Cand eram mica mi-era frica noaptea. Acum mi-e frica ziua. Mi-e frica sa contez, sa deranjez, sa fiu sincera. Asa cum, in aceeasi masura, mi-e teama ca n-am sa contez, n-am sa deranjez si am sa fiu nesincera..

vineri, 13 februarie 2009

Iisus sau Allah?

Dumnezeu nu are nume, nu are culoare, nu are miros... ar trebui sa nu aiba nici religie.



Hagia Sofia este o cladire care iti da senzatia ca te ridica, linistea nepazita si totusi permanenta, in ciuda aglomeratiei vizitatorilor, zgomotul puternic pe care il lasa in urma pasii tai, fie ei si timizi, toate alcatuiesc un gand pe care nu stii cum sa-l concretizezi... era ca si cand as fi fost din nou mica, la tara la bunici, in biserica de acolo, cand inca nu fusese renovata, iar peretii erau jupuiti si picturile aveau crapaturi, iar eu la cei 7-8 ani ai mei...simteam intr-un anumit fel prezenta lui Dumnezeu acolo, nu neaparat atunci langa mine, ci in general, in lucrurile de la tara, in aerul acela vechi de la biserica. Dar locul acesta nu semana nici pe departe cu cel de la tara, doar spiritul locului avea acelasi parfum. Sau poate ca nu asta a fost...poate ca Dumnezeu exista si nu tine cont de locul si forma lucrurilor pe care o arata aceasta lume, deoarece oamenii sunt cei care cladesc si recladesc aceste forme, insa esenta lor este mereu aceeasi, pentru ca Dumnezeu este acelasi,iar noi oamenii suntem cei diferiti si vedem lucrurile putin diferit.





Biserica Sfanta Sofia, aflata in Istanbul - vechiul Constantinopol - este o fosta biserica crestina si o fosta moschee musulmana, in prezent servind doar pe post de muzeu.

Cel mai surprinzator lucru pentru mine a fost sa vad in acest loc mozaicul care o arata pe Maica Domnului cu Pruncul in brate, deasupra altarului crestin de odinioara, acum un mihrab din marmura care indica directia spre Mecca. In dreapta, tot sus, exista inca, avariat partial, Arhanghelul Gavriil; in partea stanga ar fi trbuit sa completeze imaginea Arhanghelul Mihail, insa mozaicul acestuia este pierdut aproape in intregime.

Cele mai cunoscute mozaicuri din Biserica Sfanta Sofia sunt cele aflate in registrele superioare, in galerii. Galeria Sudica, unde se afla mozaicurile mari, era folosite pentru sinoadele bisericesti. In vremea in care Biserica Sfanta Sofia a fost folosita pe post de moschee, in aceste galerii veneau femeile, deoarece ele nu aveau voie sa stea laolalta cu barbatii in timpul slujbei. Nici in bisericile ortodoxe(pentru cele catolice nu ma pot pronunta pentru c anu stiu) femeile nu ar trebui sa stea in aceeasi parte a bisericii in care stau barbatii: femeilor le este ingaduit sa stea in jumatatea stanga, in timp ce numai barbatii ar trebui sa ocupe partea dreapta,. Aceasta este , sa-i spunem, "o regula" de care se mai tine seama in bisericile cu populatie rurala izolata, si poate nici acolo.

Astazi, galeriile Hagiei Sofia - balcoanele si etajele laterale - ofera vizitatorilor o foarte buna priveliste asupra navei, din toate unghiurile acesteia, cat si o foarte buna vedere a unora dintre cele mai renumite mozaicuri bizantine din lume.


Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea şi-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru Ortodoxismul timpuriu şi pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură şi acoperişul sunt de o mare importanţă artistică. Templul însuşi era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis Νενίκηκά σε Σολομών (Solomon, te-am depăşit!). Sfânta Sofia este de fapt o basilică cu cupolă; planul bazei fiind tot cel basilical.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Hagia_Sophia)


"Restaurarile si reparatiile din Biserica Sfanta Sofia continua si astazi. Intre timp, vizitatorii pot admira interiorul, care este in mare masura la fel cum era cand a slujit drept biserica ultima oara. Aceasta s-a intamplat in seara zilei de 28 mai 1453, cand imparatul Constantin al XI-lea a primit Sfanta Impartasanie pentru ultima oara. Intuia ca in cateva ore miile de turci condusi de Mehmet al II-lea vor escalada zidurile orasului pentru a-l cuceri."
































Niciun comentariu: