Cand eram mica mi-era frica noaptea. Acum mi-e frica ziua. Mi-e frica sa contez, sa deranjez, sa fiu sincera. Asa cum, in aceeasi masura, mi-e teama ca n-am sa contez, n-am sa deranjez si am sa fiu nesincera..

duminică, 21 septembrie 2008

Inceputul e mai greu, restul vine de la sine...



















Sufetul este mai usor atunci cand te plimbi linistit si nestingherit.
Foarte multa agitatie in aceste doua zile prin Bucuresti - 20/21 septembrie. Un adevarat furnicar de oameni a pus stapanire pe oras si au impanzit stradutele din Centrul Vechi.

Am ramas placut surpinsa cand am vazut multimea haotica de sambata seara. Orasul era mai viu ca oricand, vesel, plin de culoare si lumina, o galagie linistitoare care iti gadila senzatiile.

Se pare ca romanul nostru e tot mai ahtiat dupa cultura sau sa fie febra gratuitatii din seara alba a muzeelor? Multi rautaciosi arunca cu cea de-a doua varianta. Sincer, nu cred sa fie asa. De ce? Pentru ca in ultima vreme Bucurestiul a fost intesat de concerte, spectacole si manifestatii artistice la care salile au fost pline, desi nimeni nu s-ar fi asteptat. Iar la teatru, la spectacolele bune, nu gasesti niciodata bilet. Si nici la cele mai putin bune. Lumea a inceput sa cumpere cultura din ce in ce mai mult. Si asta nu poate decat sa bucure.

De obicei nu suport sa stau intr-o mare de oameni, ma sufoc, dar aseara marea de oameni era total diferita de cea de toate zilele. Oare "de ce?" ma tot intrebam eu...simplu, pentru ca aici oamenii mergeau relaxati, zambind, unii chiar dansand sau cantand. Era sarbatoare. Nimeni nu se inghesuia, nimeni nu se grabea, nimeni nu-si vorbea urat(surprinzator si acest fapt pe strazile din Bucuresti), pur si simpu aveai senzatia ca esti in alt oras, in alta tara!!

Sonorizarea micilor scene amplasate din loc in loc nu a fost deloc reusita, chiar deloc. A fost destul de prost gandita amplasarea scenelor atat de aproape una de cealalta si de aceea, probabil, sunetul a fost pus doar pentru a se auzi in jurul scenei respective. Din pacate, efectul a fost total altul, nu se auzea nimic chiar daca erai la 100 de metri distanta e scena(in cazul scenelor in care sunetul a fost transmis prin boxe). Muzica lautareasca cu sau fara taraf s-a auzit minunat.

Surprinzator de curate strazile!!! Nimeni nu arunca hartii, sticle sau ambalaje pe jos. Am inceput sa respectam si noi acest aspect, sa-l mentinem. Sa fim oare pe drumul cel bun!! Adevarul este ca oamenii prezenti acolo nu erau tocami navetistii bucuresteni cu pretentii din 133, 123 si 104( si alte mijloace de gen) care sunt certati cu apa si sapunul la ora 7 dimineata si care nu dau 2 lei pe igiena lor si, evident, nici pe cea a orasului in care locuiesc. Dar, totusi, suntem pe drumul cel bun.

La ora 8 dimineata strazile din centru aratau perfect curate. Deci se poate fara peturi si hartii dupa concerte. Nu stiu ce a ramas in Constitutiei, insa, cu siguranta, mult mai ok decat alta data.

Aaa! cum sa uit de focurile de artificii. Mai exact de spectacolele pirotehnice. Unul in parcul Izvor, conceput de LunatiX Aquatique: fenomenal. Prima oara cand vad un spectacol de lasere, foc si apa minunat sincronizate pe muzica. Ne uitam toti asemeni unor copii mici, fascinati, cu mainile si nasucurile inghetate pana-n suflet, dar nedezlipiti de pe gard. Al doilea spectacol de gen- in fata Casei Poporului, unde erau si proiectii UrbanArt la anumite intervale de timp. De asemeni sincronizat pe muzica.
Ce mai , adevarate specatcole de lumini.

Am ratat concertul Bryan Adams, care, am intels acum din mai multe surse ca a avut o sonorizare proasta care a dezamagit pana si artistul dornic de a-si arata calitatile publicului deloc entuziasmat.

Perfect! Plimbarea ratacitoare printre stradute a fost de 1000 de ori mai interesanta. Dar mai ales cea de pe aleea mestesugarilor, improvizata intre Piata Unirii Si Piata Constitutiei. Nu ne venea sa ne mai dezlipim de langa obiectele acelea atat de frumoase si deosebite. Placut a fost sa vezi oamenii care au lucrat produsele respective imbracati in haine traditionale zonei din care provin. Oameni simpli care fac lucruri minunate cu mainile lor aspre si batatorite.


Duminica dimineata, aflandu-ma din alte cauze si motive in centrul vechi, am vazut parada trasurilor pline cu studenti de la actorie, parca iesiti din operele lui Caragiale, care aruncau flori privitorilor. Acordurile tarafului Vasile Nasturica te lasau cu greu sa te indepartezi. Strazile erau ceva mai goale in jurul orei 11:30 a.m., insa oamenii la fel de entuziasmati si plimbareti.












































Niciun comentariu: