Cand eram mica mi-era frica noaptea. Acum mi-e frica ziua. Mi-e frica sa contez, sa deranjez, sa fiu sincera. Asa cum, in aceeasi masura, mi-e teama ca n-am sa contez, n-am sa deranjez si am sa fiu nesincera..
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 august 2008

Romania trimite "RESTUL E TACERE" la Oscaruri

Juriul a decis. Lung-metrajul lui Nae Caranfil este propunerea Romaniei pentru Oscar la sectiunea" cel mai bun film intr-o limba straina". Juriul a fost format din 6 critici de film: Magda Mihaescu(presedintele comisiei), Cristina Corciovescu, Dana Duma, Eugenia Voda, Mihai Chirilov, Eugen Atanasiu si de un regizor/director de imagine Dinu Tanase. Filmul a obtinut 4 din voturile juratilor.

Am vazut filmul.Este un film cu personaje foarte bine asumate, unde comicul este subtil si inteligent lucrat, unde povestile personajelor induioseaza si amuza in acelasi timp, insa este un tip de film pe care nu-l vad incadrandu-se la Oscar, este un film de autor, care atrage atentia in festivalurile europene unde criteriile de analiza si de gust sunt total diferite de cele de peste ocean. Totusi avand in vedere impactul pe care a inceput sa-l aiba productia cinematografica romanesca si , mai ales, sectiunea pentru care a fost propus acest lungmetraj, este posibil sa fie macar selectionat pentru competitie. Filmul surprinde foarte bine si original atmosfera epocii, actorii sunt exceptionali, iar povestea este una interesanta, desi nu este un film exploziv.

Mie personal mi-a placut acest film, desi nu am fost extaziata( asa cum mi se intampla uneori cand sunt foarte impresionata de cate un film) , insa a fost o vizionare de la care am iesit cu zambetul pe buze, fara sa stiu sa explic de ce si ce anume mi-a placut, pur si simplu mi-a placut, a creat o stare interioara de bine. Si uneori e mare lucru pentru un film sa reusesca sa-ti imprime aceasta stare de bine pentru ca acesta este scopul oricarui act artistic. Este o simpla parere.

vineri, 20 iunie 2008

5 succese mari pentru 5 filme mici




Asta ruleaza acum la Studio( presupunand ca toata lumea stie ce este si unde este) si va recomand proiectia aceasta cu cea mai mare caldura, sa nu cumva sa ratati, voi pierdeti.


Sunt scurt-metraje romanesti( multi vor stramba insa din nas la un asa argument), insa credeti-ma pe cuvand "Valuri", "Alexandra" si "Lectia de box" sunt productii exraordinare, exact in ordinea asta.

acum sa o luam in ordine...


O zi buna de plaja

Acest scurt-metraj mi-a dat teapa si m-a lasat cu buza umflata... fie nu m-am dezmeticit eu bine din trafic, fie nu am fost suficient de atenta si deschisa, fie, pur si simplu, nu a fost.. nu a fost ce?.. ca tocmai asta-i problema, nu prea stiu ce sa va spun despre acest film scurt pentru ca am avut senzatia ca a picat la montaj cam totul.. bineinteles ca daca stai sa despici firul in 40 si analizezi fiecare detaliu scris de scenarist si regizor in scena... gasesti ca totul are sens si faci corelatii, intelegi subtilitati, pricepi ironii critice asupra societatii, lumii, oamenilor in general... sau poate ii lipseste contextul, pentru ca asta a fost senzatia mea, pur si simplu cheia regizorala mi-a scapat in valurile marii de pe plaja.. sau s-a pitit de mine in nisip?.. oricum, singurul lucru pe care il gandeam era ca"oare chestia asta e cu adevarat posibila si oare de ce inca ramanem cu filmul romanesc in atmosfera asta lugubra, care scuipa pe jos laturile negative ale fiintei umane ?" si asta pentru ca imi crea o stare de angaosa, de neliniste neagra intreaga atmosfera a filmului si in acelasi timp mi se parea lipsita de logica situatia de acolo, desi probabil posibila. O senzatie totala de ceata in final...


Lectia de box

Tatal isi duce fiul, de cativa anisori, la box, pentru ca acesta nu mai dorea sa-si vada odrasla batuta de alti copii de scoala. Insa micutul Vlad nu este foarte incantat de aceasta dorinta a tatalui sau. Enervat, tatal, intra in ring si boxeaza... pe tot parcursul scurt-metrajului glume subtile si faze care iti aduc zambetul pe buze, lucruri simple, intamplari banale, reactii naturale... ceea ce a iesit e un exemplu de exercitiu regizoral care surprinde viata exact asa cum este ea, fara artificii, fara exagerari, fara tertipuri...


Alexandra

Fetita este adorabila, de o naturalete si o candoare pe care numai copii o pot avea in fata camerelor de filmat. In mod sigur primele cadre trezesc in orice privitor (sau mai sigur privitaore) amintirea zilelor in care mergeam in parc cu taticu' si ne facea toate poftele pentru ca eram printesa cea mai frumosa si speciala din cate exista.. Ajunsi acasa intelegem ca, de fapt, nici in film lumea nu este perfecta, parintii Alexandrei sunt divortati, iar relatia celor doi este departe de a fi ramas calduroasa...cearta din familie este copioasa, deloc vulgara,motivele invocate si aruncate cu vorbe grele fiind de-a dreptul penibile si teribil de amuzante pentru cel care asista, motivul, in esenta si in aparenta, fiind micuta Alexandra. In cele din urma spiritele se calmeaza si fiecare isi vede de drumul sau. Ramai cu o intrebare si poate o parere de rau, anume ca, din pacate, asa este si in viata, ca oamenii, dupa ce se despart, uita cat s-au iubit si se urasc..sau poate ca este adevarat ca intre ura si iubire este un singur pas....sau ca iubirea si ura sunt acelasi sentiment vazut in oglinda...evident , adevarul se afla undeva la mijloc in aceasta ecuatie cu + si - si niciodata nu vom afla ce sta scris dupa semnul egal...


Acasa

Un scurt-metraj simplu, in care actorii isi asuma personajele, in care privirile si gesturile vorbesc de la sine si cam atat. Si este suficient.


Valuri

Nu degeaba se tot zice"cel din urma va fi cel dintai". Este opera de geniu, pur si simplu. Nu vreau sa va povestesc, pentru ca as strica tot farmecul si l-as distruge pur si simplu, pentru ca asa ceva trebuie sa vezi ca sa intelegi de ce "opera de geniu".. este pur si simplu fenomenal scurtmetajul!!!nu are cum sa nu-ti placa... nu este genul de "opera de geniu" a la Hollywood, pentru ca este film de autor, facut in Romania ;)
Nu o sa regretati daca va calcati pe orgoliu si mergeti sa-l vedeti( spun asta pentru ca multi muritori de rand din Bucuresti stramba din nas cand aud de filme romanesti, insa nici nu stiu despre ce este vorba).


TREBUIE sa va duceti sa vedeti proiectia pentru acest scurt-metraj!!!!! Nu aveti idee ce ratati! Daca nu gasiti pe nimeni dornic(a) sa va insoteasca ma ofer eu:D:D:D...l-as vedea de n ori( asa obisnuiesc cand imi palce ceva de genul)..astept propuneri..