Omul sfinteste locul!

Intradevar este o lume total diferita dincolo de granitele acestei tari. Intradevar mai avem mult de lucrat ca sa ajungem la nivelul lor de organizare, poate mai mult de 50 de ani, INSA refuz sa cred ca acolo(oriune ar fi acel "acolo") este rai pe pamant. Ca turist, atunci cand esti in vacanta, in concediu de odihna, nu are cum sa nu ti se para fenomenala si extraordinara bucatica de lume in care evadezi. Dar daca dintr-o data acolo ar fi si locul tau de munca, lucrurile s-ar schimba in timp. De ce?pentru ca in lumea aia minunata ar aparea sefi, reguli si constrangeri asemeni celor de aici, din viata ta de astazi.
De obicei cand iti schimbi un job si ma refer la realitatea asta concreta, la cazuri si situatii obijnuite, evident ca o faci pentru o pozitie care iti aduce mult mai multe avantaje decat precedentul, insa iti vei da seama ca totusi esti limitat. Dupa ce va trece entuziasmul si incantarea inceputului ai sa descoperi ca in cele din urma te zbati pentru un pumn de hartii. Aici in Romania, in Spania, in Turcia, in Germania, in Olanda si oriune altundeva, viata noastra se rezuma la acest lucru, fie ca vrem sau nu sa recunoastem. Iar cei care militeaza pentru ideea potrivit careia aici nu avem oportunitati prin care sa ne realizam profesional pentru ca nu sunt conditii, pentru ca birocratia si "usile" ne sunt potrivnice, se inseala.
Daca aici nu poti sa fii cel mai bun, daca aici nu reuseti sa-ti gasesti calea prin care sa castigi lupta cu "nesansa" si "nenorocul" de a te fi nascut in Romania, daca aici nu resusesti sa strangi in jurul tau acei oameni pentru care merita sa te trezesti in fiecare dimineata ca impreuna sa schimbati lucrurile negative si neplacute de la locul de munca si din viata ta de zi cu zi, atunci dragilor, nu va faceti sperante ca veti fi stele lucitoare peste granita. Cu siguranta nu vei muta muntii din loc in alta parte de lume cu viata perfecta mult dorita de tine, daca aici nu ai reusit sa arati ca esti cel mai bun; iar acolo, "in alta parte de lume" , trebuie sa demonstrezi cel putin de doua ori mai mult ca esti "cel dintai".

Viata noastra este placuta si senina datorita oamenilor si este urata si stresanta din cauza oamenilor. Romania? este doar campul de lupta.

zambete...

Vreau sa fiu iar mica, sa imi petrec toate vacantele cu mamaie si cu tataie, sa am iar vacanta mare din iunie si pana-n septembrie, sa uit ca exista Bucuresti pentru 2 luni si un pic, sa ma bucur de culorile campurilor, de mirosul fanului prospat adus de pe vale....mi-e dor de simplitate.

1+1

..este deja de mult aprilie, primavara a inceput de multisor, insa eu am senzatia ca abia acum a venit cu adevarat, copacii au inflorit, cerul este senin si soarele tot mai placut, iar gandurile zboara si se opresc te miri unde ...



Romania- tara femeilor norocoase

Cu siguranta, pentru multi dintre noi, cele doua idei -Romania si noroc, fac parte din 2 filme total diferite. Toti romanii – femei si barbati, traiesc cu impresia ca au avut nesansa de a se fi nascut in Romania pentru ca oricare dintre sistemele acestei societati este o bataie de joc la adresa cetateanului, iar raportul munca-rasplata financiara are o mare virgula. Si totusi, in alte tari, viata poate fi mult mai dura…
Este primavara, cerul este mai senin, oamenii mai frumosi, gandurile mai bune, iubirile mai aprinse, iar femeile…un pic mai rasfatate odata cu inceputul acestui anotimp. Multor femei li se pare prea putin, poate comun, normal sa existe asa-numita “Ziua femeii” in care sa primeasca flori si cadouri din partea barbatilor, pe langa celelalte ocazii speciale ale anului. A devenit un fel de obligatie, iar daca barbatul indrazneste sa “uite” acest detaliu…rezultatul nu e unul pozitiv. Dar ne intrebam noi oare cate femei nu au dreptul nici macar sa viseze la un zambet oferit drept cadou in aceasta zi dedicata noua, deoarece, in anumite locuri, femeile sunt doar obiecte fata de care barbatul are drept de viata si de moarte?
Propun un mic joc de imaginatie pentru oricare dintre voi: cum ar fi daca din prima secunda a vietii tale ai deveni o povara pentru familia ta pentru simplu fapt ca te-ai nascut femeie si nu barbat? Esti mai ghinionist/a decat o fata dintr-o tara in care, uneori, tatal o coase la 4-5 ani pentru a se asigura ca la varsta maritisului va fi virgina si o va putea da la schimb pentru un sac de malai si o capra? Cum ar fi viata ta daca ai stii ca cele care au indraznit sa refuse o casatorie aranjata de parinti sau cele care au dorit sa divorteze au fost arse cu acid pe fata si corp de familie sau de barbatul refuzat si ca dupa 15-16-17 sau mai multe operatii de reconstructie inca arata de parca ar fi un personaj din cel mai urat cosmar pe care l-ai putea avea vreodata??...cenusiul este o culoare blanda pentru aceste povesti.
De multe ori noi, femeile, suntem frustrate pentru ca hainele nu ni se mai potrivesc pe cum am vrea, ca nu avem suficienti bani pentru a ne lua toate hainele care ne fura ochii, pentru a avea cat mai multe parfumuri si bijuterii, creme, genti, pantofi…nimicuri. Dar cred ca cel mai important lucru din viata noastra este acela ca noi avem libertatea de a alege… Ni se pare banal si nu constientizam ca pana si aceste nimicuri care ne fac sa avem neplaceri catastrofale si care clatina increderea noastra in sine sunt tot o forma de libertate, poate una din cele mai mari pe care le putem avea. Ti se pare absurd sa-ti impuna cineva stilul vestimentar? crezi ca e imposibil pentru ca fiecare om se imbraca asa cum ii place, asa cum se simte cel mai bine, nu? Si totusi am vazut barbati care nu-si cumpara o camasa sau o pereche de pantaloni, oricat de mult i-ar placea lui si oricat de comod s-ar simti, daca nu are acordul “doamnei sale”. “Doamna sa” intotdeauna isi va cumpara ceea ce ei ii place chiar daca “domnul ei” nu este de accord initial, chiar daca pretul este prea mare, chiar daca mai are 2 sifoniere acasa cu haine si pantofi. Ea este o rasfatata si o norocoasa pentru ca i se accepta dorintele si, mai presus de orice, i se acorda libertatea de a fi femeie. Iar cel mai frumos si important lucru din toata povestea asta cu libertatea de a fi femeie este ca ea ofera femeiilor si libertatea de a iubi si a fi iubite pentru simplu fapt ca sunt femei. Si dragi barbati, oare nu sunteti si voi cu adevarat norocosi pentru ca v-ati nascut in Romania si va puteti bucura de toate lucrurile frumoase pe care aici, noi, femeile, avem libertatea sa vi le oferim gratis??

Cine este Mos Craciun??

"Un haos total"; aceasta este expresia care descrie perfect atmosfera orasului: lumea colinda in disperare magazinele, acestea din urma se intrec in oferte, mai asiduu acum in prag de criza financiara, iar oamenii par scapati de la spitalul de nebuni in trafic. Daca de obicei mersul la volan este infernal in Bucuresti, acum totul a atins punctul maxim, si inca nu este ajunul Craciunului, cand toti soferii vor sta, inutili, in masini, nervosi si stupefiati de asa patanie :)).
..de une am pornit si unde am ajuns..

De fapt ma gandeam ca peste putin timp vine Craciunul, minunata sarbatoare in care ne intalnim toate rudele, mancam pe nerasuflate si primim cadouri cu bratul...mda..minunat!! asta inseamna sarbatoarea cea mare. Dar oare cati dintre noi asteapta cu ochii luminati ziua de 25 decembrie??oare cati isi permit sa viseze firimituri si sa le si primeasca? Ma obosesc oamenii care au impresia ca sunt generosi atunci cand fac cadouri scumpe celor care le prisosesc.

Ma pierd in cuvinte si idei...adevarul este ca am constientizat cat sunt eu de norocoasa si multi altii asemeni mie care pot avea motive sa doarma linistiti, oricat de mare este stresul la job, oricat de catastrofale sunt problemele zilnice si dramele sentimentale, macar noi le putem rezolva, macar noi ne putem duce zilnic la un job, putem sa renuntam oricand la problemele care ne supara, daca intra-adevar ne dorim, insa cei care sunt mai putin norocosi, cei care sunt nevoiti sa se izoleze intr-un spital in care sistemul sanitar este poate cel mai de rahat dintre toate sistemele minunate si extraordinare din cate exista in aceasta tarisoara, ce pot ei visa ca le aduce Mosu' drag si bun? Un donator din urma unui accident teribil?? O zana cu a ei bagheta magica si sclipitoare care sa le vindece boala in faza terminala?? Care sa le redea podoaba capilara pierduta definitiv si irevocabil?? Va puteti imagina ce insamna pentru o fetita de 9-10 ani sa nu mai aiba par deloc in cap si sa iti zica cu ochii tristi si seci ca stie ca nu va mai avea par niciodata? probabil ca nu, dar expresia fetei pe care nu reusesti sa pui un zambet, fie el si desenat cu pensula, v-ar putea sugera cate ceva. Sau poate reusiti mai bine sa intelegeti ce inseamna pentru unii parinti ochii ingalbeniti ai copiilor de 2 ani din cauza cirozei? O scurta vizita la un astfel de spital iti arata ca totusi nu esti un om nefericit, ca totusi nu esti un om lipsit de noroc.

Speranta este poate ultimul lucru care le-a ramas acelor oameni, poate ca nici atat.

Oare chiar ai nevoie de 7 feluri de vin, 10 feluri de preparate din carne si 15 sortimente de ciocolata pentru o singura zi??

Mos Craciun nu mai exista, dar pentru el poate lucra oricine (din pacate pentru unii, salariul nu apare pe statul de plata la sfarsitul lunii).

INCERCARI

Ce facem cu visele noastre marete? Inchidem ochii in fiecare zi ca sa nu uitam unde vrem sa ajungem sau ii tinem larg deschisi pentru a intelege calea pe care trebuie sa pasim? Si ce facem cand aceasta cale pe care o cautam se bifurca in 20 si nu mai intelegem nimic din ceea ce ni se arata, din semnele pe care le credeam deloc intamlatoare din jurul nostru? Ne risipim energia in lucruri in care credem cu tarie si care ne plac, dar care nu ne duc nicaieri.

Adevarul este ca, poate, nici eu nu inteleg de ce am scris cuvintele de mai sus...stiu, bineinteles ca stiu la ce ma refer, in fiecare fraza, in fiecare cuvintel, insa subtextul are zeci de ramificatii pentru a fi inteles de cei din exterior.

Stiu ca fiecare dintre noi poate fi genial, dar mai presus de acest lucru, fiecare trebuie sa ajunga intr-un anumit punct, este intr-un fel scopul pentru care acel om s-a nascut. De cele mai multe ori avem senzatia ca am descoperit care este acest "scop" si luptam pentru el chiar daca nu avem mijloacele necesare.

Ce te faci daca realizezi ca toate drumurile pe care le-ai ales te-au dezamagit pentru ca ti-ai dat seama ca nu-ti plac, ca nu-ti aduc nici o satisfactie interioara pentru simplu motiv ca nu acesta este scopul tau, pentru ca toate te indepartau de ceea ce-ti doresti cu adevarat? Cui te plangi? Pe cine certi? Poate ca nici nu stii ce-ti doresti cu adevarat pentru ca nu ai descoperit inca.O iei de la capat, pe un alt drum, si iar zici"Nu mai vreau, nu-mi place!". Renunti sa cauti ceea ce iti este dat sa faci? Nu poti, pentru ca in sfarsit ai inteles, scopul tau a fost mereu ascuns in mintea ta, in gandurile tale, in modul tau de a exista, nu trebuie sa cauti in exterior, alergand de la nord la sud pentru a scormoni in zadar solutii.

Indata ce ai aflat punctul terminus in care trebuie sa ajungi, partea cea mai grea tocmai incepe: drumul pe care rebuie sa-l descoperi singur.

E o vorba care-mi place si pe care o folosea des proful de la actorie cand lucram pentru vreun spectacol:" Intotdeauna stim de unde plecam; unde ajungem si ce sa intampla pe drumul asta pe care am pornit?? nici eu nu stiu".

Acum mi-e somn, sunt plictisita si nu am chef sa scriu ceea ce ar fi trebuit sa scriu.

CELOR CARE DORM...

De multe ori sunt tentata sa cred ca oamenii din jurul meu sunt nesimtiti din inconstienta, ca nu-si dau seama ce anume e bine si corect fata de cei din jurul lor sau nu, dar ma insel in fiecare zi. Fiecare observam la randul nostru nesimtirea care ne inconjoara si, totusi, trecem nepasatori mai departe. Eh, poate 99% dintre noi. Ne gandim doar la bunastarea noastra materiala, poate si cea spirituala( ne inghesuim la teatru, film, spectacole de orice gen, gasim acolo specimene din fiecare categorie sociala). Mda, asta inseamna ca vrem sa aratam ca suntem civilizati. Dar oare chiar suntem? Chiar ne pasa de societatea asta in care traim?de lumea noastra?!? Ei bine, NU.
Se pare ca e mai simplu sa-ti pice hartia,punga sau altceva din mana, la intampalre, in loc sa faci 3-4 pasi pana la cosul de gunoi. Oricum si gunoiul din cos ajunge tot undeva aruncat pe pamant asa ca...ce sa ne mai deranjam atat. Vorbim si spunem ca ne afecteaza incalzirea globala, insa nimeni nu ia atitudine(de fapt foarte putini sau asteptam sa faca altcineva primul pas..si pe al 2lea, al3lea, al4lea...cat mai multi pana sa ne vina noua randul).
Si pana la urma ce este de facut pentru a elimina..atenua...acest dezastru?!?Probabil ca uneori e prea tarziu..in mintea mea imi imaginez ca in curand vom fi nevoiti sa purtam masti de gaze..bine, bine, nu tocmai noi, poate nepotii nostri...daca vor exista , bineinteles.

Ma amuza ironic faptul ca acum se cheltuiesc sume enorme pentru un minunat experiemnt care doreste sa elucideze misterul Big-Bang. "LHC a fost conceput pentru a ne schimba în mod radical viziunea asupra Universului", a spus directorul general al CERN, Robert Aymar. "Orice descoperiri ar aduce, modul cum înţelege omenirea originile lumii noastre se va îmbogăţi foarte mult", a explicat acesta. Ce minunat lucru. Adevarul este ca uneori, noaptea, asta e motivul pentru care nu pot sa inchid ochii.
Imbecilitatea si inconstienta celor de la volan, nesimtirea celor care se duc la munte sau la mare si lasa in locuri neumblate mormane de gunoi nebiodegradabil, posibilitatea ca as putea face cancer la san, oase, piele sau te miri ce organe mai avem inauntrul nostru din cauza poluarii, a razelor nocive din cauza subtierii stratului de ozon, a alimentelor pline de e-uri de pe piata, ca sanatoase nu mai sunt nici rosiile din gradina bunicii din cauza ploilor acide...astea?!?...nu sunt probleme existentiale pentru mine. Sunt fleacuri.
Trebuie sa recunosc ca ma intereseaza cu desavarsire cum "unele din cele mai dificile întrebări se leagă de existenţa particulelor elementare, şi de mecanismele prin care acestea generează toate obiectele şi fenomenele din lumea înconjurătoare (masa, câmpul electromagnetic, elementele şi reacţiile chimice, etc)." isi vor gasi raspun in urma acestui experiment. V-am mai spus, uneori chiar nu pot sa dorm noaptea din aceasta cauza, in nici un caz pentru ca am probleme personale sau profesionale..in nici un caz.


Din cauza unor defectiuni, acceleratorul LHC, cel mai puternic accelerator de particule din lume, a fost inchis pentru investigatii si reparatii.
Acest accelerator se pare ca este mult mai important pentru planeta asta secatiuta si parjolita in urma straduintelor noastre, decat orice altceva. Ce saracie din lumea a treia, ce incalzire globala, ce atatia bolnavi fara sansa de vindecare?!? e mult mai salvatoare antrenarea energiilor unamne, a sumelor exorbitante si mai ales a mintilor de geniu( ca totusi nu orice natang poate pune in functiune un asa sistem), decat folosirea acestor resurse in mod direct pentru binele unor oameni pe moarte..adica al nostru, al tuturor(ca si noi suntem pe moarte odata cu planeta).Eh, astea-s povesti, domne' , vrajeli cu planeta asta. De cand tot moare si nu a murit nici pana azi.

http://www.youtube.com/watch?v=RxFPnJkHN_U&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=3TkSSf2k7LQ&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=yvIphCl1UtU&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=zQZO0K4m1iQ&NR=1

Sau, poate ca, s-au gandit ei ca asa vor salva planeta: in urma experimentului vor gasi momentul initial care a starnit acest dezastru in desfasurare, se vor intoarce in timp si vor indrepta acel moment, iar lumea va fi luminoasa si fericita...mda, frumos scenariu, pacat ca acum Schwarzenegeer a imbatranit si nu mai poate face pe salvatorul. Eh, asta sa fie problema ecuatiei...il readucem si pe el din tinerete si-l trimitem in momentul ala initial si dregem busuiocul cat ai zice... sternocleidomastoidian. (eh, hai ca nu e cine stie ce cuvant, toti il stim).
Ah, ce bine e cand exista solutii...


Si daca totusi Schwarzenegeer va muri in incercarea de a face pe eroul si se topeste toata gheata de la Polul Nord?...de unde o sa mai vina Mos Craciun?!? :( Mami mi-a spus ca de acolo vine!

un gand, doua ganduri, trei ganduri....multe

Moartea este o etapa fireasca si necesara a existentei noastre, nu trebuie sa ne speriem, nu trebuie sa ne gandim prea mult ca vom muri pentru ca nu stim cand ni se va intampla...azi, maine, peste o luna, pesta 5 ani, peste 35?!? ce conteaza cat traiesti daca traiesti degeaba si nu stii sa apreciezi minunea din tine si din ceilalti?

Imi place teatrul foarte mult, dar din pacate nu ma pot lauda cu faptul ca as fi vazut foarte multe piese de teatru in ultimul an - din contra.

Sunt cateva spectacole care mi-au ramas in minte si pe care le-as vedea de o mie de ori daca as putea. Pentru ca actorii au fost minunati, pentru ca mi-au transmis intr-un mod uimitor ceea ce ei au creat in momentul acela pe scena, pentru ca atunci cand simt un act artistic care imi face sufletul sa pluteasca mi-e imposibil sa-l uit.

Azi, 14.09.2008, a murit un mare actor, batran si bolnav, ca multi alti oameni din jurul nostru -si actorii sunt oameni nu-i asa, si pentru ei timpul trece. Asa cum se intampla de fiecare data cand moare un om emblematic al culturii romanesti, brusc, toata suflarea se intrece in omagii si cuvinte despre persoana respectiva, brusc el/ea a fost cel mai bun sfatuitor, indrumator, coleg si altele. Mi se par penibili oamenii astia, ma plictisesc si, din pacate, imi formeaza impresia ca uratesc moartea omului rspectiv. De ce este nevoie sa dai declaratii televizate sau telefonice -in direct- despre asa ceva? Ca sa transmiti condoleante familiei indurerate? E cel mai impersonal lucru pe care il poate face un om.."condoleante", nu-mi place acest cuvant, este cel mai impersonal din cate exista. Simpla prezenta ar pretui mai mult, fara adaos de cuvinte.

Personal, imi pare rau de moartea acestui om care a fost actor, pentru ca, din pacate mi-am oferit o singura ocazie sa-l vad pe scena, mi-am oferit o singura ocazie sa ma bucur de existenta lui. Nu am cunoscut maretia, valoarea acestui actor pentru ca nu am stiut cu adevarat cine este acest om. Am aflat acum, cand nu mai exista fizic, importanta si aportul pe care l-a avut in viata sa prin filmele in care a jucat, prin rolurile impresionante pe care le-a aratat publicului, de pe scena, prin muzica lui. Da, stiu, este penibil ca nu am stiut. Dar din pacate nu cunosc toti actorii pe care ii avem, pe cei valorosi, pentru ca in mass-media sunt promovati foarte rar- ceva mai acut imediat dupa ce mor, insa atat. Sunt convinsa ca multi tineri de varsta mea n-au idee cine a fost acest Stefan Iordache. probabil ca l-au vazut pentru prima oara astazi la televizor la una din editiile de stiri... sau poate nici atunci. Dar eu stiu ce fel de actor a fost, am vazut, am simtit. Si imi pare rau ca nu o sa mai am ocazia sa ma bucur vreodata de experienta spectacolului "Alex si Moris", probabil vor mai fi puneri in scena pentru acest spectacol, insa fiecare om are ceva unic de oferit, cu atat mai mult cand este pe scena ca actor. Asadar parerea mea de rau este una egoista, deoarece nu se refera la el, actorul Stefan Iordache, se refera la mine. Si acesta e singurul motiv pentru care imi pare rau cu adevarat. Nu este prima oara. De fiecare data cand vad ca a mai muritt un actor, cantaret de care auzisem sau il vazusem macar o data pe scena, imi pare rau pentru ca realizez ca am ratat ocazia de a ma bucura de el. Si e pacat. Viata noastra e prea scurta, prea trista intre blocurile gri care ne inconjoara, prea limitata intre cei 4 pereti ai camerei in care dormim, trebuie doar sa ne trezim din somnul nostru diurn.





In "Alex si Moris" la Teatru Mic










Nu trebuie sa ne para rau pentru moartea in sine a unui om, pentru ca fiecare om moare, iar Stefan Iordache si-a indeplinit rolul in aceasta viata, ne-a lasat mostenire sufletul sau in imagini si in sunete.

http://www.youtube.com/watch?v=dXO_r6zxEZs



http://www.youtube.com/watch?v=-7RJO9VSRDw&feature=related

Crede si nu cerceta

Fiecare dintre noi crede in cate ceva in lumea asta buna si rea, frumoasa si urata. In ce anume crede fiecare? In orice lucru, fapt sau om in care dorim sa ne incredem.

Acest "crede si nu cerceta" a fost dezbatut si criticat, probabil niciodata inteles cu adevarat, si nu ma refer acum doar la partea religioasa a existentei noastre.

Sa poti sa crezi ceea ce vezi si ceea ce nu vezi, sa poti sa simti ceea ce ti se spune si ceea ce arata ochii celei sau celui din fata ta fara intrebari, fara raspunsuri, fara cercetari. Crede in ceea ce simti caci nu trebuie sa cercetezi, pentru ca astfel sufoci acel ceva pe care il simti, pur si simplu se stinge. La ce anume simtire ma refer? La acel ceva din interior care iti dicteaza ca persoana care te priveste si pe care o privesti este un om bun, cald, special sau nimic din toate astea. Ceea ce simti tu in interiorul fiintei tale este perfect adevarat, chiar daca nu ai certitudini, chiar daca nu ai nici un rapuns la toate intrebarile, chiar daca iti lipsesc 99% din piesele de puzzle, nu asta conteaza. Priveste deschis ochii celui din fata ta , direct si sincer, zambind, si vei descoperi tot, iar daca acest tot nu exista acolo unde privesti, zambeste in continuare. Nu e vina nimanui, pur si simplu unii oameni nu exista. "Nu cerceta" nimic pentru ca astfel iti vei ocupa timpul cu lucruri inutile, cu intrebari penibile si fara rost si vei pierde tot; tot ceea ce este cu adevarat in fiintele de langa tine. Este adevarat ca nu sunt multi cu adevarat fiinte, insa atunci cand ii intalnesti, ii vei descoperi pe loc.

De mentionat ca nu ma refer aici doar la o eventuala relatie cu persoanele de sex opus, ci la toti oamenii din jur, care se perinda prin fat anoastra zilnic.

Noi toti, si tu, si eu, credem in ceva. Recunoastem sau renegam acest fapt, dar credem.

EU cred in ingeri si demoni, cred in minuni, cred in suflet, cred in priviri, cred in amintiri, cred in lucruri simple si intamplatoare si ma incred in fiinta mea, in ceea ce-mi dicteaza ea in fiecare secunda... si cam atat.

:)

CA SA AI BUZE ATRAGATOARE, VORBESTE CU BUNATATE.

CA SA AI OCHI FRUMOSI, CAUTA CU EI BUNATATEA DIN OAMENI.

CA SA AI PAR FRUMOS, LASA UN COPIL SA TREACA DEGETELE PRIN EL O DATA PE ZI.

CA SA AI O POSTURA FRUMOASA, MERGI CA SI CUM NU MERGI NICIODATA SINGURA, CI IMPARTI MEREU PLIMBAREA CU CINEVA DRAG.

AUDREY HEPBOURN


Poate ca am deveni oameni mai buni, mai frumosi si poate chiar mai fericiti cumva, daca am face cate ceva din lucrurile de mai sus, macar cate unul in fiecare zi... poate..

multi prieteni, putine suflete...

"ASTA-I VIATA.E CA O FLOARE DE CAMP: A TRECUT UN TAP , A PASCUT-O SI... IA-O DE UNDE NU-I."
replica lui Borkin din "IVANOV"; Cehov

Ce se intampla atunci cand...lucrurile te iau pe neasteptate..lucrurile urate si rele.. eh, bine, recunoastem ca niciodata nu te vor anunta ca vin, asta-i clar.

Ce te faci cand, dintr-o data, cineva iti spune la telefon ca viata persoanei care te cunoaste cel mai bine si pe care o cunosti cel mai bine a avut sanse.. sa nu mai fie, din cauza unui banal accident de masina, pentru ca a devenit ceva obisnuit de banal sa faci accident cu masina... si tu nici macar nu stiai si nici nu te gandeai, dormeai profund in noapte.. Ce faci? iti dai seama dupa ce te dezmeticesti de ce dimineata te-ai trezit cu o stare atat de proasta, cu o neliniste ciudata si cu senzatia ca ai visat cel mai urat vis din cate ai avut vreodata, doar ca nu puteai sa-ti amintesti nici in ruptul capului ce anume ai visat, pe cine, absolut nimic, pentru ca poate nu visasei nimic, doar aveai o stare in interior teribil de urata. Iti dai seama ca de fapt esti penibila; de ce esti penibila?!? pentru ca niciodata nu iti faci suficient timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat, pardon, s-o spunem direct , pentru oamenii care conteaza cu adevarat pentru tine... mereu ratezi pentru un amarat de job, pentru o promisiune de ajutor sau orice vrajeala pe care ai facut-o unui sau unei oarecare si pe care obrazul subtire nu te lasa sa lasi totul balta.
Intotdeauna mi-a placut zicerea ca " atunci cand gasesti un om care poate sa-ti atinga sufletul trebuie sa faci tot posibilul sa-l pastrezi langa tine".. nu stiu daca apartine cuiva, daca e din popor sau daca e rodul propriilor mele ganduri, chiar nu mai stiu.. dar ce conteaza de unde vine ideea asta atata timp cat este atat de adevarata?!? Sunt putini oameni in jurul meu care reusesc sa faca asta,care pot vedea ce sunt, cum sunt cu adevarat, care mi-au descoperit frumusetea interioara, prea putini, si oricum nici nu-mi trebuie mai multi decat am, pentru ca pe prietenii adevarati trebuie sa poti sa-i numeri pe degetele de la o mana..hai fie, mai imprumuti un deget , doua de la cealalata, dar nu mai mult.. daca da cu virgula, atunci e posibil sa fie o problema in ecuatie si nu e bine.
Poate ca ar fi minunat daca toti oamenii din jurul nostru ar fi capabili de o prietenie adevarata, sincera si gratuita, dar poate ca atunci nu am mai aprecia deloc acest lucru, pentru ca ar deveni comun, banal, si nu am mai avea cu ce sa comparam bunul si raul din jurul nostru.Nu exista lucruri perfecte, ideale.. utopia nu exista tocmai pentru ca este o utopie.

Vroiam sa mai scriu despre accidentul de pe DN1... dar as avea atatea de comentat( direct si in paralel) incat mai bine pastrez gandurile pentru mine despre acest subiect... oricum, oamenii demonsteaza pe zi ce trece cat sunt de limitati si cat sunt de nepasatori prin ceea ce fac, direct si indirect, toti impreuna alcatuiesc un izvor care naste dezastre...atat naturale , cat si artificiale, iar singurii care sufera din aceasta inconstienta de turma suntem, evident, tot noi, muritorii de rand.
Nu ma uit prea des la stiri, dar atunci cand o fac ma infurii si ma ingrozesc cand vad in ce fel de lume traiesc, plina de incapabili, iresponsabili si inconstienti... o lume in care in fiecare secunda viata iti este pusa in pericol din cauza imbecilitatii unora care au creier degeaba.

"CEA MAI PERICULOASA ARMA INVENTATA VREODATA E OMUL"
GUIDO CERONETTI

"...SUNT SIGUR CA OMUL NU VA RENUNTA NICIODATA LA SUFERINTA ADEVARATA, ADICA LA DISTRUGERE SI HAOS."
DOSTOIEVSKI

Sa moara si capra vecinului

De cate ori ascult o anumita melodie ( pe care o sa v-o impartasesc mai jos) ma prapadesc de ras. Mi se pare pur si simplu ca versurile ilustreaza perfect minunatul fel de a fi al romanului( de altfel imi place tare mult muzica lui Daniel Iancu, mor de ras de cate ori ascult, pentru ca versurile lui au o ironie comica si totodata foarte transanta).

http://www.trilulilu.ro/mihaideath/cac5202a54b715

Ascultand azi asta, mi-am amintit de un scurt-metraj care si acum ma amuza, desi a trecut ceva vreme de cand l-am vazut intaia oara, ca nu degeaba se zice ca doar lucrurile lipsite de esenta isi pierd valoare in timp(vezi vrajelile astea de formatii care apar azi si uiti de ele maine, fara prea mare legatura una cu alta in acest context..aparent) ... iata scurt-merajul de care vorbeam...

http://www.videos.es/reproductor/caprelethegoats-(q1HPKIlpqOs

E facut de un coleg de la actorie care acum face regie... detalii, detalii...

Vroiam pur si simplu sa va impartasesc lucrurile de mai sus.
Sa aveti o zi MiNuNaTa!!!

pentru ca imi place...

..si pentru ca atunci cand am citit randurile de mai jos am avut senzatia ca imi citesc gandurile, desi nu eu le scrisesem acolo... dovada ca nu eu traiesc in lumea mea, departe de realitate, ci voi dormiti in lumea voastra mica si limitata...

"Cei mai multi oameni traiesc in vis, in transa, o viata semiconstienta. E un fapt pe care il remarc in fiecare zi. Priviti doar trecatorii absorbiti de problemele zilnice, priviti doar oamenii ce merg ca niste roboti la serviciu, priviti oamenii care muncesc tot mai mult pentru a cumpara tot mai mult, in speranta ca vor umple setea din ei ce nu vrea sa se potoleasca, priviti cu cat de putin respect ne purtam cu natura, cu animalelr, unii cu altii. Cei mai multi dintre oameni traiesc ca si cand ar fi nemuritori.
Brusc, in aceasta transa, o boala necrutatoare il loveste pe tatal nostru, pe fratele nostru, pe copilul nostru. Si instantaneu realizam ca nu suntem chiar nemuritori. Ca toate lucrurile care contau inainte s-au risipit ca praful: nici hainele nu mai conteaza, nici casele, nici masinile, nici banii, nimic. Am vrea doar ca iubitul nostru copil sa se faca bine. Si suntem dispusi la orice sacrificiu pentru asta. Realizam instantaneu si spectaculos fragilitatea vietii, delicatetea ei, si incepem sa o apreciem cum nu am mai facut-o niciodata inainte.
Valorile reale incep sa apara la suprafata apei ca uleiul: compasiunea, iubirea, atentia la ceea ce ne inconjoara, toate infloresc, in timp ce tot restul, dorinta de putere, de prestigiu, de bani, se scufunda ca niste bolovani grei, cu repeziciune.
Fiecare boala e o lovitura a maestrului divin peste capul nostru, al inconstientului, menita sa ne trezeasca din somnul in care ne petrecem viata. Iar trezirea se produce instanataneu si fara echivoc, atat pentru cel bolnav, cat si pentru cei de langa el.
Ce minune devine mersul pentru cel care si-a fracturat piciorul si e nevoit sa stea la pat cu dureri pentru luni intregi! Ce sarbatoare devine respiratul adierii de primavara pentru bolnavul de TBC care sufera la fiecare inspiratie! Ce miracol uluitor devine viata pentru un bolnav incurabil, vazul pentru un orb sau auzul pentru un surd!
Drama umanitatii este insa faptul ca realizeaza aceste lucruri doar in ultima clipa, de multe ori cand e prea tarziu, iar apoi uita la fel de repede. Ne plimbam pe strada luand mersul ca pe ceva de la sine inteles, ne relationam cu cei dinjur, mai ales cu cei dragi, ca si cand ni se cuvine totul, ca si cand e pentru totdeauna.

Pentru mine iluminarea este capacitatea de a vedea si a aprecia in fiecare clipa tot ceea ce e in jurul meu, oameni, locuri, natura, ca si cand as fi bolnav pe moarte. Pentru ca stiu ca intr-o zi chiar asa va fi si nu vreau sa fiu luat prin surprindere. "

Textul citat mai sus este, in sine, editorialul pentru luna mai al revistei Photomagazine si ii apartine redactorului-sef, evident. Imi place in general ceea ce semneaza si imi place revista, nu pentru ca ofera cine stie ce informatii pe care eu le-as pricepe foarte bine( ca sunt detul de paralela cu domeniul, am doua maini stangi, total atehnice), insa imi plac fotografiile, imi plac interviurile si articolele care apar acolo, motiv pentru care ma straduiesc sa nu uit sa o cumpar lunar( ca uneori sunt ametita). Editorialul face referire la fotoreportajul Unfinished dreams despre drama copiilor bolnavi de cancer realizat de Cristian Movila in Sectia de Oncopediatrie a Spitalului Marie Curie din Bucuresti. Sunt copii asa de mici acolo, bolnavi de cancer si atat de chinuiti de soarta si nici macar nu ai pe cine sa dai vina, poate pe insuficientele sistemului nostru sanitar sau poate nici atat, pentru ca, in definitiv, nu sistemul ii imbolnaveste, doar le inrautateste situatia si ii conduce la moarte. Cat de penibil este ca traim intr-o societate, la nivel mondial, in care totul se rezuma la bani. Spitalul nu are bani pentru aparatura necesara depistarii din timp a bolii, iar bolnavii nu au bani pentru a se duce in strainatate ca sa se insanatoseasca. In acesta situatie viata se simte penibila, probabil, si de aceea trage atatea semnale de alarma pecare nimeni nu le baga in seama.
http://www.cristianmovila.com/

Photomagazine este revista mea de suflet, dupa TimeOut( bineinteles) si nu dau banii pe prostii asa cum ar zice altii sau altele, deoarece aici nu gasesc (asa cum ar trebui chipurile) nimic despre haine, despre make-up, despre cum sa cuceresti un barbat in 7 pasi, despre cum sa te imbraci "cul", despe ce vor femeile si alte vrajeli. Nu cumpar ziare- decat rar, nu cumpar Lumea femeilor, Unica, Cool Girl, Glamour etc. sau story, Spy si mai stiu eu ce vrajeli, pentru ca mi se par de duzina, pentru ca le rasfoiesc 10 minute si este suficient incat sa ma plictisesc de ele si sa le arunc la gunoi, ca alt folos nu mai ofera... le pot citi linistita online pe toate cele enumerate( dar oricum nu fac nici asta). Mda, avand in vedere ca in prezent studiez jurnalismul ar trebui, vezi tu draga, sa stau numai cu ziarele in brate ..vrajeala, nu ma intereseaza decat parte de cultura asa ca... nu citesc orice rahat!!!

In alta ordine de idei, dar pe acelasi fagas, recunosc ca sunt ipohondra de fel, cu adevarat mi-e frica de ideea ca si eu pot face cancer ..orice forma de cancer...sau orice alta boala grava si chiar incurabila, oricine se poate trezi intr-o zi asa... cum ar fi sa te duci sa-ti faci analizele de rutina si sa afli ca nu mai ai mult de trait si ca viata ta depinde de o suma pe care nu o ai..sau... ca nu exista posibilitate de a te vindeca oricat de multi bani ai avea... ce sens va capata pentru tine atunci plimbarea in parc? raza de soare care iti mangaie privirea dimineata? buburuza care urca pe firul de iarba? mirosul florilor de camp? cum ai privi atunci oamenii din jur care iti zambesc si pe care i-ai ignorat din prea multa graba, din prea multe probleme? Ce ia-i zice, in gand, lui Dumnezeu? L-ai ura? L-ai condamna? sau ai intelege ca nimeni nu este de vina? ai intelege atunci cat de mult iubesti viata asta pe care o ai si ca nu vrei sa se termine pentru ca nu ai stiut cum sa o apreciezi cu adevarat?pentru ca ai ignorat si considerat lucrurile cu adevarat importante ca fiind banale si fara de folos vietii tale? ...te-ai pierde cu firea? te-ai prabusi, deziluzionat ca numai tie ti se putea intampla una ca asta? ca esti ghinionist si batut de soarta?... sau ai profita de absolut toate secundele care ti-au mai ramas de trait si ai ignora faptul ca stii ca o sa mori in curand?

In fond toti murim, asta e natura noastra. Doar ca noi uitam ca nu suntem vesnici, ca nu suntem indestructibili fizic... de ce trebuie sa astepti o nenorocire care sa te trezeasca la realitate, la viata? pentru ca iti spune cineva ca ai o boala si ca mori peste cateva luni sau cativa ani? uiti oare ca ,de fapt, si acum poti sa mori, peste 5 secunde, peste o ora,peste 10 ani.Conteaza cand? nu trebuie sa suferi de o boala anume ca sa mori... de ce astepti sa-ti zica un doctor ca nu esti nemuritor??nu ai aflat inca? asa te nasti!! Asa ca WAKE UP!! nu mai dormi in tine.

Sa iubesti oamenii de langa tine pentru ca tu existi in jurul lor, chiar daca multi nu merita, chiar daca niciunul nu merita, sa mananci ciocolata in fiecare zi, sa-i faci sa zambeasca pe cei din jurul tau facandu-le in fiecare zi cate o surpriza-cat de mica, sa te plimbi printre copaci si iarba macar 10 minute si sa privesti cu sufletul fiecare detaliu care te inconjoara, fiecare gaza, fiecare floare, fiecare parfum, sa-i ierti pe cei care-ti gresesc, sa plangi, sa razi, sa-ti asculti inima si sa faci numai ce-ti dicteaza interiorul tau, chiar daca e vorba de lucruri simple si banale. Este suficient ca sa fii fericit in fiecare secunda si nu ai sa mori niciodata neimpacat!!!

Lucrurile bune se intampla atunci cand accepti ceea ce ti se intampla, fie bun, fie rau, nu trebuie sa existe dezolare in fata sortii, ci doar bucuria de a trai pentru simplu fapt ca inca traiesti.

"A walk to remember" e un film pe care ar trebuisa-l vezi ( daca nu l-ai vazut inca) si daca vei intelege ce este de inteles din povestea aia, atunci ai sa intelegi despe ce vorbesc.

as fi vrut sa pun ceva de pe youtbe aici, dar nu-mi iese( nu inteleg de ce, ca in principiu e simplu de facut..dar atehnica din mine...ce sa-i fac, nu ma inteleg cu ea).

Daca nu ai timp, iti faci..

Mereu ne plangem ca nu avem timp, ca suntem prea ocupati cu job-ul, cu facultatea sau cu orice altceva si ca de aceea nu iesim mai deloc la teatru, la film, in parc, la muzeu..poate doar in parc, uneori, pentru ca pare mai simplu si din punct de vedere al timpului... de citit ce sa va mai zic, nimeni nu citeste decat manuale sau diverse carti pentru licenta sau lucrari de diploma (revistele nu se pun)...hobby-uri nu prea mai are nimeni decat asa...intamplator si ocazional, tot din lipsa de timp (ce aiurea, nici eu nu cred ca mai am in momentul de fata vreun hobby, decat intamplator si ocazional, urat din partea mea, nu stiu sa spun care este exact motivul , daca timpul sau altceva).. adevarul este ca ne mintim singuri, deoarece daca vrei cu adevarat iti faci timp pentru orice... e vorba de prioritati si de felul in care le organizezi. Nu cumva tu esti cel care isi organizeaza activitatile zilnice? Da, ok , sunt si lucruri care tin de job si ai responsabilitati, obligatii, dead-line-uri, sefi (toate valabile pentru oricare din noi care are un loc de munca), insa nimeni nu lucreaza 24 din 24, non stop, important este sa stii cum sa le imbini pe toate astfel incat, la sfarsitul zilei, sa nu-ti para rau ca iar nu ai avut timp sa faci ceea ce-ti place cu adevarat.

Randurile astea nu sunt un fel de critica la adresa celor din jur si imprejur, poate ca e pentru mine sau pentru nimeni, poate ca, pur si simplu, in secunda asta trebuie sa invat o aberatie numita ontologie si nu am nici un chef, iar singurul lucru care-mi trece prin minte e ceea ce am scris mai sus si mai jos... si mi-am facut timp sa le scriu aici.

Fa-ti timp sa muncesti – Acesta este pretul succesului.
Fa-ti timp sa gândesti – Aceasta este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci – Acesta este secretul tineretii vesnice.
Fa-ti timp sa citesti – Aceasta este fântâna întelepciunii.
Fa-ti timp pentru prietenie – Acesta este drumul fericirii.
Fa-ti timp sa visezi – Aceasta este trambulina ta catre stele.
Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit – Acesta este privilegiul zeilor.
Fa-ti timp sa privesti în jurul tau – E prea scurta ziua ca sa fii egoist.
Fa-ti timp sa râzi – Aceasta este muzica sufletului.

There's nothing you can make that can't be made.

No one you can save that can't be saved.

There's nothing you can know that isn't known.

Nothing you can see that isn't shown.

Nowhere you can be that isn't where you're meant to be.

ziua buna se cunoaste de dimineata

Pai si ce te faci daca nu-ti dai seama din prima clipa cum va fi ziua aia pentru tine?Ce te faci daca n-ai nici un chef sa te ridici din pat pentru ca ai dimineata libera , dar tot nu poti sa dormi mai mult de ora 9 pentru ca te-a trezit vecina care a venit sa-si bea cafeaua si pe care o auzi vorbind cu foc din bucatarie de-ti vine sa arunci cu toate pernele, sa treaca prin perete si sa taca!!!!!!

Ei , pai ce sa faci...te dezmeticesti, te invarti un pic prin casa, dar nu ai chef de nimic si de nimeni... si-ti vine sa zambesti, fara motiv, si zambesti, zambesti, zambesti si iar zambesti pana cand... ai o stare de bine si totul ti se pare perfect in jur, soarele e superb, e cald si placut... de ce nu ar fi asta o zi minunata chiar daca nu ai dormit mai deloc, chiar daca trebuie sa jungi la facultate, chiar daca trebuie sa te duci la munca si nu ai chef... important este ca tu ai o stare de bine, zambesti si totul ti se pare MiNuNat... asa, fara motiv!!! a , ba da, exista un motiv: Life is beautifull!! stie Mitza, Ioana, Dya si Sabina ce-i cu expresia asta, fetetele mele pe care le iubesc si care ma iubesc muuult ca eu sunt Alexa lor speciala, iar ele... fetele mele si mai speciale hihi :D

eu si nimeni alta

Ce raspuns dai cuiva cand te intreaba cine esti?ii spui numele, ii spui cati ani ai, ca-ti plac filmele, ca iubesti teatrul la nebunie, doar ca uneori il mai abandonezi din lipsa de timp sau din greseala, ca vrei sa dormi pana tarziu dimineata, ca-ti plac plimbarile in parc atunci cand e seara, ca uneori iubesti oamenii care nu merita mai mult decat pe cei care merita, ca visezi cu ochii deschisi prea des, ca-ti place sa bucuri ochii celor care te inconjoara si sa-i faci sa vada ca viata e speciala datorita lucrurilor simple care o compun...mda, pare mult bla,bla,bla, dar cel mai placut e sa ai rabdare sa descoperi ce se afla in cel din fata ta, nu sa ceri pe tava totul, pentru ca nu ti se va da, insa in secolul vitezei se pare ca e prea mult sa ceri "putintica rabdare".