Imi place teatrul foarte mult, dar din pacate nu ma pot lauda cu faptul ca as fi vazut foarte multe piese de teatru in ultimul an - din contra.
Sunt cateva spectacole care mi-au ramas in minte si pe care le-as vedea de o mie de ori daca as putea. Pentru ca actorii au fost minunati, pentru ca mi-au transmis intr-un mod uimitor ceea ce ei au creat in momentul acela pe scena, pentru ca atunci cand simt un act artistic care imi face sufletul sa pluteasca mi-e imposibil sa-l uit.
Azi, 14.09.2008, a murit un mare actor, batran si bolnav, ca multi alti oameni din jurul nostru -si actorii sunt oameni nu-i asa, si pentru ei timpul trece. Asa cum se intampla de fiecare data cand moare un om emblematic al culturii romanesti, brusc, toata suflarea se intrece in
omagii si cuvinte despre persoana respectiva, brusc el/ea a fost cel mai bun sfatuitor, indrumator, coleg si altele. Mi se par penibili oamenii astia, ma plictisesc si, din pacate, imi formeaza impresia ca uratesc moartea omului rspectiv. De ce este nevoie sa dai declaratii televizate sau telefonice -in direct- despre asa ceva? Ca sa transmiti condoleante familiei indurerate? E cel mai impersonal lucru pe care il poate face un om.."condoleante", nu-mi place acest cuvant, este cel mai impersonal din cate exista. Simpla prezenta ar pretui mai mult, fara adaos de cuvinte.Personal, imi pare rau de moartea acestui om care a fost actor, pentru ca, din pacate mi-am oferit o singura ocazie sa-l vad pe scena, mi-am oferit o singura ocazie sa ma bucur de existenta lui. Nu am cunoscut maretia, valoarea acestui actor pentru ca nu am stiut cu adevarat cine este acest om. Am aflat acum, cand nu mai exista fizic, importanta si aportul pe care l-a avut in viata sa prin filmele in care a jucat, prin rolurile impresionante pe care le-a aratat publicului, de pe scena, prin muzica lui. Da, stiu, este penibil ca nu am stiut. Dar din pacate nu cunosc toti actorii pe care ii avem, pe cei valorosi, pentru ca in mass-media sunt promovati foarte rar- ceva mai acut imediat dupa ce mor, insa atat. Sunt convinsa ca multi tineri de varsta mea n-au idee cine a fost acest Stefan Iordache. probabil ca l-au vazut pentru prima oara astazi la televizor la una din editiile de stiri... sau poate nici atunci. Dar eu stiu ce fel de actor a fost, am vazut, am simtit. Si imi pare rau ca nu o sa mai am ocazia sa ma bucur vreodata de experienta spectacolului "Alex si Moris", probabil vor mai fi puneri in scena pentru acest spectacol, insa fiecare om are ceva unic de oferit, cu atat mai mult cand este pe scena ca actor. Asadar parerea mea de rau este una egoista, deoarece nu se refera la el, actorul Stefan Iordache, se refera la mine. Si acesta e singurul motiv pentru care imi pare rau cu adevarat. Nu este prima oara. De fiecare data cand vad ca a mai muritt un actor, cantaret de care auzisem sau il vazusem macar o data pe scena, imi pare rau pentru ca realizez ca am ratat ocazia de a ma bucura de el. Si e pacat. Viata noastra e prea scurta, prea trista intre blocurile gri care ne inconjoara, prea limitata intre cei 4 pereti ai camerei in care dormim, trebuie doar sa ne trezim din somnul nostru diurn.
In "Alex si Moris" la Teatru Mic
Nu trebuie sa ne para rau pentru moartea in sine a unui om, pentru ca fiecare om moare, iar Stefan Iordache si-a indeplinit rolul in aceasta viata, ne-a lasat mostenire sufletul sau in imagini si in sunete.
http://www.youtube.com/watch?v=dXO_r6zxEZs
http://www.youtube.com/watch?v=-7RJO9VSRDw&feature=related
