2008 inseamna pentru Alvin Ailey Americam Dance Theatre (AAADT) implinirea a 50 de ani de cand aduce pe scenele lumii expresia culturala afro-americana si traditia dansului modern american. Asadar, este vorba despre un grup de dansatori de culaore.
Cum a pornit totul?
Alvin Ailey a patruns oficial in lumea dansului datorita prietenei sale, Carmen de Lavallade, pe care a insotit-o la cursurile lui Lester Horton, un pionier al dansului modern. In 1958 Alvin Ailey a coordonat un grup de dansatori de culoare intr-un specatacol la New York, iar in prezent compania AAADT este ambasador cultural al Americii in lume.
In creatia dansurilor sale, Alvin s-a inspirat din amintirile sale din Texas- locul in care s-a nascut, blues, cantece religioase si muzica gospel. Toate aceste inspiratii au contribuit puternic la opera sa cea mai apreciata de critici si, totodata, cea mai populara- Revelations.
Cum a fost sa vezi pe scena aceasta legenda a spectacolului de dans?!?
Minunat. Intreg spectacolul a fost un ansamblu de coregrafii, 4 la numar.
NIGHT CREATURE
coregrafia: ALVIN AILEY
muzica: DUKE ELLINGTON
SOLO
coregrafia: HANS VON MANEN
muzica: JOHAN SEBASTIAN BACH
LOVE STORIES
coregrafia: JUDITH JAMISON, ROBERT BATTLE SI RENNIE HARRIS
muzica: STEVIE WONDE
REVELATIONS
coregrafia: ALVIN AILEY
muzica: TRADITIONAL
Fiecare spectacol de dans in parte a fost interesant si placut, dansatorii au umplut cu energia lor scena si i-au dat viata. Este adevarat ca inceputul pentru "Night Creature" a pornit jos. In limbaj artistic asta inseamna ca a fost lipsit de entuziasm, de energie, a foat practic o executare buna a unor pasi bine inchegati, insa lipsiti de forta interioara, de flacara, de energie, o lipsa de concentrare. Prima senzatia a fost ca sunt dansatori oarecare, pentru ca isi trimiteau priviri ca si cand isi dadeau seama ca doar executau. Erau zambete ascunse ale omului de rand, ale civilului de pe strada, si nu ale unui artist. Sa fi fost cu adevarat lipsa de profesionalism sau pur si simplu un inceput cu stangul? I se poate intampla oricui pe scena, important este sa reusesti sa depasesti acest moment.Ceea ce au si facut. Pentru ca ulterior au avut o sincronizare si o atiudine artistica atat de sincera incat te faceau sa vezi de ce ei sunt ambasadori ai culturii.
Mircea Diaconu spunea la un moment dat in cartea sa, " Scaunul de panza al actorului", urmatorul lucru: "..totul este cum intri si cum iesi din scena, la mijloc fiind mai putin important ce se intampla. Aveau dreptate, eu n-am prea stat bine cu intrarile si iesirile si am simtit din plin acest defect." Mi-am dat seama acum de ce este un pic adevarat acest aspect al intrarilor si iesirilor. Nu cred sa fie adevarata afirmatia in cazul sau, insa intr-adevar dupa un specatacol, cel mai bine iti ramane intiparit in minte inceputul si sfarsitul. In cazul spectacolului de dans, prima coregrafie si cea de pe urma. Am pastrat in mine si tot ceea ce s-a intamplat pe parcurs, aproape toate momentele, fragmente intregi de coregrafie, insa impactul inceputului si cireasa de pe tort raman infipte cu ace de gamalie deasupra imaginii de ansamblu a spectacolului.
Nu degeaba coregrafia "REVELATIONS" este cea mai populara si cea mai apreciata. Pur si simplu totul a functionat perfect, ca un intreg creat de o entitate divina. Sincronul, energia, atitudinea fiecarui dansator, emotia si mesajul transmis partenerului de dans si spectatorului au fost la cel mai inalt nivel. Pur si simplu sala era incantata de ceea ce vedea, de ceea ce primea din fata. A fost o explozie debordanta de energii si stari care a extaziat, din punct de vedere artistic, publicul, dar si dansatorii, pentru ca la sfarsit, la aplauze, atitudinea noastra, a celor din sala, a determinat in dansatori dorinta de a ne mai incanta inca o data cu un mic fragment. Si a fost minunat. Sala dansa si aplauda pe ritmul muzicii.
"Revelations" a fost pus in scena pentru prima oara in anul 1960 si inca nu si-a pierdut stralucirea.
Cum a pornit totul?
Alvin Ailey a patruns oficial in lumea dansului datorita prietenei sale, Carmen de Lavallade, pe care a insotit-o la cursurile lui Lester Horton, un pionier al dansului modern. In 1958 Alvin Ailey a coordonat un grup de dansatori de culoare intr-un specatacol la New York, iar in prezent compania AAADT este ambasador cultural al Americii in lume.
In creatia dansurilor sale, Alvin s-a inspirat din amintirile sale din Texas- locul in care s-a nascut, blues, cantece religioase si muzica gospel. Toate aceste inspiratii au contribuit puternic la opera sa cea mai apreciata de critici si, totodata, cea mai populara- Revelations.
Cum a fost sa vezi pe scena aceasta legenda a spectacolului de dans?!?
Minunat. Intreg spectacolul a fost un ansamblu de coregrafii, 4 la numar.
NIGHT CREATURE
coregrafia: ALVIN AILEY
muzica: DUKE ELLINGTON
SOLO
coregrafia: HANS VON MANEN
muzica: JOHAN SEBASTIAN BACH
LOVE STORIES
coregrafia: JUDITH JAMISON, ROBERT BATTLE SI RENNIE HARRIS
muzica: STEVIE WONDE
REVELATIONS
coregrafia: ALVIN AILEY
muzica: TRADITIONAL
Fiecare spectacol de dans in parte a fost interesant si placut, dansatorii au umplut cu energia lor scena si i-au dat viata. Este adevarat ca inceputul pentru "Night Creature" a pornit jos. In limbaj artistic asta inseamna ca a fost lipsit de entuziasm, de energie, a foat practic o executare buna a unor pasi bine inchegati, insa lipsiti de forta interioara, de flacara, de energie, o lipsa de concentrare. Prima senzatia a fost ca sunt dansatori oarecare, pentru ca isi trimiteau priviri ca si cand isi dadeau seama ca doar executau. Erau zambete ascunse ale omului de rand, ale civilului de pe strada, si nu ale unui artist. Sa fi fost cu adevarat lipsa de profesionalism sau pur si simplu un inceput cu stangul? I se poate intampla oricui pe scena, important este sa reusesti sa depasesti acest moment.Ceea ce au si facut. Pentru ca ulterior au avut o sincronizare si o atiudine artistica atat de sincera incat te faceau sa vezi de ce ei sunt ambasadori ai culturii.
Mircea Diaconu spunea la un moment dat in cartea sa, " Scaunul de panza al actorului", urmatorul lucru: "..totul este cum intri si cum iesi din scena, la mijloc fiind mai putin important ce se intampla. Aveau dreptate, eu n-am prea stat bine cu intrarile si iesirile si am simtit din plin acest defect." Mi-am dat seama acum de ce este un pic adevarat acest aspect al intrarilor si iesirilor. Nu cred sa fie adevarata afirmatia in cazul sau, insa intr-adevar dupa un specatacol, cel mai bine iti ramane intiparit in minte inceputul si sfarsitul. In cazul spectacolului de dans, prima coregrafie si cea de pe urma. Am pastrat in mine si tot ceea ce s-a intamplat pe parcurs, aproape toate momentele, fragmente intregi de coregrafie, insa impactul inceputului si cireasa de pe tort raman infipte cu ace de gamalie deasupra imaginii de ansamblu a spectacolului.
Nu degeaba coregrafia "REVELATIONS" este cea mai populara si cea mai apreciata. Pur si simplu totul a functionat perfect, ca un intreg creat de o entitate divina. Sincronul, energia, atitudinea fiecarui dansator, emotia si mesajul transmis partenerului de dans si spectatorului au fost la cel mai inalt nivel. Pur si simplu sala era incantata de ceea ce vedea, de ceea ce primea din fata. A fost o explozie debordanta de energii si stari care a extaziat, din punct de vedere artistic, publicul, dar si dansatorii, pentru ca la sfarsit, la aplauze, atitudinea noastra, a celor din sala, a determinat in dansatori dorinta de a ne mai incanta inca o data cu un mic fragment. Si a fost minunat. Sala dansa si aplauda pe ritmul muzicii.
"Revelations" a fost pus in scena pentru prima oara in anul 1960 si inca nu si-a pierdut stralucirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu