Uneori imi place linistea atat de tare incat mi-e teama s-o ucid pentru ca , uneori, prin tacere, putem sa ne spunem atat de multe, atat de frumoase si minunate lucruri, incat este pacat sa strici totul prin sunete inutile.. care tacere? tacerea dintre mine si tine..care tine?!?... un oarecare stranger.


Cantecul tacerii

Jorgen Nash(Danemarca)

Taci, taci, deschide ochii. Asculta si nu raspunde
cu alte intrebari. Prind in zbor amintiri. Prind in zbor
melodii. Pe-o ramura verde canta privighetoarea.

Calca usor, calca usor. Atingi o piatra rotunda,
de milioane de ani luminata de stele, de licarul
lunii si orele-amiezii, si in zori, de vapaile soarelui.

Taci. Simt ca piatra iti mangaie podul palmei
ce numara douazeci si cinci de ani. Ma bucura
cantul acesta sonor, curcubeu al pamantului.

Calca usor si taci, deschide ochii. Orbita de
soare e ploaia perlata, e roua pe crinii rosii
din mine, totul e plin de zumzet de-albine. Se prea poate,
se prea poate ca niciodata sa nu-mi regasesc aceste pasari batand din aripi.