multi prieteni, putine suflete...

"ASTA-I VIATA.E CA O FLOARE DE CAMP: A TRECUT UN TAP , A PASCUT-O SI... IA-O DE UNDE NU-I."
replica lui Borkin din "IVANOV"; Cehov

Ce se intampla atunci cand...lucrurile te iau pe neasteptate..lucrurile urate si rele.. eh, bine, recunoastem ca niciodata nu te vor anunta ca vin, asta-i clar.

Ce te faci cand, dintr-o data, cineva iti spune la telefon ca viata persoanei care te cunoaste cel mai bine si pe care o cunosti cel mai bine a avut sanse.. sa nu mai fie, din cauza unui banal accident de masina, pentru ca a devenit ceva obisnuit de banal sa faci accident cu masina... si tu nici macar nu stiai si nici nu te gandeai, dormeai profund in noapte.. Ce faci? iti dai seama dupa ce te dezmeticesti de ce dimineata te-ai trezit cu o stare atat de proasta, cu o neliniste ciudata si cu senzatia ca ai visat cel mai urat vis din cate ai avut vreodata, doar ca nu puteai sa-ti amintesti nici in ruptul capului ce anume ai visat, pe cine, absolut nimic, pentru ca poate nu visasei nimic, doar aveai o stare in interior teribil de urata. Iti dai seama ca de fapt esti penibila; de ce esti penibila?!? pentru ca niciodata nu iti faci suficient timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat, pardon, s-o spunem direct , pentru oamenii care conteaza cu adevarat pentru tine... mereu ratezi pentru un amarat de job, pentru o promisiune de ajutor sau orice vrajeala pe care ai facut-o unui sau unei oarecare si pe care obrazul subtire nu te lasa sa lasi totul balta.
Intotdeauna mi-a placut zicerea ca " atunci cand gasesti un om care poate sa-ti atinga sufletul trebuie sa faci tot posibilul sa-l pastrezi langa tine".. nu stiu daca apartine cuiva, daca e din popor sau daca e rodul propriilor mele ganduri, chiar nu mai stiu.. dar ce conteaza de unde vine ideea asta atata timp cat este atat de adevarata?!? Sunt putini oameni in jurul meu care reusesc sa faca asta,care pot vedea ce sunt, cum sunt cu adevarat, care mi-au descoperit frumusetea interioara, prea putini, si oricum nici nu-mi trebuie mai multi decat am, pentru ca pe prietenii adevarati trebuie sa poti sa-i numeri pe degetele de la o mana..hai fie, mai imprumuti un deget , doua de la cealalata, dar nu mai mult.. daca da cu virgula, atunci e posibil sa fie o problema in ecuatie si nu e bine.
Poate ca ar fi minunat daca toti oamenii din jurul nostru ar fi capabili de o prietenie adevarata, sincera si gratuita, dar poate ca atunci nu am mai aprecia deloc acest lucru, pentru ca ar deveni comun, banal, si nu am mai avea cu ce sa comparam bunul si raul din jurul nostru.Nu exista lucruri perfecte, ideale.. utopia nu exista tocmai pentru ca este o utopie.

Vroiam sa mai scriu despre accidentul de pe DN1... dar as avea atatea de comentat( direct si in paralel) incat mai bine pastrez gandurile pentru mine despre acest subiect... oricum, oamenii demonsteaza pe zi ce trece cat sunt de limitati si cat sunt de nepasatori prin ceea ce fac, direct si indirect, toti impreuna alcatuiesc un izvor care naste dezastre...atat naturale , cat si artificiale, iar singurii care sufera din aceasta inconstienta de turma suntem, evident, tot noi, muritorii de rand.
Nu ma uit prea des la stiri, dar atunci cand o fac ma infurii si ma ingrozesc cand vad in ce fel de lume traiesc, plina de incapabili, iresponsabili si inconstienti... o lume in care in fiecare secunda viata iti este pusa in pericol din cauza imbecilitatii unora care au creier degeaba.

"CEA MAI PERICULOASA ARMA INVENTATA VREODATA E OMUL"
GUIDO CERONETTI

"...SUNT SIGUR CA OMUL NU VA RENUNTA NICIODATA LA SUFERINTA ADEVARATA, ADICA LA DISTRUGERE SI HAOS."
DOSTOIEVSKI

Sanzienele

Ce sunt sanzienele?
1. zane( de obicei bune), foarte active in noaptea de 23 spre 24 iunie, adica noaptea sanzienelor;
2. flori care infloresc in a doua parte a lunii iunie, de culoare galben-aurie sau alba, frumos mirositoare; aceste cresc prin livezi, pasuni, margini de padure, poienite;
3. sarbatoarea numita Dragaica, mai ales in sudul Romaniei, care se celebreaza pe 24 iunie;

Majoritatea noastra stiu ca in noaptea de Sanziene( care coincide cu nasterea Sfantului Ioan Botezatorul) ti se arata in vis ursitul, daca iti pui sub perna , inainte de culcare, flori de sanziene. Insa lucrurile sunt cu mult mai profunde din punct de vedere ritualic, deoarece aceasta sarbatoare este strans legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie.

ZANE BUNE, ZANE RELE
In conceptia populara, sanzienele sunt zane bune, extraordinar de frumoase care au putere asupra pamantului, asupra holdelor si care ocrotesc recoltele doar daca acestea sunt cinstite cum se cuvine de ziua lor; in popor se crede ca in aceasta noapte magica aceste fapturi umblă pe pământ sau plutesc prin aer şi împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile oamenilor, apără semănăturile de grindină... daca lucrurile facute de ele sunt nesocotite ziua, zanele se fac surate cu inraitele Iele si pedepsesc oamenii care le sunt recunoscatori.

In copilarie imi era teama de ele, pentru ca sunt atat reprezentante ale fortei binelui, cat si ale raului.In plus mi se spuneau povesti( fie mamaie sau tataie, fie alti sateni povesteau ca x au vazut ielele si au rams strambi, pentru ca asta se zice ca iti fac ielele-sanziene daca ai nenorocul sa le vezi); adesea ma imaginam ca le vad noaptea jucand hora, plutind la cativa centrimetri deasupra pamantului, undeva pe o ulita de la mine din sat, imbracate doar in fuste albe,lungi, vaporoase, cu parul foarte lung si blond; eu stateam ascunsa , pe burta, undeva intr-o curte si le vedeam, ele nu ma puteau vedea...dispareau ca fumul)... doamne ce fiori m-au luat asa deodata.. poate le supar acum, ca asta e noaptea lor.

FLORILE DE SANZIENE

Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele adunau florile de Sânziene in buchete, faceau colane si impleteau cununi circulare si cruciforme sau le strangeau in buchetele. Aceste coronite si buchete erau apoi aduse in sat, unde erau asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sânzienele).

Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca "iarba Sfantului Ion": este vorba de sanziana, cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca "iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate". Uscata la focul Sfantului Ion si agatata la fereastra, indeparteaza de casa strigoii si pe toti cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii.

DATINI, OBICEIURI, RITURI
In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac.

Fetele isi pun flori de Sânziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:

"Du-te, Soare, vino, Luna/Sânzienele imbuna,/Sa le creasca floarea - floare,/Galbena, mirositoare,/Fetele sa leadune,/Sa le prinda in cunune,/Sa puna la palarie,/Floare pentru cununie,/Babele sa le rosteasca,/Pana-n toamna sa nunteasca."

A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sânziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:

"Du-te, Luna, vino, Soare,/Ca tragem la-nsuratoare,/Cununile neursite,/Zac sub hornuri azvarlite".

Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.

Poate ca par povesti si basme spuse pentru copii inainte de a merge la culcare, insa aceste lucruri se intamplau cu adevarat, poate ca prin zonele izolate de civilizatia noastra profana inca se mai intampla, in mod sigur insa foarte timid, de aceea sanzienele par a se fi dat in zilele noastre de partea Ielelor, pentru ca noi nu mai credem in puterile lor, noi le nesocotim, le ignoram.

PENTRU MAI MULTE DETALII:

http://www.romania-israel.com/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=542

http://ro.altermedia.info/religietraditii/sfantul-ioan-botezatorul-dragaica-sanzienele_1419.html

5 succese mari pentru 5 filme mici

Asta ruleaza acum la Studio( presupunand ca toata lumea stie ce este si unde este) si va recomand proiectia aceasta cu cea mai mare caldura, sa nu cumva sa ratati, voi pierdeti.

Sunt scurt-metraje romanesti( multi vor stramba insa din nas la un asa argument), insa credeti-ma pe cuvand "Valuri", "Alexandra" si "Lectia de box" sunt productii exraordinare, exact in ordinea asta.

acum sa o luam in ordine...

O zi buna de plaja

Acest scurt-metraj mi-a dat teapa si m-a lasat cu buza umflata... fie nu m-am dezmeticit eu bine din trafic, fie nu am fost suficient de atenta si deschisa, fie, pur si simplu, nu a fost.. nu a fost ce?.. ca tocmai asta-i problema, nu prea stiu ce sa va spun despre acest film scurt pentru ca am avut senzatia ca a picat la montaj cam totul.. bineinteles ca daca stai sa despici firul in 40 si analizezi fiecare detaliu scris de scenarist si regizor in scena... gasesti ca totul are sens si faci corelatii, intelegi subtilitati, pricepi ironii critice asupra societatii, lumii, oamenilor in general... sau poate ii lipseste contextul, pentru ca asta a fost senzatia mea, pur si simplu cheia regizorala mi-a scapat in valurile marii de pe plaja.. sau s-a pitit de mine in nisip?.. oricum, singurul lucru pe care il gandeam era ca"oare chestia asta e cu adevarat posibila si oare de ce inca ramanem cu filmul romanesc in atmosfera asta lugubra, care scuipa pe jos laturile negative ale fiintei umane ?" si asta pentru ca imi crea o stare de angaosa, de neliniste neagra intreaga atmosfera a filmului si in acelasi timp mi se parea lipsita de logica situatia de acolo, desi probabil posibila. O senzatie totala de ceata in final...

Lectia de box

Tatal isi duce fiul, de cativa anisori, la box, pentru ca acesta nu mai dorea sa-si vada odrasla batuta de alti copii de scoala. Insa micutul Vlad nu este foarte incantat de aceasta dorinta a tatalui sau. Enervat, tatal, intra in ring si boxeaza... pe tot parcursul scurt-metrajului glume subtile si faze care iti aduc zambetul pe buze, lucruri simple, intamplari banale, reactii naturale... ceea ce a iesit e un exemplu de exercitiu regizoral care surprinde viata exact asa cum este ea, fara artificii, fara exagerari, fara tertipuri...

Alexandra

Fetita este adorabila, de o naturalete si o candoare pe care numai copii o pot avea in fata camerelor de filmat. In mod sigur primele cadre trezesc in orice privitor (sau mai sigur privitaore) amintirea zilelor in care mergeam in parc cu taticu' si ne facea toate poftele pentru ca eram printesa cea mai frumosa si speciala din cate exista.. Ajunsi acasa intelegem ca, de fapt, nici in film lumea nu este perfecta, parintii Alexandrei sunt divortati, iar relatia celor doi este departe de a fi ramas calduroasa...cearta din familie este copioasa, deloc vulgara,motivele invocate si aruncate cu vorbe grele fiind de-a dreptul penibile si teribil de amuzante pentru cel care asista, motivul, in esenta si in aparenta, fiind micuta Alexandra. In cele din urma spiritele se calmeaza si fiecare isi vede de drumul sau. Ramai cu o intrebare si poate o parere de rau, anume ca, din pacate, asa este si in viata, ca oamenii, dupa ce se despart, uita cat s-au iubit si se urasc..sau poate ca este adevarat ca intre ura si iubire este un singur pas....sau ca iubirea si ura sunt acelasi sentiment vazut in oglinda...evident , adevarul se afla undeva la mijloc in aceasta ecuatie cu + si - si niciodata nu vom afla ce sta scris dupa semnul egal...

Acasa

Un scurt-metraj simplu, in care actorii isi asuma personajele, in care privirile si gesturile vorbesc de la sine si cam atat. Si este suficient.

Valuri

Nu degeaba se tot zice"cel din urma va fi cel dintai". Este opera de geniu, pur si simplu. Nu vreau sa va povestesc, pentru ca as strica tot farmecul si l-as distruge pur si simplu, pentru ca asa ceva trebuie sa vezi ca sa intelegi de ce "opera de geniu".. este pur si simplu fenomenal scurtmetajul!!!nu are cum sa nu-ti placa... nu este genul de "opera de geniu" a la Hollywood, pentru ca este film de autor, facut in Romania ;)

Nu o sa regretati daca va calcati pe orgoliu si mergeti sa-l vedeti( spun asta pentru ca multi muritori de rand din Bucuresti stramba din nas cand aud de filme romanesti, insa nici nu stiu despre ce este vorba).

TREBUIE sa va duceti sa vedeti proiectia pentru acest scurt-metraj!!!!! Nu aveti idee ce ratati! Daca nu gasiti pe nimeni dornic(a) sa va insoteasca ma ofer eu:D:D:D...l-as vedea de n ori( asa obisnuiesc cand imi palce ceva de genul)..astept propuneri..

Sa moara si capra vecinului

De cate ori ascult o anumita melodie ( pe care o sa v-o impartasesc mai jos) ma prapadesc de ras. Mi se pare pur si simplu ca versurile ilustreaza perfect minunatul fel de a fi al romanului( de altfel imi place tare mult muzica lui Daniel Iancu, mor de ras de cate ori ascult, pentru ca versurile lui au o ironie comica si totodata foarte transanta).

http://www.trilulilu.ro/mihaideath/cac5202a54b715

Ascultand azi asta, mi-am amintit de un scurt-metraj care si acum ma amuza, desi a trecut ceva vreme de cand l-am vazut intaia oara, ca nu degeaba se zice ca doar lucrurile lipsite de esenta isi pierd valoare in timp(vezi vrajelile astea de formatii care apar azi si uiti de ele maine, fara prea mare legatura una cu alta in acest context..aparent) ... iata scurt-merajul de care vorbeam...

http://www.videos.es/reproductor/caprelethegoats-(q1HPKIlpqOs

E facut de un coleg de la actorie care acum face regie... detalii, detalii...

Vroiam pur si simplu sa va impartasesc lucrurile de mai sus.
Sa aveti o zi MiNuNaTa!!!

fara titlu, fara autor...

-Vezi casutele de paie plutind pe apa? il intreba ea.
-Nu, vad barci albastre pe nisip, ii raspunse el.

-Auzi cum canta vantul la chitara?
-Aud, dar pot sa jur ca e un pian!

-Te-am sarutat in talpa, simti?
-Simt ca m-ai sarutat pe suflet...

Nimic nu vezi la fel ca mine, se intrista ea si pleca.

................................................................

-Vezi cocorii inaltandu-se din parul copilei?il intreba ea pe un altul.
-Vad intocmai, raspunse el.

-Nu ti se pare ca pamantul asta miroase a paine calda?
-Ce straniu, la fel simteam si eu...

Se casatorira.

-Simti zidurile grele ce ne-apasa? il intreba ea dupa 2 ani.
-Simti zidurile grele ce ne-apasa?ii raspunse el dupa 2 ani.

-Nu mi-ai adus nimic nou, se intrista ea.
-Nu mi-ai adus nimic nou, se intrista el.

......................................................

-Mama , vezi cum danseaza furnicile cu dimineata?o intreba fiul ei.
-Nu, se bucura ea, arata-mi.

spalatul pe picioare

Pentru cei care nu stiu astazi sunt "Mosii de oale" sau sambata mortilor si, conform traditiei noastre, astazi se celebreaza mortii, se fac parastase si se impart pentru acestia oale din lut( strachini, farfurii, cani).

Cand eram mica si stateam la tara, la bunici, vara nu ratam "spalatul pe picioare". Este un ritual care, din pacate, a murit si care se facea in aceasta zi de sarbatoare sateasca.

Ce presupune "spalatul pe picioare"? Doar copii au voie sa participe. Asadar,copii fiind, ne trezeam dis-de-dimineata, ne strangeam toti la un inceput de ulita si porneam la colindat. Trebuia sa fim desculti cu totii si sa mergem din poarta in poarta, la femeile din sat, sa ne spele pe picioare. Dupa ce ne spalau pe fiecare in parte, ne imparteau farfurii, starchini pline cu orez cu lapte sau colarez, cu poame uscate, covrigi, nuci si linguri de lemn. Noi, draci de copii ce eram, dupa fiecare spalare ne duceam acolo unde vedeam cenusa si tarana mai multa si ne bagam cu piciaorele in baliga de vaca pentrua avea babele ce sa spele:)).



In noaptea dinaintea sambetei mortilor, femeile se duc la cimitir sa sfinteasca mortii, sa-i jeleasca ( si nu doar in aceasta noapte). Imi doream ca anul acesta sa fiu la tara , sa ma duc acolo si eu, nu ca sa jelesc, nu ma imaginez facand asta,e tot un fel de arta pe care poti si stii sa o faci sau nu, dar mi-ar fi placut sa asist, chit ca nu e tocmai o placere sa asculti cum se aolesc femeile pe la cruci, dar am citit cu foarte mult timp in urma o poezie de Marin Sorescu, in care vorbeste despre acest lucru. Oridecateori o citeam, si chiar si acum, versurile ma faceau sa ma simt la tara, in patul de langa soba, vedeam curtea insorita, simteam racoarea diminetii si cu ochii mintii o vedeam pe mamaie undeva pe vale, undeva aproape de rau, pe langa salcii, culegand urzici( nu stiu de ce tocmai acolo, facand fix asta)... acum ea nu mai este acolo, nu fizic.. nu stiu de ce ma misca asa mult poezia asta( pe care o s-o cititi mai jos)..poate pentru ca ii regasesc atitudinea printre versuri, poate pentru ca mamaie si tataie imi zic Lisandra, poate pentru ca pur si simplu atunci cand o citesc, intr-un mod pe care nu mi-l explic, imi da exact linistea ciudata de la tara, si cel mai important, pentru ca eu chiar cred ca exista o lume a spiritelor, ca cei care mor continua sa existe nu doar in inima noastra, ci si undeva in jurul nostru, ca ne pot vizita, ca ne pot asculta atunci cand le vorbim . Iata:

Linistea
Marin Sorescu

Cateodata mama aparea dimineata de pe vale,
Cu spic de fan pe picioare si poalele fustei ude de roua.

Plansa si cu oala de tamaiat in mana.
Se mai uita pe la vite
Mai suspina, la urma venea la noi, in casa:
- Da' voi nu va mai sculati, ma?Ca, uite, se facu ziua.

-Fato, ii spunea Lisandriei,
Cand te duci la tamaiat, mergi pana-n ziua.
Fato, acolo, daca te duci, te duci de noapte.
Altfel, sa nu te mai incurci!
Ca ei, cand rasare soarele, sunt chemati la judecata.
Nu te mai aud.Si sa le spui ce ai de spus,
Inainte de rasaritul soarelui.

Tata murise de cativa ani,
Si mama se ducea sa-i spuna ce mai e pe la noi.
Ce mai facem, cat am mai crescut,
Greutati de tot felul...Ei..
Vorbea acolo de una singura, rezemata de cruce...
Se jelea...Si cuvintele aveau un ritm,
Erau un fel de vartej, care pleca din lumea asta,
Catre lumea cealalta...incarcata de semne, de durere,
De lacrimi.Un fulger care se frangea in pamant!
Si ei nu vorbeau, dar erau numai urechi acolo jos,
Gata sa prinda orice cuvant si sa duca vorba
In fata lui Dumnezeu, dupa rasaritul soarelui.

TerniPe

Cum am facut rost de biletul asta? absolut intamplator, dar nimic nu e intamplator... De ce? pentru ca, desi nu stiam propriu-zis nimic despre aceasta trupa, iubeam de mult muzica pe care o canta ei. Cum asa? Vina o poarta filmul "Gadjo dilo" in regia lui Tony Gatlif cu Romain Duris si Rona Hartner, un film pe care il tin la lista preferatelor. M-am indragostit atunci de coloana sonora a acestuia, de muzica traditionala tiganeasca pe care ne-o dezvaluie acest film, dar si de traditia tiganeasca, pentru ca asta este in fond acest film. Saptamana trecuta am descoperit, intamplator cum ziceam, cu ajutorul unei persoane si a youtube( ca fara el multe am rata), ca muzica de acolo apartine formatiei TerniPe, de aceea nimic nu este intamplator...

Pentru rasistii din voi, pentru ca suntem un popor de rasisti , orice ati zice, faptul ca va vorbesc asa despe traditia si muzica tiganeasca este, probabil, culmea culmilor. Trebuie sa mentionez ca muzica tiganeasca traditionala, nu este acelasi lucru cu manelele ( mi-e nu-mi plac DELOC manelele, tocmai pentru ca nu e ceva autentic, e o lucratura comerciala, lipsita de esenta -asta strict din punctul meu de vedere). Pentru cei care stiu si inteleg acest lucru tot respectul, restul oricum nu conteaza...







http://www.youtube.com/watch?v=cpXOsV8MAtA

http://www.youtube.com/watch?v=qOB1OBTab1Y&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=nns0JqVVtHA&feature=related


Filmul este o comedie dramatica, povestea unui francez care vine in Romania sa caute o cantareata de etnie rroma ale carei melodii le avea inregistrate pe o caseta care a apartinut tatalui sau. Actiunea se petrece iarna, intr-un sat tiganesc -Cretulesti. Stephane (Romain Duris) cunoaste aici frumusetea vietii nomade, dar si greutatile acesteia. Filmul mi s-a parut de o autenticitate rara, nu-mi dadea deloc senzatia de film regizat, de lucruri anume conduse si impuse de regizor, deoarece totul era simplu , curat, sincer, asta din punct de vedere artistic, al jocului actoricesc in primul rand, dar si al situatiilor prezentate. Ca si cand camera s-a aflat acolo intamplator si a imortalizat o particica din viata care ne inconjoara, pura, naturala, fara artificii, fara complicatii, asa cum este si traditia tiganeasca; ei iubesc viata si o traiesc cu pasiune, dansul lor este exorcizare atat trupeasca, cat si spirituala, este plin de culoare, atitudine afisata atat in haine, cat si in bucuria pe care o degaja.




Concertul a fost o experienta foarte placuta.

La intrare ne asteptau tigancile cu bratele pline de flori albe pe care ni le ofereau in semn de bune venit. Nu prea s-a inghesuit lumea la acest concert, nici macar nu a fost mediatizat, iar cel mai important adversar a fost cu siguranta meciul( habar n-am cine cu cine juca atunci, ca se auzea de la terasa din fata salii Polivalente meciul, dar evident ca nu m-a interesat se descopar ce si cum). Pe scena 7 oameni care au cantat cu sufletul, cu pasiune si RomaFest- o trupa de dans care ne-a aratat ce inseamna dansul autentic tiganesc, cu portul lor traditional, cu fustele inflorate, cu o energie si o canditie fizica in executare debordanta. Pur si simplu o experienta WOW. Dar nu acel WOW super-mega-extra-pompos si glam, ci ceva extraordinar de simplu si curat, care te purifica in interior. Cum este sa stai pur si simplu pe scaun, sa privesti scena si sa primesti energia celor de acolo, bucuria lor? este arta si atat, un spectacol simplu, curat, desre care este de prisos sa spui cuvinte mari, complicate si goale, trebuie sa vezi ca sa simti, nimic mai mult.

Recunosc ca ma asteptam sa vad foarte multi tigani la acest spectacol, insa nu a fost chiar asa, au fost foarte multi romani, foarte incantati de atmosfera, de muzica de acolo. Evident ca au fost si tigani, dar majoritatea lor au stat linistit pe scaun si au privit, majoritatea celor care au dansat si au tinut sala in picioare nu au fost tigani.




In jurul nostru,peste tot in sla, erau fete costumate in tiganci, nu erau autentice, ele ne-au asteptat la intrare, ele ne-au dat indicatii ca sa ne gasim locul in sala, si apoi , cum era normal, au dansat, in fustele lor inflorate si au dat un plus de autenticitate specatcolului, specatcolul nu exista doar pe scena, ci in intreaga sala.

Tiganii sunt asemeni tuturor oamenilor; rai, buni, deschisi, perversi, calzi, spirituali, perfizi, incruntati, linistiti, vulcanici, hoti, darnici, si nu ar trebui sa ii etichetam pentru ca fac parte dintr-o anumita etnie, oricat de multe motive am putea zice ca avem ca sa-i consideram intr-un anumit fel; orice padure are si frunze uscate, uneori mai multe, alteori mai putine. Mai intai trebuie sa descoperi omul din fata ta, cu bune si cu rele, si apoi sa exprimi o parere despre acea persoana, nu despre intreaga categorie de oameni pe care o reprezinta in mintea ta. Nu trebuie sa existe discriminare, dar exista. Nu trebuiesa existe rasism, dar exista.

Nu ai de ce sa urasti tiganii doar pentru ca sunt tigani. Ti se pare asta un motiv suficient?? Daca da, atunci gandeste-te ca si italienii ne urasc doar pentru ca suntem romani, asta in urma unor incidente care au avut loc acolo, dar ce vina ai tu in tot acest context?

Nu poti sa schimbi lumea, dar te poti schimba pe tine din punctul asta de vedere, renuntand la preconceptii si lasandu-te liber sa vezi frumosul din uratul care te inconjoara.