Cand eram mica mi-era frica noaptea. Acum mi-e frica ziua. Mi-e frica sa contez, sa deranjez, sa fiu sincera. Asa cum, in aceeasi masura, mi-e teama ca n-am sa contez, n-am sa deranjez si am sa fiu nesincera..

marți, 16 septembrie 2008

ceainarie cu parfum de poveste

Este un loc foarte placut mie. E cald, e primitor, e acasa...aceasta este senzatia pe care o ai stand acolo, sorbind din ceaiuri preparate dupa retete din vremuri de demult. Te pierzi in vorbe, in priviri, pentru ca acolo e un loc unde ti-e parca teama sa vorbesti ca sa nu deranjezi linistea calma ce domneste in mirosul dulce de arome si biscuiti, peste masute, peste perne, peste cartile roase de timp, uitate parca pe rafturile simple de langa tine.

Locul se numeste "La Vasiliada", undeva aproape de Universitate, deasupra unei librarii. Daca mergeti spre Unirii pe partea opusa spitalului Coltea si va uitati bine la panoul care semnalizeaza intrarea in ceainarie (pe un panou visiniu parca, scris cu alb "La Vasiliada) urcati scara in forma de spirala si ati ajuns...nu o sa deranjati pe nimeni, cei din librarie sunt obisnuiti si nici nu te baga in seama, iar sus e liniste si pare ca locul te-a asteptat numai pe tine( doar seara, mai ales in weekend, e greu sa gasesti 2 perne libere). Geamurile dau intr-o curte cu verdeata sau spre orasul aglomerat si grabit, seara intesat de lumini...
E locul perfect dupa o zi de umblat prin ploaia rece...




Ceva asemanator, de fapt la fel, dar mai mare ca spatiu, se gaseste si in ceainaria "La Cotroceni"...din Cotroceni, foarte aproape de Gradina Botanica.


Niciun comentariu: