esti dur si negru
Si nu-ntelegi
-Nici nu incerci.
Si-atunci de ce?
De ce sa iert?
De ce s-accept
Ce nici nu am?
De ce sa lupt si sa cladesc
Cand tu darami
Si spulberi tot
Cu o privire
Si cu-n gest?

Pe o insula aproape pustie...

2008-08-29T11:53:00.000-07:00

NO COMENT. Unele lucruri nu au nevoie sau pur si simplu nu vreau eu sa le impartasesc( ca povestire).

E un loc foarte frumos.

Mentiune la Festivalul de la Locarno

2008-08-28T13:44:00.000-07:00

Scurtmetrajul "Ciobanul Zburator", in regia lui Catalin Musat, a participat in competitia "Leopards of Tomorrow" in cadrul Festivalului International de Film Locarno 2008 si a fost rasplatit cu o mentiune speciala.

Filmul prezinta secvente din viata unor ciobani de la o stana din zona Sibiului in apropierea careia se construieste un aerodrom.

Echipa care l-a ajutat pe Catalin Musat la acest film a fost formata din Marius Iacob(camera), Vlad Voinescu(sunet) si Roxana Comes(productie).

Subiectul pare ca suna simplu, insa rezultatul unei idei simple poate fi cuceritor. Astept cu nerabdare sa vad rodul acestei echipe. Pana va aparea in cinematografe..multa rabdare, probabil la anu' ca asa-i la noi.

Poze vechi, de inceput.

2008-08-27T16:36:00.000-07:00

Pentru ca imi place centrul vechi, pentru ca si in Bucuresti avem cladiri frumoase(desi aici nu apar), pentru ca m-as rataci pe stradutele alea pietruite invaluite in ceata si lumini si nu m-as mai intoarce.

Iesiti la promenada pe timp de noapte si totul va fi perfect, cand toti dorm si tu respiri aer curat intr-o adiere de mister si poveste.

La plimbare..in Bucuresti

2008-08-09T13:15:00.000-07:00

Culoare si mesaj urban in subteran

2008-08-03T14:23:00.000-07:00

Panouri colorate, picturi murale..pot fi orice, important este ca statia de metrou Gara de Nord este mult mai vesela. Obositele patratele de gresie aflate pe pereti au acum haine noi. Ai senzatia ca spatiile pentru fiecare dintre "tablourile" expuse aici au fost special create pentru aceasta expozitie, cand , de fapt, totul a fost gandit si conceput a.i. sa se integreze spatiului.

Oamenii sunt obositi, grabiti, ingrijorati la ziua de maine sau de azi, si nu prea da mare atentie picturilor care nu au voce, dar care vibreaza prin culoare si se joaca sfidator in fata muritorilor de rand din Bucuresti. Cum e sa vezi in toata aglomeratia asta plictisita de job, de caldura, de poluare si indiferenta un omulet care traverseaza pe cealalta parte a peronului doar pentru a urmari mai de aproape mesajul din fiecare imagine?!? Cum e sa vezi o tanara mai subtire ca fideaua, cu un ghiozdan mare in spate si cu un altul imens taras( ca cele pentru mers pe munte), oprindu-se la fiecare "tablou" in parte, zambind pur si simplu la oamenii care ii taie calea, parca dorind sa-si rosteasca bucuria, incantarea, dar neavand cui?!?...nu pentru toti niste culori amestecate si manjite pe perete reprezinta ceva, nu pentru oricine vopseua prinde viata. De ce ar trebui sa se mandreasca artistii care au facut posibila toata povestea proiectului MetroArt/I love Bucharest?!? De ce ar trebui sa stie ca noptile pierdute(impropriu-zis "pierdute"), au meritat?!? Pentru oameni ca cei doi, pentru ca sigur nu sunt singurii, nu sunt multi, dar nu sunt categoric singurii.

Aceasta este o mica mostra din jocul de culoare din subteran. Eu una am coborat pur si simplu din metrou, din dorinta de a le vedea, desi eram foarte obosita dupa o zi lunga de munca, dupa o plimbare in parc, desi mai aveam de mers mult pana sa ajung acasa, desi ma usturau picioarele..si mi-am bucurat ziua, ochii si chestia aia mica din interior numita sufletel.

Nu am reusit sa pot arata aici toate picturile subterane, pentru ca a murit aparatul, saracul, epuizat si el dupa frecusul din ultimele zile...enjoy:

Care este mesajul acestor lucrari? Daca sunteti putin inteligenti ( si nu e chiar atat de greu sa fii putin inteligent) veti intelege de ce la metrou, de ce tocmai echipa I LOVE BUCHAREST. Va iese exercitiul asta de gandire?!? Ati descoperit de ce??..

Romania trimite "RESTUL E TACERE" la Oscaruri

2008-08-02T13:32:00.000-07:00

Juriul a decis. Lung-metrajul lui Nae Caranfil este propunerea Romaniei pentru Oscar la sectiunea" cel mai bun film intr-o limba straina". Juriul a fost format din 6 critici de film: Magda Mihaescu(presedintele comisiei), Cristina Corciovescu, Dana Duma, Eugenia Voda, Mihai Chirilov, Eugen Atanasiu si de un regizor/director de imagine Dinu Tanase. Filmul a obtinut 4 din voturile juratilor.

Am vazut filmul.Este un film cu personaje foarte bine asumate, unde comicul este subtil si inteligent lucrat, unde povestile personajelor induioseaza si amuza in acelasi timp, insa este un tip de film pe care nu-l vad incadrandu-se la Oscar, este un film de autor, care atrage atentia in festivalurile europene unde criteriile de analiza si de gust sunt total diferite de cele de peste ocean. Totusi avand in vedere impactul pe care a inceput sa-l aiba productia cinematografica romanesca si , mai ales, sectiunea pentru care a fost propus acest lungmetraj, este posibil sa fie macar selectionat pentru competitie. Filmul surprinde foarte bine si original atmosfera epocii, actorii sunt exceptionali, iar povestea este una interesanta, desi nu este un film exploziv.

Mie personal mi-a placut acest film, desi nu am fost extaziata( asa cum mi se intampla uneori cand sunt foarte impresionata de cate un film) , insa a fost o vizionare de la care am iesit cu zambetul pe buze, fara sa stiu sa explic de ce si ce anume mi-a placut, pur si simplu mi-a placut, a creat o stare interioara de bine. Si uneori e mare lucru pentru un film sa reusesca sa-ti imprime aceasta stare de bine pentru ca acesta este scopul oricarui act artistic. Este o simpla parere.

John Lenon pe marele ecran

2008-07-20T02:15:00.000-07:00

La inceputul anului 2009 va aparea pe marile ecrane un film inspirat din viata si copilaria faimosului solist de la The Beatles. Regia ii apartine lui Matt Greenhalgh care a fost impresionat de cartea scriitoarei Juliei Baird, sora vitrega a lui John Lennon, in special capitolele despre copilaria acestuia.

John Lennon s-a nascut la Liverpool, in 1940. Tatal acestuia, Alfred Lennon, era marinar si pentru ca era mai mereu plecat, micul John a fost crescut de matusa Mimi si de unchiul George. Moartea unchiului sau a avut un impact puternic asupra adolescentului. Turnura in viata lui a aparut atunci cand a dezvoltat o puternica pasiune pentru skiffle,un fel de rock and roll.

.

Crede si nu cerceta

2008-07-19T15:24:00.000-07:00

Fiecare dintre noi crede in cate ceva in lumea asta buna si rea, frumoasa si urata. In ce anume crede fiecare? In orice lucru, fapt sau om in care dorim sa ne incredem.

Acest "crede si nu cerceta" a fost dezbatut si criticat, probabil niciodata inteles cu adevarat, si nu ma refer acum doar la partea religioasa a existentei noastre.

Sa poti sa crezi ceea ce vezi si ceea ce nu vezi, sa poti sa simti ceea ce ti se spune si ceea ce arata ochii celei sau celui din fata ta fara intrebari, fara raspunsuri, fara cercetari. Crede in ceea ce simti caci nu trebuie sa cercetezi, pentru ca astfel sufoci acel ceva pe care il simti, pur si simplu se stinge. La ce anume simtire ma refer? La acel ceva din interior care iti dicteaza ca persoana care te priveste si pe care o privesti este un om bun, cald, special sau nimic din toate astea. Ceea ce simti tu in interiorul fiintei tale este perfect adevarat, chiar daca nu ai certitudini, chiar daca nu ai nici un rapuns la toate intrebarile, chiar daca iti lipsesc 99% din piesele de puzzle, nu asta conteaza. Priveste deschis ochii celui din fata ta , direct si sincer, zambind, si vei descoperi tot, iar daca acest tot nu exista acolo unde privesti, zambeste in continuare. Nu e vina nimanui, pur si simplu unii oameni nu exista. "Nu cerceta" nimic pentru ca astfel iti vei ocupa timpul cu lucruri inutile, cu intrebari penibile si fara rost si vei pierde tot; tot ceea ce este cu adevarat in fiintele de langa tine. Este adevarat ca nu sunt multi cu adevarat fiinte, insa atunci cand ii intalnesti, ii vei descoperi pe loc.

De mentionat ca nu ma refer aici doar la o eventuala relatie cu persoanele de sex opus, ci la toti oamenii din jur, care se perinda prin fat anoastra zilnic.

Noi toti, si tu, si eu, credem in ceva. Recunoastem sau renegam acest fapt, dar credem.

EU cred in ingeri si demoni, cred in minuni, cred in suflet, cred in priviri, cred in amintiri, cred in lucruri simple si intamplatoare si ma incred in fiinta mea, in ceea ce-mi dicteaza ea in fiecare secunda... si cam atat.

Romania merge iar Locarno

2008-07-18T13:00:00.000-07:00

Editia 2008 a Festivalului de Film de la Locarno se va desfasura in perioada 6-16 august. Potrivit site-ului oficial al festivalului, Romania va participa cu o lista generoasa de filme.

"Ciobanul zburator" de Catalin Musat si "Fata galbena care rade" de Constantin Popescu au fost selectionate pentru sectiunea "Leopards for tomorrow", care vor concura alaturi de nume mari ale cinematografiei, Fatih Akin si Laurent Cantet (câştigătorul Palme d'Or de anul acesta).

"Balastiera #186" al Adinei Pintilie a fost selectionat pentru "Auteur Shorts", iar proiectul de lung-metraj al lui Adrian Sitaru -"Din dragoste cu cele mai bune intentii" va face parte din sectiunea "Open Doors".

Secţiunea "Open Doors" este dedicată proiectelor cinematografice din ţările în curs de dezvoltare, iar la finalul workshop-ului, o parte dintre filme primesc ajutor pentru distribuţie sau producţie.

In competitia oficiala de lungmetraje a fost selectionat "MAr Nero/MArea Neagra", o coproductie Italia-Romania-Franta, in regia italianului Federico Bondi. Acest film este debutul regizorului italian in lungmetraj si are in distribuitie pe Ilaria Ochini, Dorotheea Petre si Vlad Ivanov.

Regizorul Cristi Puiu va face parte din juriul care va alege cel mai bun film de debut, alături de cineasta argentiniană Albertina Carri şi de producătorul Marianne Slot.

Laurence Fishburne sau John Malkovich in CSI?

2008-07-18T12:21:00.000-07:00

Dupa ce William Petersen a anuntat ca va renunta la rolul lui Gil Grisson din "CSI: Crime Scene Investigation", Laurence Fishbourne si John Malkovich sunt pricipalii aspiranti la acest rol.
Realizatorii acestui serial sustin ca sunt in cautarea unei persoane care sa-l poata inlocui cu succes pe Petersen.
William Petersen este vedeta “CSI” din 2000 si a jucat in peste 180 de episoade, fiind totodata si producatorul serialului.
Ramane sa vedem noua serie CSi cu noul Gil Grisson, sperand ca vom avea parte de seriale incitante.

2008-07-07T15:28:00.000-07:00

Uneori imi place linistea atat de tare incat mi-e teama s-o ucid pentru ca , uneori, prin tacere, putem sa ne spunem atat de multe, atat de frumoase si minunate lucruri, incat este pacat sa strici totul prin sunete inutile.. care tacere? tacerea dintre mine si tine..care tine?!?... un oarecare stranger.

Cantecul tacerii

Jorgen Nash(Danemarca)

Taci, taci, deschide ochii. Asculta si nu raspunde
cu alte intrebari. Prind in zbor amintiri. Prind in zbor
melodii. Pe-o ramura verde canta privighetoarea.

Calca usor, calca usor. Atingi o piatra rotunda,
de milioane de ani luminata de stele, de licarul
lunii si orele-amiezii, si in zori, de vapaile soarelui.

Taci. Simt ca piatra iti mangaie podul palmei
ce numara douazeci si cinci de ani. Ma bucura
cantul acesta sonor, curcubeu al pamantului.

Calca usor si taci, deschide ochii. Orbita de
soare e ploaia perlata, e roua pe crinii rosii
din mine, totul e plin de zumzet de-albine. Se prea poate,
se prea poate ca niciodata sa nu-mi regasesc aceste pasari batand din aripi.

:)

2008-07-06T15:19:00.000-07:00

CA SA AI BUZE ATRAGATOARE, VORBESTE CU BUNATATE.

CA SA AI OCHI FRUMOSI, CAUTA CU EI BUNATATEA DIN OAMENI.

CA SA AI PAR FRUMOS, LASA UN COPIL SA TREACA DEGETELE PRIN EL O DATA PE ZI.

CA SA AI O POSTURA FRUMOASA, MERGI CA SI CUM NU MERGI NICIODATA SINGURA, CI IMPARTI MEREU PLIMBAREA CU CINEVA DRAG.

AUDREY HEPBOURN

Poate ca am deveni oameni mai buni, mai frumosi si poate chiar mai fericiti cumva, daca am face cate ceva din lucrurile de mai sus, macar cate unul in fiecare zi... poate..

CERUL ESTE MAI APROAPE?

2008-07-03T23:49:00.000-07:00

Festival International de Pirotehnie in Parcul Tineretului

In perioada 3-5 iulie cele mai spectaculoase focuri de artificii se vad in Parcul Tineretului. Pentru prima data in Romania, firme de profil din Germania, Franta, Italia, Rusia, Portugalia si Croatia intra in concurs cu adevarate spectacole de lumini.

Tablouri magice create de artificiile sincronizate pe muzica vor putea fi vazute numai la Bucharest Golden Nights - acesta fiind numele sub care se desfasoara primul Festival International de Pirotehnie organizat in Romania!

Tema editiei princeps este "Traditii", iar melodia aleasa pentru programul impus este "Ciocarlia" , interpretata de Cornelia Tihon.Programul festivalului include si recitaluri sustinute de Gheorghe Zamfir, Horia Brenciu si Loredana, o prezentare de moda "Artificii"- semnata Catalin Botezatu, dar si spectacole de artificii in afara concursului, realizate de Golden Ideas-organizatorul acestui festival.Organizatorii sustin ca efectele pirotehnice ale fiecarui spectacol de lumini vor putea fi intelese numai daca se audiaza concomitent muzica folosita la realizarea specatcolului. Asta presupune ca privitorul trebuie sa se afle langa locul din care se lanseaza aceste artificii.

Intrarea se face de pe platoul betonat din spatele Palatului Copiilor.

Pret/bilet:
Bilet/zi: (3,4,5 iulie) - Tribuna 70 lei;
Abonament: (3 zile) - Tribuna 170 lei;
Bilet/zi: (3,4,5 iulie) - Zona in picioare 20 lei;
Abonament: ( 3 zile) - Zona in picioare 50 lei.

P.S. : Aseara ma aflam intamplator pe terasa clubului Daimon din Tineretului(foarte frumos amenajata, cu mancare destul de buna, cu teren pentru fotbal, tenis, piscina - tot ce-ti trebuie ca sa scapi de aglomeratia si caldura plictisitoare din Bucuresti), terasa situata in fata Salii Polivalente, asadar foarte aproape de platforma betonata de langa Palatul Copiilor. In momentul inceperii show-lui de lumini, toata lumea si-a parasit scaunele confortabile si a privit fermecata cerul. Au fost 3 reprize de bubuituri pentru care cuvantul "spectacol" este insuficient, artificiile au fost cu adevarat opere de arta, fiecare reprezentatie pirotehnica avand momente extrem de spectaculoase...cerul parea mult mai aproape de noi.

Poate ca ar fi fost mult mai incantator din punct de vedere senzorial sa fi fost la locul propulsarii lor, sa ascult totodata si muzica special gandita pentru fiecare spectacol de lumini in parte, insa experienta a fost minunata si fara muzica aceea.

multi prieteni, putine suflete...

2008-06-25T14:18:00.000-07:00

"ASTA-I VIATA.E CA O FLOARE DE CAMP: A TRECUT UN TAP , A PASCUT-O SI... IA-O DE UNDE NU-I."
replica lui Borkin din "IVANOV"; Cehov

Ce se intampla atunci cand...lucrurile te iau pe neasteptate..lucrurile urate si rele.. eh, bine, recunoastem ca niciodata nu te vor anunta ca vin, asta-i clar.

Ce te faci cand, dintr-o data, cineva iti spune la telefon ca viata persoanei care te cunoaste cel mai bine si pe care o cunosti cel mai bine a avut sanse.. sa nu mai fie, din cauza unui banal accident de masina, pentru ca a devenit ceva obisnuit de banal sa faci accident cu masina... si tu nici macar nu stiai si nici nu te gandeai, dormeai profund in noapte.. Ce faci? iti dai seama dupa ce te dezmeticesti de ce dimineata te-ai trezit cu o stare atat de proasta, cu o neliniste ciudata si cu senzatia ca ai visat cel mai urat vis din cate ai avut vreodata, doar ca nu puteai sa-ti amintesti nici in ruptul capului ce anume ai visat, pe cine, absolut nimic, pentru ca poate nu visasei nimic, doar aveai o stare in interior teribil de urata. Iti dai seama ca de fapt esti penibila; de ce esti penibila?!? pentru ca niciodata nu iti faci suficient timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat, pardon, s-o spunem direct , pentru oamenii care conteaza cu adevarat pentru tine... mereu ratezi pentru un amarat de job, pentru o promisiune de ajutor sau orice vrajeala pe care ai facut-o unui sau unei oarecare si pe care obrazul subtire nu te lasa sa lasi totul balta.
Intotdeauna mi-a placut zicerea ca " atunci cand gasesti un om care poate sa-ti atinga sufletul trebuie sa faci tot posibilul sa-l pastrezi langa tine".. nu stiu daca apartine cuiva, daca e din popor sau daca e rodul propriilor mele ganduri, chiar nu mai stiu.. dar ce conteaza de unde vine ideea asta atata timp cat este atat de adevarata?!? Sunt putini oameni in jurul meu care reusesc sa faca asta,care pot vedea ce sunt, cum sunt cu adevarat, care mi-au descoperit frumusetea interioara, prea putini, si oricum nici nu-mi trebuie mai multi decat am, pentru ca pe prietenii adevarati trebuie sa poti sa-i numeri pe degetele de la o mana..hai fie, mai imprumuti un deget , doua de la cealalata, dar nu mai mult.. daca da cu virgula, atunci e posibil sa fie o problema in ecuatie si nu e bine.
Poate ca ar fi minunat daca toti oamenii din jurul nostru ar fi capabili de o prietenie adevarata, sincera si gratuita, dar poate ca atunci nu am mai aprecia deloc acest lucru, pentru ca ar deveni comun, banal, si nu am mai avea cu ce sa comparam bunul si raul din jurul nostru.Nu exista lucruri perfecte, ideale.. utopia nu exista tocmai pentru ca este o utopie.

Vroiam sa mai scriu despre accidentul de pe DN1... dar as avea atatea de comentat( direct si in paralel) incat mai bine pastrez gandurile pentru mine despre acest subiect... oricum, oamenii demonsteaza pe zi ce trece cat sunt de limitati si cat sunt de nepasatori prin ceea ce fac, direct si indirect, toti impreuna alcatuiesc un izvor care naste dezastre...atat naturale , cat si artificiale, iar singurii care sufera din aceasta inconstienta de turma suntem, evident, tot noi, muritorii de rand.
Nu ma uit prea des la stiri, dar atunci cand o fac ma infurii si ma ingrozesc cand vad in ce fel de lume traiesc, plina de incapabili, iresponsabili si inconstienti... o lume in care in fiecare secunda viata iti este pusa in pericol din cauza imbecilitatii unora care au creier degeaba.

"CEA MAI PERICULOASA ARMA INVENTATA VREODATA E OMUL"
GUIDO CERONETTI

"...SUNT SIGUR CA OMUL NU VA RENUNTA NICIODATA LA SUFERINTA ADEVARATA, ADICA LA DISTRUGERE SI HAOS."
DOSTOIEVSKI

Sanzienele

2008-06-23T10:35:00.000-07:00

Ce sunt sanzienele?
1. zane( de obicei bune), foarte active in noaptea de 23 spre 24 iunie, adica noaptea sanzienelor;
2. flori care infloresc in a doua parte a lunii iunie, de culoare galben-aurie sau alba, frumos mirositoare; aceste cresc prin livezi, pasuni, margini de padure, poienite;
3. sarbatoarea numita Dragaica, mai ales in sudul Romaniei, care se celebreaza pe 24 iunie;

Majoritatea noastra stiu ca in noaptea de Sanziene( care coincide cu nasterea Sfantului Ioan Botezatorul) ti se arata in vis ursitul, daca iti pui sub perna , inainte de culcare, flori de sanziene. Insa lucrurile sunt cu mult mai profunde din punct de vedere ritualic, deoarece aceasta sarbatoare este strans legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie.

ZANE BUNE, ZANE RELE
In conceptia populara, sanzienele sunt zane bune, extraordinar de frumoase care au putere asupra pamantului, asupra holdelor si care ocrotesc recoltele doar daca acestea sunt cinstite cum se cuvine de ziua lor; in popor se crede ca in aceasta noapte magica aceste fapturi umblă pe pământ sau plutesc prin aer şi împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile oamenilor, apără semănăturile de grindină... daca lucrurile facute de ele sunt nesocotite ziua, zanele se fac surate cu inraitele Iele si pedepsesc oamenii care le sunt recunoscatori.

In copilarie imi era teama de ele, pentru ca sunt atat reprezentante ale fortei binelui, cat si ale raului.In plus mi se spuneau povesti( fie mamaie sau tataie, fie alti sateni povesteau ca x au vazut ielele si au rams strambi, pentru ca asta se zice ca iti fac ielele-sanziene daca ai nenorocul sa le vezi); adesea ma imaginam ca le vad noaptea jucand hora, plutind la cativa centrimetri deasupra pamantului, undeva pe o ulita de la mine din sat, imbracate doar in fuste albe,lungi, vaporoase, cu parul foarte lung si blond; eu stateam ascunsa , pe burta, undeva intr-o curte si le vedeam, ele nu ma puteau vedea...dispareau ca fumul)... doamne ce fiori m-au luat asa deodata.. poate le supar acum, ca asta e noaptea lor.

FLORILE DE SANZIENE

Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele adunau florile de Sânziene in buchete, faceau colane si impleteau cununi circulare si cruciforme sau le strangeau in buchetele. Aceste coronite si buchete erau apoi aduse in sat, unde erau asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sânzienele).

Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca "iarba Sfantului Ion": este vorba de sanziana, cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca "iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate". Uscata la focul Sfantului Ion si agatata la fereastra, indeparteaza de casa strigoii si pe toti cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii.

DATINI, OBICEIURI, RITURI
In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac.

Fetele isi pun flori de Sânziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:

"Du-te, Soare, vino, Luna/Sânzienele imbuna,/Sa le creasca floarea - floare,/Galbena, mirositoare,/Fetele sa leadune,/Sa le prinda in cunune,/Sa puna la palarie,/Floare pentru cununie,/Babele sa le rosteasca,/Pana-n toamna sa nunteasca."

A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sânziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:

"Du-te, Luna, vino, Soare,/Ca tragem la-nsuratoare,/Cununile neursite,/Zac sub hornuri azvarlite".

Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.

Poate ca par povesti si basme spuse pentru copii inainte de a merge la culcare, insa aceste lucruri se intamplau cu adevarat, poate ca prin zonele izolate de civilizatia noastra profana inca se mai intampla, in mod sigur insa foarte timid, de aceea sanzienele par a se fi dat in zilele noastre de partea Ielelor, pentru ca noi nu mai credem in puterile lor, noi le nesocotim, le ignoram.

PENTRU MAI MULTE DETALII:

http://www.romania-israel.com/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=542

http://ro.altermedia.info/religietraditii/sfantul-ioan-botezatorul-dragaica-sanzienele_1419.html

5 succese mari pentru 5 filme mici

2008-06-20T13:48:00.000-07:00

Asta ruleaza acum la Studio( presupunand ca toata lumea stie ce este si unde este) si va recomand proiectia aceasta cu cea mai mare caldura, sa nu cumva sa ratati, voi pierdeti.

Sunt scurt-metraje romanesti( multi vor stramba insa din nas la un asa argument), insa credeti-ma pe cuvand "Valuri", "Alexandra" si "Lectia de box" sunt productii exraordinare, exact in ordinea asta.

acum sa o luam in ordine...

O zi buna de plaja

Acest scurt-metraj mi-a dat teapa si m-a lasat cu buza umflata... fie nu m-am dezmeticit eu bine din trafic, fie nu am fost suficient de atenta si deschisa, fie, pur si simplu, nu a fost.. nu a fost ce?.. ca tocmai asta-i problema, nu prea stiu ce sa va spun despre acest film scurt pentru ca am avut senzatia ca a picat la montaj cam totul.. bineinteles ca daca stai sa despici firul in 40 si analizezi fiecare detaliu scris de scenarist si regizor in scena... gasesti ca totul are sens si faci corelatii, intelegi subtilitati, pricepi ironii critice asupra societatii, lumii, oamenilor in general... sau poate ii lipseste contextul, pentru ca asta a fost senzatia mea, pur si simplu cheia regizorala mi-a scapat in valurile marii de pe plaja.. sau s-a pitit de mine in nisip?.. oricum, singurul lucru pe care il gandeam era ca"oare chestia asta e cu adevarat posibila si oare de ce inca ramanem cu filmul romanesc in atmosfera asta lugubra, care scuipa pe jos laturile negative ale fiintei umane ?" si asta pentru ca imi crea o stare de angaosa, de neliniste neagra intreaga atmosfera a filmului si in acelasi timp mi se parea lipsita de logica situatia de acolo, desi probabil posibila. O senzatie totala de ceata in final...

Lectia de box

Tatal isi duce fiul, de cativa anisori, la box, pentru ca acesta nu mai dorea sa-si vada odrasla batuta de alti copii de scoala. Insa micutul Vlad nu este foarte incantat de aceasta dorinta a tatalui sau. Enervat, tatal, intra in ring si boxeaza... pe tot parcursul scurt-metrajului glume subtile si faze care iti aduc zambetul pe buze, lucruri simple, intamplari banale, reactii naturale... ceea ce a iesit e un exemplu de exercitiu regizoral care surprinde viata exact asa cum este ea, fara artificii, fara exagerari, fara tertipuri...

Alexandra

Fetita este adorabila, de o naturalete si o candoare pe care numai copii o pot avea in fata camerelor de filmat. In mod sigur primele cadre trezesc in orice privitor (sau mai sigur privitaore) amintirea zilelor in care mergeam in parc cu taticu' si ne facea toate poftele pentru ca eram printesa cea mai frumosa si speciala din cate exista.. Ajunsi acasa intelegem ca, de fapt, nici in film lumea nu este perfecta, parintii Alexandrei sunt divortati, iar relatia celor doi este departe de a fi ramas calduroasa...cearta din familie este copioasa, deloc vulgara,motivele invocate si aruncate cu vorbe grele fiind de-a dreptul penibile si teribil de amuzante pentru cel care asista, motivul, in esenta si in aparenta, fiind micuta Alexandra. In cele din urma spiritele se calmeaza si fiecare isi vede de drumul sau. Ramai cu o intrebare si poate o parere de rau, anume ca, din pacate, asa este si in viata, ca oamenii, dupa ce se despart, uita cat s-au iubit si se urasc..sau poate ca este adevarat ca intre ura si iubire este un singur pas....sau ca iubirea si ura sunt acelasi sentiment vazut in oglinda...evident , adevarul se afla undeva la mijloc in aceasta ecuatie cu + si - si niciodata nu vom afla ce sta scris dupa semnul egal...

Acasa

Un scurt-metraj simplu, in care actorii isi asuma personajele, in care privirile si gesturile vorbesc de la sine si cam atat. Si este suficient.

Valuri

Nu degeaba se tot zice"cel din urma va fi cel dintai". Este opera de geniu, pur si simplu. Nu vreau sa va povestesc, pentru ca as strica tot farmecul si l-as distruge pur si simplu, pentru ca asa ceva trebuie sa vezi ca sa intelegi de ce "opera de geniu".. este pur si simplu fenomenal scurtmetajul!!!nu are cum sa nu-ti placa... nu este genul de "opera de geniu" a la Hollywood, pentru ca este film de autor, facut in Romania ;)

Nu o sa regretati daca va calcati pe orgoliu si mergeti sa-l vedeti( spun asta pentru ca multi muritori de rand din Bucuresti stramba din nas cand aud de filme romanesti, insa nici nu stiu despre ce este vorba).

TREBUIE sa va duceti sa vedeti proiectia pentru acest scurt-metraj!!!!! Nu aveti idee ce ratati! Daca nu gasiti pe nimeni dornic(a) sa va insoteasca ma ofer eu:D:D:D...l-as vedea de n ori( asa obisnuiesc cand imi palce ceva de genul)..astept propuneri..

Sa moara si capra vecinului

2008-06-16T14:12:00.000-07:00

De cate ori ascult o anumita melodie ( pe care o sa v-o impartasesc mai jos) ma prapadesc de ras. Mi se pare pur si simplu ca versurile ilustreaza perfect minunatul fel de a fi al romanului( de altfel imi place tare mult muzica lui Daniel Iancu, mor de ras de cate ori ascult, pentru ca versurile lui au o ironie comica si totodata foarte transanta).

http://www.trilulilu.ro/mihaideath/cac5202a54b715

Ascultand azi asta, mi-am amintit de un scurt-metraj care si acum ma amuza, desi a trecut ceva vreme de cand l-am vazut intaia oara, ca nu degeaba se zice ca doar lucrurile lipsite de esenta isi pierd valoare in timp(vezi vrajelile astea de formatii care apar azi si uiti de ele maine, fara prea mare legatura una cu alta in acest context..aparent) ... iata scurt-merajul de care vorbeam...

http://www.videos.es/reproductor/caprelethegoats-(q1HPKIlpqOs

E facut de un coleg de la actorie care acum face regie... detalii, detalii...

Vroiam pur si simplu sa va impartasesc lucrurile de mai sus.
Sa aveti o zi MiNuNaTa!!!

fara titlu, fara autor...

2008-06-14T17:15:00.000-07:00

-Vezi casutele de paie plutind pe apa? il intreba ea.
-Nu, vad barci albastre pe nisip, ii raspunse el.

-Auzi cum canta vantul la chitara?
-Aud, dar pot sa jur ca e un pian!

-Te-am sarutat in talpa, simti?
-Simt ca m-ai sarutat pe suflet...

Nimic nu vezi la fel ca mine, se intrista ea si pleca.

................................................................

-Vezi cocorii inaltandu-se din parul copilei?il intreba ea pe un altul.
-Vad intocmai, raspunse el.

-Nu ti se pare ca pamantul asta miroase a paine calda?
-Ce straniu, la fel simteam si eu...

Se casatorira.

-Simti zidurile grele ce ne-apasa? il intreba ea dupa 2 ani.
-Simti zidurile grele ce ne-apasa?ii raspunse el dupa 2 ani.

-Nu mi-ai adus nimic nou, se intrista ea.
-Nu mi-ai adus nimic nou, se intrista el.

......................................................

-Mama , vezi cum danseaza furnicile cu dimineata?o intreba fiul ei.
-Nu, se bucura ea, arata-mi.

spalatul pe picioare

2008-06-14T17:01:00.000-07:00

Pentru cei care nu stiu astazi sunt "Mosii de oale" sau sambata mortilor si, conform traditiei noastre, astazi se celebreaza mortii, se fac parastase si se impart pentru acestia oale din lut( strachini, farfurii, cani).

Cand eram mica si stateam la tara, la bunici, vara nu ratam "spalatul pe picioare". Este un ritual care, din pacate, a murit si care se facea in aceasta zi de sarbatoare sateasca.

Ce presupune "spalatul pe picioare"? Doar copii au voie sa participe. Asadar,copii fiind, ne trezeam dis-de-dimineata, ne strangeam toti la un inceput de ulita si porneam la colindat. Trebuia sa fim desculti cu totii si sa mergem din poarta in poarta, la femeile din sat, sa ne spele pe picioare. Dupa ce ne spalau pe fiecare in parte, ne imparteau farfurii, starchini pline cu orez cu lapte sau colarez, cu poame uscate, covrigi, nuci si linguri de lemn. Noi, draci de copii ce eram, dupa fiecare spalare ne duceam acolo unde vedeam cenusa si tarana mai multa si ne bagam cu piciaorele in baliga de vaca pentrua avea babele ce sa spele:)).

In noaptea dinaintea sambetei mortilor, femeile se duc la cimitir sa sfinteasca mortii, sa-i jeleasca ( si nu doar in aceasta noapte). Imi doream ca anul acesta sa fiu la tara , sa ma duc acolo si eu, nu ca sa jelesc, nu ma imaginez facand asta,e tot un fel de arta pe care poti si stii sa o faci sau nu, dar mi-ar fi placut sa asist, chit ca nu e tocmai o placere sa asculti cum se aolesc femeile pe la cruci, dar am citit cu foarte mult timp in urma o poezie de Marin Sorescu, in care vorbeste despre acest lucru. Oridecateori o citeam, si chiar si acum, versurile ma faceau sa ma simt la tara, in patul de langa soba, vedeam curtea insorita, simteam racoarea diminetii si cu ochii mintii o vedeam pe mamaie undeva pe vale, undeva aproape de rau, pe langa salcii, culegand urzici( nu stiu de ce tocmai acolo, facand fix asta)... acum ea nu mai este acolo, nu fizic.. nu stiu de ce ma misca asa mult poezia asta( pe care o s-o cititi mai jos)..poate pentru ca ii regasesc atitudinea printre versuri, poate pentru ca mamaie si tataie imi zic Lisandra, poate pentru ca pur si simplu atunci cand o citesc, intr-un mod pe care nu mi-l explic, imi da exact linistea ciudata de la tara, si cel mai important, pentru ca eu chiar cred ca exista o lume a spiritelor, ca cei care mor continua sa existe nu doar in inima noastra, ci si undeva in jurul nostru, ca ne pot vizita, ca ne pot asculta atunci cand le vorbim . Iata:

Linistea
Marin Sorescu

Cateodata mama aparea dimineata de pe vale,
Cu spic de fan pe picioare si poalele fustei ude de roua.

Plansa si cu oala de tamaiat in mana.
Se mai uita pe la vite
Mai suspina, la urma venea la noi, in casa:
- Da' voi nu va mai sculati, ma?Ca, uite, se facu ziua.

-Fato, ii spunea Lisandriei,
Cand te duci la tamaiat, mergi pana-n ziua.
Fato, acolo, daca te duci, te duci de noapte.
Altfel, sa nu te mai incurci!
Ca ei, cand rasare soarele, sunt chemati la judecata.
Nu te mai aud.Si sa le spui ce ai de spus,
Inainte de rasaritul soarelui.

Tata murise de cativa ani,
Si mama se ducea sa-i spuna ce mai e pe la noi.
Ce mai facem, cat am mai crescut,
Greutati de tot felul...Ei..
Vorbea acolo de una singura, rezemata de cruce...
Se jelea...Si cuvintele aveau un ritm,
Erau un fel de vartej, care pleca din lumea asta,
Catre lumea cealalta...incarcata de semne, de durere,
De lacrimi.Un fulger care se frangea in pamant!
Si ei nu vorbeau, dar erau numai urechi acolo jos,
Gata sa prinda orice cuvant si sa duca vorba
In fata lui Dumnezeu, dupa rasaritul soarelui.

TerniPe

2008-06-14T03:16:00.000-07:00

Cum am facut rost de biletul asta? absolut intamplator, dar nimic nu e intamplator... De ce? pentru ca, desi nu stiam propriu-zis nimic despre aceasta trupa, iubeam de mult muzica pe care o canta ei. Cum asa? Vina o poarta filmul "Gadjo dilo" in regia lui Tony Gatlif cu Romain Duris si Rona Hartner, un film pe care il tin la lista preferatelor. M-am indragostit atunci de coloana sonora a acestuia, de muzica traditionala tiganeasca pe care ne-o dezvaluie acest film, dar si de traditia tiganeasca, pentru ca asta este in fond acest film. Saptamana trecuta am descoperit, intamplator cum ziceam, cu ajutorul unei persoane si a youtube( ca fara el multe am rata), ca muzica de acolo apartine formatiei TerniPe, de aceea nimic nu este intamplator...

Pentru rasistii din voi, pentru ca suntem un popor de rasisti , orice ati zice, faptul ca va vorbesc asa despe traditia si muzica tiganeasca este, probabil, culmea culmilor. Trebuie sa mentionez ca muzica tiganeasca traditionala, nu este acelasi lucru cu manelele ( mi-e nu-mi plac DELOC manelele, tocmai pentru ca nu e ceva autentic, e o lucratura comerciala, lipsita de esenta -asta strict din punctul meu de vedere). Pentru cei care stiu si inteleg acest lucru tot respectul, restul oricum nu conteaza...

http://www.youtube.com/watch?v=cpXOsV8MAtA

http://www.youtube.com/watch?v=qOB1OBTab1Y&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=nns0JqVVtHA&feature=related

Filmul este o comedie dramatica, povestea unui francez care vine in Romania sa caute o cantareata de etnie rroma ale carei melodii le avea inregistrate pe o caseta care a apartinut tatalui sau. Actiunea se petrece iarna, intr-un sat tiganesc -Cretulesti. Stephane (Romain Duris) cunoaste aici frumusetea vietii nomade, dar si greutatile acesteia. Filmul mi s-a parut de o autenticitate rara, nu-mi dadea deloc senzatia de film regizat, de lucruri anume conduse si impuse de regizor, deoarece totul era simplu , curat, sincer, asta din punct de vedere artistic, al jocului actoricesc in primul rand, dar si al situatiilor prezentate. Ca si cand camera s-a aflat acolo intamplator si a imortalizat o particica din viata care ne inconjoara, pura, naturala, fara artificii, fara complicatii, asa cum este si traditia tiganeasca; ei iubesc viata si o traiesc cu pasiune, dansul lor este exorcizare atat trupeasca, cat si spirituala, este plin de culoare, atitudine afisata atat in haine, cat si in bucuria pe care o degaja.

Concertul a fost o experienta foarte placuta.

La intrare ne asteptau tigancile cu bratele pline de flori albe pe care ni le ofereau in semn de bune venit. Nu prea s-a inghesuit lumea la acest concert, nici macar nu a fost mediatizat, iar cel mai important adversar a fost cu siguranta meciul( habar n-am cine cu cine juca atunci, ca se auzea de la terasa din fata salii Polivalente meciul, dar evident ca nu m-a interesat se descopar ce si cum). Pe scena 7 oameni care au cantat cu sufletul, cu pasiune si RomaFest- o trupa de dans care ne-a aratat ce inseamna dansul autentic tiganesc, cu portul lor traditional, cu fustele inflorate, cu o energie si o canditie fizica in executare debordanta. Pur si simplu o experienta WOW. Dar nu acel WOW super-mega-extra-pompos si glam, ci ceva extraordinar de simplu si curat, care te purifica in interior. Cum este sa stai pur si simplu pe scaun, sa privesti scena si sa primesti energia celor de acolo, bucuria lor? este arta si atat, un spectacol simplu, curat, desre care este de prisos sa spui cuvinte mari, complicate si goale, trebuie sa vezi ca sa simti, nimic mai mult.

Recunosc ca ma asteptam sa vad foarte multi tigani la acest spectacol, insa nu a fost chiar asa, au fost foarte multi romani, foarte incantati de atmosfera, de muzica de acolo. Evident ca au fost si tigani, dar majoritatea lor au stat linistit pe scaun si au privit, majoritatea celor care au dansat si au tinut sala in picioare nu au fost tigani.

In jurul nostru,peste tot in sla, erau fete costumate in tiganci, nu erau autentice, ele ne-au asteptat la intrare, ele ne-au dat indicatii ca sa ne gasim locul in sala, si apoi , cum era normal, au dansat, in fustele lor inflorate si au dat un plus de autenticitate specatcolului, specatcolul nu exista doar pe scena, ci in intreaga sala.

Tiganii sunt asemeni tuturor oamenilor; rai, buni, deschisi, perversi, calzi, spirituali, perfizi, incruntati, linistiti, vulcanici, hoti, darnici, si nu ar trebui sa ii etichetam pentru ca fac parte dintr-o anumita etnie, oricat de multe motive am putea zice ca avem ca sa-i consideram intr-un anumit fel; orice padure are si frunze uscate, uneori mai multe, alteori mai putine. Mai intai trebuie sa descoperi omul din fata ta, cu bune si cu rele, si apoi sa exprimi o parere despre acea persoana, nu despre intreaga categorie de oameni pe care o reprezinta in mintea ta. Nu trebuie sa existe discriminare, dar exista. Nu trebuiesa existe rasism, dar exista.

Nu ai de ce sa urasti tiganii doar pentru ca sunt tigani. Ti se pare asta un motiv suficient?? Daca da, atunci gandeste-te ca si italienii ne urasc doar pentru ca suntem romani, asta in urma unor incidente care au avut loc acolo, dar ce vina ai tu in tot acest context?

Nu poti sa schimbi lumea, dar te poti schimba pe tine din punctul asta de vedere, renuntand la preconceptii si lasandu-te liber sa vezi frumosul din uratul care te inconjoara.

pentru ca imi place...

2008-06-09T10:44:00.000-07:00

..si pentru ca atunci cand am citit randurile de mai jos am avut senzatia ca imi citesc gandurile, desi nu eu le scrisesem acolo... dovada ca nu eu traiesc in lumea mea, departe de realitate, ci voi dormiti in lumea voastra mica si limitata...

"Cei mai multi oameni traiesc in vis, in transa, o viata semiconstienta. E un fapt pe care il remarc in fiecare zi. Priviti doar trecatorii absorbiti de problemele zilnice, priviti doar oamenii ce merg ca niste roboti la serviciu, priviti oamenii care muncesc tot mai mult pentru a cumpara tot mai mult, in speranta ca vor umple setea din ei ce nu vrea sa se potoleasca, priviti cu cat de putin respect ne purtam cu natura, cu animalelr, unii cu altii. Cei mai multi dintre oameni traiesc ca si cand ar fi nemuritori.
Brusc, in aceasta transa, o boala necrutatoare il loveste pe tatal nostru, pe fratele nostru, pe copilul nostru. Si instantaneu realizam ca nu suntem chiar nemuritori. Ca toate lucrurile care contau inainte s-au risipit ca praful: nici hainele nu mai conteaza, nici casele, nici masinile, nici banii, nimic. Am vrea doar ca iubitul nostru copil sa se faca bine. Si suntem dispusi la orice sacrificiu pentru asta. Realizam instantaneu si spectaculos fragilitatea vietii, delicatetea ei, si incepem sa o apreciem cum nu am mai facut-o niciodata inainte.
Valorile reale incep sa apara la suprafata apei ca uleiul: compasiunea, iubirea, atentia la ceea ce ne inconjoara, toate infloresc, in timp ce tot restul, dorinta de putere, de prestigiu, de bani, se scufunda ca niste bolovani grei, cu repeziciune.
Fiecare boala e o lovitura a maestrului divin peste capul nostru, al inconstientului, menita sa ne trezeasca din somnul in care ne petrecem viata. Iar trezirea se produce instanataneu si fara echivoc, atat pentru cel bolnav, cat si pentru cei de langa el.
Ce minune devine mersul pentru cel care si-a fracturat piciorul si e nevoit sa stea la pat cu dureri pentru luni intregi! Ce sarbatoare devine respiratul adierii de primavara pentru bolnavul de TBC care sufera la fiecare inspiratie! Ce miracol uluitor devine viata pentru un bolnav incurabil, vazul pentru un orb sau auzul pentru un surd!
Drama umanitatii este insa faptul ca realizeaza aceste lucruri doar in ultima clipa, de multe ori cand e prea tarziu, iar apoi uita la fel de repede. Ne plimbam pe strada luand mersul ca pe ceva de la sine inteles, ne relationam cu cei dinjur, mai ales cu cei dragi, ca si cand ni se cuvine totul, ca si cand e pentru totdeauna.

Pentru mine iluminarea este capacitatea de a vedea si a aprecia in fiecare clipa tot ceea ce e in jurul meu, oameni, locuri, natura, ca si cand as fi bolnav pe moarte. Pentru ca stiu ca intr-o zi chiar asa va fi si nu vreau sa fiu luat prin surprindere. "

Textul citat mai sus este, in sine, editorialul pentru luna mai al revistei Photomagazine si ii apartine redactorului-sef, evident. Imi place in general ceea ce semneaza si imi place revista, nu pentru ca ofera cine stie ce informatii pe care eu le-as pricepe foarte bine( ca sunt detul de paralela cu domeniul, am doua maini stangi, total atehnice), insa imi plac fotografiile, imi plac interviurile si articolele care apar acolo, motiv pentru care ma straduiesc sa nu uit sa o cumpar lunar( ca uneori sunt ametita). Editorialul face referire la fotoreportajul Unfinished dreams despre drama copiilor bolnavi de cancer realizat de Cristian Movila in Sectia de Oncopediatrie a Spitalului Marie Curie din Bucuresti. Sunt copii asa de mici acolo, bolnavi de cancer si atat de chinuiti de soarta si nici macar nu ai pe cine sa dai vina, poate pe insuficientele sistemului nostru sanitar sau poate nici atat, pentru ca, in definitiv, nu sistemul ii imbolnaveste, doar le inrautateste situatia si ii conduce la moarte. Cat de penibil este ca traim intr-o societate, la nivel mondial, in care totul se rezuma la bani. Spitalul nu are bani pentru aparatura necesara depistarii din timp a bolii, iar bolnavii nu au bani pentru a se duce in strainatate ca sa se insanatoseasca. In acesta situatie viata se simte penibila, probabil, si de aceea trage atatea semnale de alarma pecare nimeni nu le baga in seama.
http://www.cristianmovila.com/

Photomagazine este revista mea de suflet, dupa TimeOut( bineinteles) si nu dau banii pe prostii asa cum ar zice altii sau altele, deoarece aici nu gasesc (asa cum ar trebui chipurile) nimic despre haine, despre make-up, despre cum sa cuceresti un barbat in 7 pasi, despre cum sa te imbraci "cul", despe ce vor femeile si alte vrajeli. Nu cumpar ziare- decat rar, nu cumpar Lumea femeilor, Unica, Cool Girl, Glamour etc. sau story, Spy si mai stiu eu ce vrajeli, pentru ca mi se par de duzina, pentru ca le rasfoiesc 10 minute si este suficient incat sa ma plictisesc de ele si sa le arunc la gunoi, ca alt folos nu mai ofera... le pot citi linistita online pe toate cele enumerate( dar oricum nu fac nici asta). Mda, avand in vedere ca in prezent studiez jurnalismul ar trebui, vezi tu draga, sa stau numai cu ziarele in brate ..vrajeala, nu ma intereseaza decat parte de cultura asa ca... nu citesc orice rahat!!!

In alta ordine de idei, dar pe acelasi fagas, recunosc ca sunt ipohondra de fel, cu adevarat mi-e frica de ideea ca si eu pot face cancer ..orice forma de cancer...sau orice alta boala grava si chiar incurabila, oricine se poate trezi intr-o zi asa... cum ar fi sa te duci sa-ti faci analizele de rutina si sa afli ca nu mai ai mult de trait si ca viata ta depinde de o suma pe care nu o ai..sau... ca nu exista posibilitate de a te vindeca oricat de multi bani ai avea... ce sens va capata pentru tine atunci plimbarea in parc? raza de soare care iti mangaie privirea dimineata? buburuza care urca pe firul de iarba? mirosul florilor de camp? cum ai privi atunci oamenii din jur care iti zambesc si pe care i-ai ignorat din prea multa graba, din prea multe probleme? Ce ia-i zice, in gand, lui Dumnezeu? L-ai ura? L-ai condamna? sau ai intelege ca nimeni nu este de vina? ai intelege atunci cat de mult iubesti viata asta pe care o ai si ca nu vrei sa se termine pentru ca nu ai stiut cum sa o apreciezi cu adevarat?pentru ca ai ignorat si considerat lucrurile cu adevarat importante ca fiind banale si fara de folos vietii tale? ...te-ai pierde cu firea? te-ai prabusi, deziluzionat ca numai tie ti se putea intampla una ca asta? ca esti ghinionist si batut de soarta?... sau ai profita de absolut toate secundele care ti-au mai ramas de trait si ai ignora faptul ca stii ca o sa mori in curand?

In fond toti murim, asta e natura noastra. Doar ca noi uitam ca nu suntem vesnici, ca nu suntem indestructibili fizic... de ce trebuie sa astepti o nenorocire care sa te trezeasca la realitate, la viata? pentru ca iti spune cineva ca ai o boala si ca mori peste cateva luni sau cativa ani? uiti oare ca ,de fapt, si acum poti sa mori, peste 5 secunde, peste o ora,peste 10 ani.Conteaza cand? nu trebuie sa suferi de o boala anume ca sa mori... de ce astepti sa-ti zica un doctor ca nu esti nemuritor??nu ai aflat inca? asa te nasti!! Asa ca WAKE UP!! nu mai dormi in tine.

Sa iubesti oamenii de langa tine pentru ca tu existi in jurul lor, chiar daca multi nu merita, chiar daca niciunul nu merita, sa mananci ciocolata in fiecare zi, sa-i faci sa zambeasca pe cei din jurul tau facandu-le in fiecare zi cate o surpriza-cat de mica, sa te plimbi printre copaci si iarba macar 10 minute si sa privesti cu sufletul fiecare detaliu care te inconjoara, fiecare gaza, fiecare floare, fiecare parfum, sa-i ierti pe cei care-ti gresesc, sa plangi, sa razi, sa-ti asculti inima si sa faci numai ce-ti dicteaza interiorul tau, chiar daca e vorba de lucruri simple si banale. Este suficient ca sa fii fericit in fiecare secunda si nu ai sa mori niciodata neimpacat!!!

Lucrurile bune se intampla atunci cand accepti ceea ce ti se intampla, fie bun, fie rau, nu trebuie sa existe dezolare in fata sortii, ci doar bucuria de a trai pentru simplu fapt ca inca traiesti.

"A walk to remember" e un film pe care ar trebuisa-l vezi ( daca nu l-ai vazut inca) si daca vei intelege ce este de inteles din povestea aia, atunci ai sa intelegi despe ce vorbesc.

as fi vrut sa pun ceva de pe youtbe aici, dar nu-mi iese( nu inteleg de ce, ca in principiu e simplu de facut..dar atehnica din mine...ce sa-i fac, nu ma inteleg cu ea).

Bookfest la a a3a editie

2008-06-07T11:53:00.000-07:00

Daca, intamplator, iubiti cartile sau macar va tenteaza ideea de a va cumpara o carte (pentru voi, pentru altii) nu aveti voie sa ratati expozitia de carte de la Romexpo care se incheie maine, 08.06.2008.

Expozitia are loc in pavilionul 15 si aveti de unde alege: beletristica, sf, arta,albume de fotografie, istorie, manuale,felicitari, carti de colorat, bazme, harti vechi si noi.. pur si simplu orice poate fabrica omul ( sau masina) din hartie.

Exista si spatii special destinate copiilor unde acestia participa la diferite actiuni -pentru noi banale, pentru ei minunate.

Sunt lansari de carte la care , daca te nimeresti prin preajma, ai ocazia sa vezi si sa asculti oameni deosebiti sau nu,insa cu siguranta considerati importanti, care cuvinteaza vorbe de duh. Adevarul este ca am nimerit si eu la o astfel de lansare... nu-i cunosteam pe cei care vorbesc, nu mi-am dat seama despre ce carte se vorbeste, pentru ca nu a fost mentionat titlul acesteia si nici afise care sa semnalizeze ceva nu existau in jur, insa atmosfera creata de cei care au vorbit m-au facut sa imi opresc pasii pentru 10 minute si sa ii ascult. Era un amestec intre impresia depsre cartea proaspat lansata, vorbe si situatii intamplate in trecut - un fel e amintiri ale scriitorilor alaturi de alti scriitori, pe care le spun pentru ca si le aduc subit aminte si se potrivesc perfect contextului,glume de moment si ziceri intelepte, asa cum fac artistii cand stau in fata unui public dornic sa-i sculte.

In jurul orei 11 a.m expozitia se aglomera din ce in ce mai mult, oameni de toate varstele se plimbau printe rafturi si cautau cate ceva, o carte bineinteles, care sa-i motiveze sa o cumpere, evident. Majoritatae cartilor de acolo sunt reduse, asa cum se intampla la toate expozitiile de gen. Preturile sunt accesibile pentru orice buzunar, iar oferta satisface toate gusturile.

Personal, ma plimbam si, desi erau destule carti care imi atrageau atentia si mi se pareau interesante, amanam pe mai tarziu achizitionarea lor, gandindu-ma sa mai caut, sa vad care este oferta totala si apoi sa ma hotarasc - cu speranta ca voi tine minte toate cele care imi placusera. Nu mai lungesc povestea (cum am uneori obiceiul) si va spun ca mi-am cumparat, in final, 2 carti. Prima "Jurnalist in romania- istoria unei profesii", iar cea de-a doua "Istoria artei".. Ce este asa special in acest fapt..sunt niste carti si atat! Ei da, doar ca pentru a doua carte m-am invartit cam o jumatate de ora , pentruca nu stiam daca sa o cumpar sau nu..pentru ca m-a costat 99ron:D..dar nu puteam sa plec acasa fara ea.
Adevarul este ca am gasit si alte carti despre istoia artei acolo, insa mi se pareau banale si incomplete in comparatie cu cea la care imi ramasese gandul... cand mi se pune pata pe ceva, nu mai am scapare, n-am ce-i face!:D Toti mi-au zis ca nu sunt intreaga la minte, sa dau 1 milion pe o carte, dar important este ca sufletelul meu este multumit.

Trebuie sa marturisesc ca eu, atunci cand imi cumpar o carte pe care mi-o doresc- nu manuale, ca pe alea le iau din necesitate, infloresc pur si simplu. NU aveti idee cat de multumita, mandra si fericita, la propriu, eram ca mi-am luat cartea asta, si inca sunt...pentru ca pe mine ma bucura nespus sa-mi cumpar carti de acest gen, despre arta si cultura. E o placere pe care nu mi-o refuz niciodata, chiar daca stiu ca ,probabil, nu voi avea timp sa o citesc prea curand, pentru ca sunt altele care inca asteapta pe raft. Mi-am luat multe carti care plang in biblioteca, deoarece abea daca am citit 2 file din fiecare - istoria lumii, istorie cinematografica,filmologie, teatru, mitologie, beletristica, toate ma cearta ca nu le bag inseama.

De exemplu, spre rusinea mea, ma straduiesc sa termin de vreo 3 luni "Faust" de J.W. Goethe, insa mereu ajung la jumatate, o abandonez si o iau de la capat,pentru ca nu-mi place sa fac pauza in lectura. Si cum nimic nu e intamplator, la Bookfest ghici ce am vazut?!? Un album de fotografie de spectacol din "Faust" - am uitat de cine pus in scena si la ce teatru din Bucuresti a fost jucat cand s-au luat cadrele respective,parca TNB, insa mi-am zis in momentul acela ca este imperios de necesar sa termin cartea si apoi sa ma duc sa vad spectacolul, pentru ca fotografiile respective sunt ingrozitor de FeNoMeNaLe..mie asa mi s-au parut!

Din pacate nu am scos pozele pe care le-am facut acolo, dar mai bine va duceti voi sa vedeti singuri ce si cum. Nu o sa regretati!!

P.S. : daca vreodata aveti dubii si nu stiti ce cadou sa-mi luati sau daca pur si simplu vreti sa ma faceti sa zambesc pentru ca am o zi ,o saptamana, o perioada proasta... oferiti-mi cadou o carte( nu trebuei sa coste 1 milion!!), iubesc cartile vechi din anticariat. Am carti pe care am dat 1-2-5 lei si pe care le ador!! mai greu va fi sa alegeti ceva care intr-adevar sa-mi placa , adica sa ghiciti voi ce mi-ar putea placea, pentru ca nu orice carte despre teatru, arta, film, istorie universala sau orice altceva e minunata, sunt carti bune, si carti mai putin bune, nu autorul conteaza, ceea ce contine inauntrul ei face diferenta, coperta in nici un caz. :)

Sa va duceti la BOOKFEST!!!!!

ceainaria Green Tea

2008-06-05T02:52:00.000-07:00

Chiar daca este un oras imbacsit de praf, poluare, aglomeratie, trafic si mizerie, Bucurestiul se salveaza prin faptul ca aici nu ai cum sa te plictisesti, fie zi, fie noapte. Sunt atat de multe variante pentru a-ti petrece timpul liber, incat, de multe ori nici nu stii ce sa alegi.

Pentru cei care cauta o atmosfera un pic mai intima si mai relaxanta pentru o iesire la discutii cu prietenii de suflet, poate opta pentru o ceainarie. Va recomand Gren Tea, un loc cu adevarat special, decorat cu mult bun gust, stil si unde chelnerii sunt foarte serviabili. Plus ca aici NU SE FUMEAZA -lucru rar in mai toate localurile pe care le stiu.

Acum ca a venit vara si au fost scoase afara scaunele si umbrelutele si ce poate fi mai frumos decat sa stai la umbra, sorbind alene din ceaiuri aduse de peste hotare, departe de trafic si aglomeratia specifica din centrul orasului? Cladirea in sine este o casa cu etaj, cu parfum interbelic si atmosfera calda, iar partea cu adevarat deosebita este faptul ca aici poti descoperi farmecul a patru culturi diferite, deoarece exista patru saloane , fiecare decorate intr-un anumit stil: clasic, japonez, indian si parizian.

Prajiturile, torturile, tartele si sucurile sunt toate proaspat preparate, iar daca te duci acolo la ora 22:00 nu prea mai ai sanse sa gasesti mare lucru din bunatatile astea, pentru ca -surpriza- este un loc destul de vizitat si cautat si este indicat sa faci o rezervare inainte de a pasi pragul.

Daca vii pentru prima oara aici este foarte posibil sa te invarti putin inainte de a gasi locul, deoarece este situat pe o straduta oarecare, intre multe alte case locuite, iar daca nu esti suficient de atent nu vei observa din prima sigla, alba, luminoasa care te anunta ca ai gasit ceea ce cautai. Este posibil sa iti para rau ca, in loc sa te duci intr-unul din localurile din centru pe care le-ai fi gasit din prima secunda, stai sa cauti o casa veche ca sa bei un amarat de ceai pe care il poti bea linistit si acasa, insa o data ce ai intrat acolo iti vei da seama ca a meritat tot drumul si tot efortul.

Fie ca te duci cu amicii sau singur nu are cum sa nu-ti placa. Vei gasi carti pe care le poti citi acolo, table, sah, carti de joc, toate gandite pentru a te face sa te simti ca acasa.

Cel mai mult mi-a placut acolo felul in care era amenajat fiecare salon, foarte multa atentie pentru fiecare detaliu decorativ, facut cu mult bun gust. Nici nu stii ce sa alegi din zecile de sortimente de ceaiuri care-ti sunt puse la dispozitie, iar in dreptul fiecaruia este descrisa compozitia, detalii despre origine si gustul acestuia. Pur si simplu te simti deosebit; in fond servirea ceaiului presupune un anume ritual, iar aici are o cu totul alta semnificatie, pentru ca atmosfera si serviciile oferite iti dau prilejul de a experimenta acest ritual. Astfel totul devine o experienta minunata, mai ales daca ai si compania potrivita.

Exista jos un magazinul "cudetoate" de unde poti achizitiona ceaiuri si accesorii pentruceai, carti vechi si noi, diverse decoratiuni.

In poze este doar salonul indian.

Unde se afla ceainaria?
Strada dr. Burghelea, nr 24, sector 2. Un punct de reper mai concret este Hala Traian, undeva in spatele acestei cladiri.

telefon:021/320.93.96

0749.090.202

program:luni-vineri 15:00- 23:00

sambata-duminica 12:00-23:00

Daca nu ai timp, iti faci..

2008-06-04T07:08:00.000-07:00

Mereu ne plangem ca nu avem timp, ca suntem prea ocupati cu job-ul, cu facultatea sau cu orice altceva si ca de aceea nu iesim mai deloc la teatru, la film, in parc, la muzeu..poate doar in parc, uneori, pentru ca pare mai simplu si din punct de vedere al timpului... de citit ce sa va mai zic, nimeni nu citeste decat manuale sau diverse carti pentru licenta sau lucrari de diploma (revistele nu se pun)...hobby-uri nu prea mai are nimeni decat asa...intamplator si ocazional, tot din lipsa de timp (ce aiurea, nici eu nu cred ca mai am in momentul de fata vreun hobby, decat intamplator si ocazional, urat din partea mea, nu stiu sa spun care este exact motivul , daca timpul sau altceva).. adevarul este ca ne mintim singuri, deoarece daca vrei cu adevarat iti faci timp pentru orice... e vorba de prioritati si de felul in care le organizezi. Nu cumva tu esti cel care isi organizeaza activitatile zilnice? Da, ok , sunt si lucruri care tin de job si ai responsabilitati, obligatii, dead-line-uri, sefi (toate valabile pentru oricare din noi care are un loc de munca), insa nimeni nu lucreaza 24 din 24, non stop, important este sa stii cum sa le imbini pe toate astfel incat, la sfarsitul zilei, sa nu-ti para rau ca iar nu ai avut timp sa faci ceea ce-ti place cu adevarat.

Randurile astea nu sunt un fel de critica la adresa celor din jur si imprejur, poate ca e pentru mine sau pentru nimeni, poate ca, pur si simplu, in secunda asta trebuie sa invat o aberatie numita ontologie si nu am nici un chef, iar singurul lucru care-mi trece prin minte e ceea ce am scris mai sus si mai jos... si mi-am facut timp sa le scriu aici.

Fa-ti timp sa muncesti – Acesta este pretul succesului.
Fa-ti timp sa gândesti – Aceasta este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci – Acesta este secretul tineretii vesnice.
Fa-ti timp sa citesti – Aceasta este fântâna întelepciunii.
Fa-ti timp pentru prietenie – Acesta este drumul fericirii.
Fa-ti timp sa visezi – Aceasta este trambulina ta catre stele.
Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit – Acesta este privilegiul zeilor.
Fa-ti timp sa privesti în jurul tau – E prea scurta ziua ca sa fii egoist.
Fa-ti timp sa râzi – Aceasta este muzica sufletului.

Uriasii Patagoniei

2008-06-01T16:52:00.000-07:00

...(asta am redactat-o prin februarie, iar expozitia mai poate fi vizitata pana pe 10 iunie...din cate stiu eu, merita vazut, asa..macar un pic, chiar daca nu sunteti fascinati de fosile, sa nu ziceti ca ati ratat urisaii mai tarziu)...

Expozitie inedita la Muzeul “ Grigore Antipa ”

Itineranta prin lume, prezentata vizitatorilor europeni doar la Torino si Budapesta, expozitia “Dinozaurii din Argentina- Uriasii Patagoniei” a facut popas la Muzeul “Grigore Antipa”. Dinozauri uriasi, schelete, activitati interactive, povesti preistorice, iar cele 14 specimene fosilizate in cretacic devin interesante chiar daca nu esti expert in domeniu.

Daca te-nvarti cu treaba prin Piata Victoriei, esti blocat in trafic sau astepti culoarea verde la trecerea de pietoni, ai mari sanse sa vezi imensul panou care acopera aproape toata fatada Muzeului National de Istorie Naturala “ Grigore Antipa” si care te invita sa vezi dinozaurii din Argentina.
Desi ne aflam in centrul capitalei, iar ninsorile ne-au parasit de cateva zile bune, doar mai fulguie lin, ai senzatia ca escaladezi muntii incercand doar sa faci o banala traversare de strada de la metrou pana la muzeul cu pricina.
Inauntru liniste, craniul unui dinozaur imens te striga de departe si te invita sa pasesti. Te duci la ghiseu sa-ti iei bilet si apoi pornesti in tacere si cu nerabdare spre uriasi. Dupa ce ai urcat scarile si ai aflat exact unde incepe plimbarea printre fosile, cum intri in sala striga prezent Mussaurus Patagonicus, un schelet foarte mic, gasit intr-un cuib alaturi de cateva oua fosilizate. Initial, cercetatorii au crezut ca scheletul apartinea unui pui abea eclozat al unei specii de peste 3 metri, insa Mussaurus Patagonicus nu avea decat 30 cm lungime la maturitate. Aceasta prima camera te introduce subtil in domeniul paleontologiei printr-o reproducere la scara mica a evolutiei speciilor de la origini pana in prezent, reprezentata prin jucarii de plastic, perne de plus si harti colorate.
Pasesti incet in cea de-a doua camera, iar privirea ti se opreste brusc la Rebbachisaurus Tessonei; adevarul este ca nici nu ai cum sa treci cu vederea un schelet imens de 17 metri lungime. Ramai surprins cand afli ca acesta este cel mai complet si bine conservat schelet dintre toate fosilele descoperite in America de Sud, de la craniu pana la ultima vertebra a cozii. Aici poti sa te pui in pielea unui dinozaur cu gatul lung si sa te intinzi dupa frunze de plastic cu aparatul Dino Neck. Din urmatoarea camera afli ca dinozaurii ierbivori au ochii dispusi pe lateral pentru a avea un camp vizual cat mai larg. Pentru ca nu ai cum sa intelegi prea bine despre ce este vorba, organizatorii expozitiei au pus la dispozitie Dino Sight, un aparat care iti permite sa privesti prin ochii unui ierbivor. Tot aici este montat un televizor pe care ruleaza neincetat o animatie cu si despre viata dinozaurilor. Continuandu-ti imprevizibila expeditie dai peste singurul dinozaur carnivor cu coarne descoperit pana in prezent –Carnotaurus Sastrei. In aceasta sala este amenajat un santier arheologic artificial care iti da senzatia ca arheologii au luat o pauza si se vor intoarce in orice moment, iar proiectia video din mijlocul acestui santier iti intareste aceasta senzatie. Mergi incet spre urmatoarea camera si te trezesti ca mergi prin spatele cozii celui mai mare carnivor care a trait pe Terra. Surpriza: nu e Tyrannosaurus Rex, desi la primul impact asta pare sa fie, pentru ca seamana foarte bine cu acesta. Este vorba despre Gigantosaurus Carolinii din Emisfera sudica, de 15 metri lungime, 8 tone si al carui craniu avea 1,95 metri. Acesta a disparut cu milioane de ani inainte de aparitia lui Tyrannosaurus Rex in Emisfera Nordica.
Urmeaza in celelalte camere alte roci, fosile si schelete de dinozauri, dar si o prezentare despre ipotezele disparitiei dinozaurilor, cum au murit, a fost un meteorit sau o schimbare climatica, ar fi rezistat pana azi daca nu s-ar fi intamplat o alta catastrofa, si alte intrebari lamurite de mai multi oameni de stiinta. Este un pic straniu sa te plimbi singur printre fosile, unele gigante, mai ales cand ai diferite artificii care sa te faca sa intelegi si sa patrunzi mai bine, mai adanc, in lumea dinozaurilor. Chiar daca aceste artificii sunt de ordin pur vizual, sunt suficiente pentru a-ti crea senzatia ca ceva e viu, nu fosilele, ci atmosfera din jurul lor.
Cel mai amuzant dintre toti dinozaurii prezentati este cu siguranta Buitreraptor Gonzalensis, singurul dinozaur carnivor cu pene descoperit vreodata. Seamana cu un cocos care are capul lunguiet si coada foarte lunga.
Un aspect inedit si demn de apreciat al acestei expozitii il reprezinta si standul special pentru nevazatori. Acestia pot atinge obiecte infatisand fosile de ou de dinosaur, urma unui picior , o gheara si cranii apartinand unor specii diferite de dinosaur. Nevazatorilor li se ofera si cateva informatii in Braille despre ceea ce ating.
Cand iesi din ultima camera si realizezi ca s-a incheiat, ca nu mai sunt uriasi din Patagonia de vazut, simti nevoia de mai mult si-ti vine sa mai dai o tura, insa iesi linistit si resemnat in linistea deplina care domina muzeul.
Fie ca esti un priceput paleontolog, fie un copil dornic de cunoastere sau, pur si simplu, o persoana care cauta un alt mod de divertisment in Bucuresti, muzeul Antipa este o solutie minunata. Aici este varianta indirecta a masinii timpului, deoarece aici trecutul face vizite viitorului.

pentru voi toti

2008-06-01T14:07:00.000-07:00

Ahtiata de fel dupa tot ce inseamna frumos, cultura si , da, port popular, folclor si traditie romaneasca autentica, mi-am zis ca trebuie neaparat sa vad "Colectia regala de arta traditionala - Regina Elena" de la Muzeul Taranului Roman, expusa aici pana pe 10 iulie. Mai ales ca eu iubesc iile si am acasa cateva cusute de mamaie si una veche de peste 100 de ani cusuta de stra-bunica mea( pe care eu am stricat-o cand eram mica si proasta!! deoarece am taiat o parte din margele si le-am folosit la lucru manual.. :D ..meritam bataie, dar nimeni nu mi-a dat!!).

Asadar sambata m-am trezit dis de dimineata(cam pe la 10), m-am pregatit si am pornit la drum. In Piata Victoriei haos: copii pe toate partile, cu galagie si veselie cat cuprinde -ca doar a doua zi urma ziua lor -1 iunie; si de ce sa mai astepte cand puteau face "weekendul copiilor", orice prilej de bucurie si distractie e bine intampinat intotdeauna de micuti. Sa-i fi vazut in coloane, cu doamnele invatatoare, cu baloane in manute, ametiti si zburdalnici, care spre Muzeul Antipa, care iesind de la metrou si formand sirul indian, care deja stand in fata la Muzeul Taranului Roman...va dati seama ca mi-am amintit de anii cand eram si eu asa...
Sa va stresez iar si sa va zic ca adooor mirosul de iarba, copaci si flori de primavara?!?..ca acolo, in drum de la metrou la muzeu era aerul imbibat de asa ceva, balsam pentru minte si suflet, mai ales pentru suflet:).

LA MUZEU
Oare de ce au mai pus taxa de intrare, adica de ce sa mai platesti biletul ala cand el te costa pe tine, elev sau student fiind, doar 2 lei..DOAR 2 LEEI!!.. iar pe adulti 6 lei..adica o nimica toata zic eu. Mi se pare penibil de ieftin, mai ales ca imi imaginez ca statul roman nu aloca prea multe fonduri pentru chestii d'astea banale numite "cultura", pentru conservare si pastrare a petrimoniului nostru cultural, bla-bla-bla-uri neaducatoare de profit in buzunarele inscaunatilor nostri conducatori. Este adevarat ca pentru suma asta nu sta nimeni special cu tine sa-ti explice tot ce vezi acolo, decat te pazesc sa nu bagi "cevasilea in poznare" sau mai stiu eu, sa strici ceva. Ai planse si informatii sumare lipite de pereti, pe care mai nimeni nu le citeste, decat se zgaieste la exponate si trece mai departe.

Zic asta pentru ca era pe acolo un grup de scolari mai maricei care faceau o galagie de zile mari si care nu prea stiau sau nu prea intelegeau de ce sunt ei acolo si nici persoanele care-i insoteau nu se straduiau sa schimbe ceva in aceasta situatie - treceau ca niste gaste prin apa. Am evitat sa fiu in preajma lor, pentru ca mie imi place sa profit de astfel de momente in liniste, sa ma plimb incet si sa analizez fiecare detaliu al lucrurilor expuse.

Nu s-a schimbat cu mare lucru muzeul de ultima oara cand l-am vizitat - acum vreo 3 ani cred sau mai mult, sau cel putin nu parea schimbat.

Am regasit camera in care este reprodusa scoala de la sat, cu banci tocite si mancate de timp, cu hrisoave unsuroase si carti ingalbenite si rupte..Mi-a placut tare mult o fotografie mare , inramata pe care scrisese parca mana unui copil aproximativ asa: "Satul are doua scoli: pe cea veche, de cand lumea, unde copii invata de la toti oamenii, de la animale, de la pasari, de la pomi, de la cer si pamant si scoala noua cu invatatori si invatatorese, cu banci, cu tabla, cu lectii, cu abecedare cu recreatii, cu lectii pentru acasa si asa mai departe. Scoala noua are o poveste scurta de vreo 200 de ani..."

Spatiul de acolo mi-a amintit de anii de gradinita pe care i-am facut la tara si mi-am dat seama cat de adevarate sunt vorbele alea uscate pe hartie, pentru ca intradevar exista 2 scoli, iar in lumea satului, prima scoala, cea veche, e mult mai importanta si mai educativa decat oricare alta, pentru ca te formeaza ca om, ca fiinta. Acolo la tara , in scoala veche, am invatat eu sa scriu, sa cos, sa ma bucur, sa iubesc campul, florile, oamenii, viata, profesori mi-au fost si oamenii din jur, si animalele, si pasarile, si copacii, si pamantul si tot. Tataie m-a invatat sa scriu literele mari de tipar,mamaie m-a invatat sa cos si sa tes la razboi, ei mi-au aratat ce inseamna traditia prin ceea ce erau ei, prin felul lor de a trai, si mi-au intiparit-o indirect si definitiv in interior. De aceea imi place Muzeul Taranului Roman, de aceea imi place muzica populara, de aceea iubesc iile facute de mamaie, dar si pe cele pe care le vad in muzee sau in magazine cu profil etnografic, de aceea iubesc natura, de aceea nu dau 2 lei pe nimicurile din Bucuresti, de aceea nu m-am dus azi la vot(sau ieri ca deja e trecut de 12 noaptea) pentru ca toti sunt niste penibili si niste ratati, ahtiati dupa bani si atat.

Citind pe pereti afli franturi de poveste, ganduri care, poate, au apartinut candva cuiva sau slove de foc, scoase din carti vechi, de demult. Mi-a ramas in minte asta : "Daca , smerindu-te, vei zice IARTA-MA, ii arzi pe draci." E pusa in sala icoanelor, zeci de icoane , facute pe sticla de oameni simpli, troite sculptate de oameni oarecare, pictate de oameni oarecare, izvoadeoave care au apartinut oamenilor simpli( un isvod este un tipar de icoana facut din hartie unsa cu grasime si transmis din generatie in generatie, pastrat cu sfintenie, dupa care fiecare isi facea icoanele). Adevarul este ca Dumnezeu este mult mai aproape de oameni la sat, am simtit asta de fiecare data cand m-am dus acolo, de sarbatori sau in zile oarecare, nu am inteles niciodata de ce, pur si simplu asa este acolo, poate pentru ca oamenii sunt mai simpli, mai sinceri, mai lipsiti de griji, sau pur si simplu pentru ca cei de acolo cred cu adevarat in Dumnezeu si au o altfel de deschidere, iar El se lasa mai aproape de pamant si isi revarsa frumusetea peste oameni, peste campuri, peste flori.

La etaj se afla "casa in casa", facuta din lemn, care este luminata, spoita cu var alb si care are toate cele de trebuinta intr-o gospodarie,pana si scara de la spatele casei nu a fost uitata. Iti da aceeasi senzatie de locuire, ca si cand cineva se afla inauntru si isi face treburile si din moment in moment va iesi pe batatura la dobitoace sa le dea sa manance, pentru ca e pe inserat si, intotdeauna , seara, la tara, acesta e un ritual ce trebuie respectat.
Despre aceasta casa se zice ca a apartinut unui taran, parca, din Gorj( poate ma insel pentru ca nu mi-am notat nimic, doar ce a ramas scris in minte).

Un alt lucru care mi-a placut tare mult acolo la muzeu este o camaruta, joasa, imbodobita cu fotografii si vorbe de duh, plina cu ii rupte, roase de timp, aruncate si atarnate de pereti( ca sa ajungi acolo , cum intri in muzeu, faci stanga, vezi diverse si mergi pana in capat, pana dai de o camera taraneasca , amenajata de zici ca tocmai trebuie sa intre in casa, de pe prispa,o tarancuta cu bazmaua inflorata bine prinsa pe cap, dar oricat ai sta nu vine nimeni)..initial mi-era teama sa pasesc in acea camera...nu stiam daca aveam voie sau nu, dar am vazut undeva, parca ascunsa, o iesire.. am intrat pe acea iesire si am gasit camaruta de care va vorbeam."Timpul istoriei " scrie mare pe peretele din fata..iar in stanga , jos, se afla un lin - initial , cand l-am vazut m-am gandit ca seamana cu o albie, in care se spala lumea la tara, un fel de cada, insa parea cam mare fata de cele pe care le stiam eu. Citind am aflat ca un lin are mai multe intrebuintari: poate fi calcatoare, adica un fel de jgheab in care se calcau strugurii in picioare pentru a se face vinul, poate fi o barca, poate fi un pat, un sicriu...apropo de vin, cel mai bun vin baut vreodata de mine a fost cel de buturuga, facut din struguri striviti in jgheab, cu picioarele, fara adaosuri si mirodenii si vrajeli asemeni celor din comert. Din pacate asta nu se mai face de cativa ani nici la mine la tara..incet, totul se duce si acolo, se ascunde in timp, traditiile mor pentru ca nu mai are cine sa le tina in viata, toti am plecat la oras.Pacat.

In ceea ce priveste colectia regala de arta traditionala sa nu va asteptati sa vedeti camasi extraordinare, pentru ca si acestea erau facute tot de oamenii simpli, iar simplitatea si caracterul omului se imprima indirect in ceea ce creeaza acesta.Catrinte, fote drepte sau crete, brauri tesute la razboi, marame si baticuri, toate arata bogatie doar prin abundenta firului de aur si a materialului fin, migalos lucrat.

Pana pe 10 vreau sa ma mai duc inca o data, ca asa vreau eu:), sper sa am timp sa mai dau o fuga pana acolo!

2008-05-30T15:17:00.000-07:00

There's nothing you can make that can't be made.

No one you can save that can't be saved.

There's nothing you can know that isn't known.

Nothing you can see that isn't shown.

Nowhere you can be that isn't where you're meant to be.

ziua buna se cunoaste de dimineata

2008-05-29T01:17:00.000-07:00

Pai si ce te faci daca nu-ti dai seama din prima clipa cum va fi ziua aia pentru tine?Ce te faci daca n-ai nici un chef sa te ridici din pat pentru ca ai dimineata libera , dar tot nu poti sa dormi mai mult de ora 9 pentru ca te-a trezit vecina care a venit sa-si bea cafeaua si pe care o auzi vorbind cu foc din bucatarie de-ti vine sa arunci cu toate pernele, sa treaca prin perete si sa taca!!!!!!

Ei , pai ce sa faci...te dezmeticesti, te invarti un pic prin casa, dar nu ai chef de nimic si de nimeni... si-ti vine sa zambesti, fara motiv, si zambesti, zambesti, zambesti si iar zambesti pana cand... ai o stare de bine si totul ti se pare perfect in jur, soarele e superb, e cald si placut... de ce nu ar fi asta o zi minunata chiar daca nu ai dormit mai deloc, chiar daca trebuie sa jungi la facultate, chiar daca trebuie sa te duci la munca si nu ai chef... important este ca tu ai o stare de bine, zambesti si totul ti se pare MiNuNat... asa, fara motiv!!! a , ba da, exista un motiv: Life is beautifull!! stie Mitza, Ioana, Dya si Sabina ce-i cu expresia asta, fetetele mele pe care le iubesc si care ma iubesc muuult ca eu sunt Alexa lor speciala, iar ele... fetele mele si mai speciale hihi :D

pentru voi, muritorii de rand din Bucuresti

2008-05-23T00:28:00.000-07:00

Mai crede cineva in miracole, minuni si chestii d'astea?din cate stiu eu nu sau poate prea putini...si pana la urma ce e ala un miracol, cum se intampla, cand are loc, cine il produce..cine poate?iti trebuie puteri speciale?dar cine poate sa-l vada??..pare complicat?dar e atat de simplu!!

Saptamana trecuta eram la tara si incercam sa uit de tot si toate, asa cum numai acolo reusesc...ca de fiecare data , primavara, Dl si Dna Randunica revenisera acasa.De data asta am ratat si cuibul , si puii, si tot de la ei, insa m-a surprins altceva:de ce oare inca stateau aici? puii nu mai erau, cuib nu mai aveau, doar o pata neagra pe perete, urma a ceea ce a fost candva, ca o rana pe suflet ce sa vindeca greu...dar pe mine ma bucura si acest lucru, ca inca nu plecasera, pentru ca ma trezeau dimineata:) si ce poate fi mai placut decat asta, in locul masinilor si a zgomotelor generate de spargerea asfaltului care ma innebunea in fiecare dimineata din saptamana aia in Bucuresti, mai ales ca eram in concediu de odihna?si in Bucuresti sunt vrabiute, randunele, si ele ciripesc dimineata, dar sunt prea mici, zgomotele orasului inghite tot, fie zi , fie noapte.

Poate ca randunelele astea doua sunt asemeni mie, sau poate eu sunt asemeni lor, pentru ca simt ca nu ma pot desparti vreodata de acest loc, pentra ca intr-un fel anume apartin acestor locuri, si ele imi aprtin mie si numai mie, chiar si atunci cand nu va mai fi nimeni sa-mi deschida usa, chiar si atunci cand portile se vor fi stricat de mult si totul va fi pustiu aici.Se zice ca vesnicia s-a nascut la sat, eu cred ca este adevarat, pentru ca e o senzatie ciudata care ma incearca stand la tara, in mijlocul naturii, ca timpul e mort, ca locurile sunt mereu la fel si aceleasi, doar absenta unora imi inteapa usor constiinta si-mi da de inteles ca totusi, pentru mine, timpul trece, pentru tot ce e acolo nu...

In alta ordine de idei, dar pe aceeasi lungime de unda, vorbeam despre miracole, incercam.Pai pentru mine, un astfel de lucru nu inseamna ceva extraordinar, doar sa descoperi minunea din fiecare lucru, adica sa te bucuri de lucrurile simple si banale care te inconjoara, care ti se intampla si pe care le vezi.

Cum ar fi sa stai intinsa pe iarba , cu ochii inchisi, si sa pleci cu gandul oriunde vrei, pe o insula exotica, sa evadezi pe un nor sau sa nu te gandesti la nimic, sa ai mintea goala si sa fie liniste perfecta in jur,doar greieri, undeva sa auzi cum isi striga numele cucul, o bataie de aripi si poti sa ai senzatia ca si tu zbori impreuna cu el -lucruri banale si aberante pentru majoritatea oamenilor seriosi si importanti pe care-i stiu, insa atat de speciale pentru mine, pentru sufletelul meu mic si zglobiu.Stie careva cum e sa dormi in spicele uscate de grau, proaspat aduse de pe camp? e divin!sa iti lasi acolo toate gandurile, toate problemele, toata energia negativa si sa te ridici cu senzatia de plutire, de parca nici nu ai mai avea greutate( da stiu, eu-departe in lumea mea, cum zic multi).

Stateam intinsa pe patul de pe prispa care are saltea de paie( super senzatie, pe care nu o ratez niciodata) si ma uitam la gradina din fata mea, la verdele imens care imi relaxa privirea si gandurile. Gandurile se jucau, veneau, plecau, vantul se juca in parul meu si eu...am scornit ceva:

Vantule
te joci cu mine?

Nu ma joc, draguto,

vino.

Iti aduc miresme dulci

ca-n padure nu te duci,

si le las in parul

tau

sa-ti aline dorul

greu.

Dorul pentru camp

salbatic,

pofta pentru loc

acvatic

si privirea grea si

trista

pentru florile din

prispa.

O sa ziceti ca sunt nostalgica, melancolica, romantica sau mai stiu eu cum, insa cine ma cunoaste cu adevarat stie la ce ma refer si de ce spun lucrurile de mai sus...

Mai departe las pozele sa vorbeasca, daca intelegeti si vedeti ce inteleg si vad eu mereu acolo, e ceva ...daca nu, poate va iau intr-o zi sa vedeti cu adevarat:) , ar fi tare frumos, credeti-ma.

eu si nimeni alta

2008-05-22T11:23:00.000-07:00

Ce raspuns dai cuiva cand te intreaba cine esti?ii spui numele, ii spui cati ani ai, ca-ti plac filmele, ca iubesti teatrul la nebunie, doar ca uneori il mai abandonezi din lipsa de timp sau din greseala, ca vrei sa dormi pana tarziu dimineata, ca-ti plac plimbarile in parc atunci cand e seara, ca uneori iubesti oamenii care nu merita mai mult decat pe cei care merita, ca visezi cu ochii deschisi prea des, ca-ti place sa bucuri ochii celor care te inconjoara si sa-i faci sa vada ca viata e speciala datorita lucrurilor simple care o compun...mda, pare mult bla,bla,bla, dar cel mai placut e sa ai rabdare sa descoperi ce se afla in cel din fata ta, nu sa ceri pe tava totul, pentru ca nu ti se va da, insa in secolul vitezei se pare ca e prea mult sa ceri "putintica rabdare".