Copilarii zic azi,multe scriam atunci...

Multe, multe randuri scrise...ganduri, franturi... traite sau doar inventate, totul scornit din mintea mea care incerca sa descopere ce ascund eu insami fata de voi in adancul maroniu-inchis al ochilor mei..poate ca nici pana azi nu am descoperit cu adevarat care sunt vorbele mele vrajite pentru a va spune cine sunt, ce sunt, sau poate ca unii, putini, au inteles fara cuvinte... :).

Nu sunt adresate cuiva in mod special, poate ca la un moment dat au fost(unele dintre ele), dar acum nu-mi mai amintesc acest lucru pentru ca, de fapt , imaginatia s-a prins in joc mai mult decat orice altceva. E ciudat cand recitesc versurile pentru ca am senzatia ca nu eu le-am scris, dar stiu bine ca eu le-am scris; stiu de ce am aceasta senzatie, pentru ca in scris am deformat realitatea, am inflorit-o sau pur si simplu am inventat-o de la 0. M-am jucat cu zeci de cuvinte. E doar o selectie aleatorie:

Pentru tine

Stii oare
De ce zambesc
Si totusi plang
Cu lacrimi amare?
Si
Stii tu oare
De ce uneori,
Cand e soare,
Ploua si se
Usuca orice floare?
Nu stii?...
Atunci nu vei stii
Niciodata.
Pentru ca azi
Am inghitit lacrimile amare
In timp ce zambeam.

Si am uitat...
Am uitat tot...
Da, chiar si pe tine!




Acum e-asa

Esti doar o umbra,
Doar un gand,
Doar o speranta
Prinsa-n vant.
Esti o lumina
Ce-ncet se stinge
In sufletu-mi
Ce azi mai plange,
Dar care maine
Va uita.
Nu sunt,
Ce trist,
Nu sunt
A ta
Si asta-i doar dorinta ta.
Va fi tarziu
Atunci cand tu,
Atunci cand
Ochii tai senini
Vor cauta privirea ma
Si nu o vor putea afla...


Nimic

Esti mic
Si esti departe-
Un punct in univers.
Nu te mai vad,
Nu ma mai vezi,
Nu te mai simt,
Nu ma mai simti,
Nu esti nimic...
Desi ai fost.


Chiar e asa?

Esti dulce azi
Si mirosi frumos.
Ai ochii negri
-mai negrii ca oricand,
Si buzele iti sunt
Mai fine-acum.
Ti-e zambetul
Mult mai senin.
Privirea?
Mult mai blanda azi,
Mai calda,
Mai plina de-nteles.
M-atingi
Si nu stii de ce,
Ma cauti si ma-ntrebi nimicuri,
Ma sperii dulce
Si-apoi fugi,
Caci ai uitat
Ce-aveai sa-mi zici.

Si stiu de ce
esti azi asa...
Azi ma iubesti,
Nu e asa?

Toamna

A mai cazut o frunza,
Ultima din copac,
Si-acum nimic
Nu misca...
Parc-am murit si eu.

Ma uit la tot
In juru-mi
Si totul este mort...
Nu mai sunt randunele,
Nu mai sunt nici cocori,
Iar gaze mititele
N-am mai vazut de mult.

Vezi?Norii vin deasupra
Si satul ud-acum
Si totul e mocirla
si fum vine pe drum.
E rece si e frig,
E trist decorul asta,
E palid si anost...
Parca e-o gluma proasta
Facuta de-un om mort.

Gand

Si-am sa te uit...
Cum uita piatra
Apa ce o macina mereu.
Ai sa dispari
Din gandul meu...
Cum se stinge o stea
Cand cade spre pamant.

Am sa te vad candva,
Departe-n timp,
Ca pe o umbra din trecut
si-ai sa ma cauti
Disperat si trist,
Iar eu...
Eu am sa rad
Vazandu-ti chipul,
Caci am sa-l uit...


De ce?

De ce nu taci
Cand eu te rog?
De ce insisti
Cand te ignor?
Tu chiar nu vezi?
Chiar nu-ntelegi?
M-am pictisit
Sa te tot iert,
Am obosit sa te accept.
Esti rece, mult prea rece.
Esti dur si negru
Si nu-ntelegi
-Nici nu incerci.
Si-atunci de ce?
De ce sa iert?
De ce s-accept
Ce nici nu am?
De ce sa lupt si sa cladesc
Cand tu darami
Si spulberi tot
Cu o privire
Si cu-n gest?