-Vezi casutele de paie plutind pe apa? il intreba ea.
-Nu, vad barci albastre pe nisip, ii raspunse el.
-Auzi cum canta vantul la chitara?
-Aud, dar pot sa jur ca e un pian!
-Te-am sarutat in talpa, simti?
-Simt ca m-ai sarutat pe suflet...
Nimic nu vezi la fel ca mine, se intrista ea si pleca.
................................................................
-Vezi cocorii inaltandu-se din parul copilei?il intreba ea pe un altul.
-Vad intocmai, raspunse el.
-Nu ti se pare ca pamantul asta miroase a paine calda?
-Ce straniu, la fel simteam si eu...
Se casatorira.
-Simti zidurile grele ce ne-apasa? il intreba ea dupa 2 ani.
-Simti zidurile grele ce ne-apasa?ii raspunse el dupa 2 ani.
-Nu mi-ai adus nimic nou, se intrista ea.
-Nu mi-ai adus nimic nou, se intrista el.
......................................................
-Mama , vezi cum danseaza furnicile cu dimineata?o intreba fiul ei.
-Nu, se bucura ea, arata-mi.
Cand eram mica mi-era frica noaptea. Acum mi-e frica ziua. Mi-e frica sa contez, sa deranjez, sa fiu sincera. Asa cum, in aceeasi masura, mi-e teama ca n-am sa contez, n-am sa deranjez si am sa fiu nesincera..
sâmbătă, 14 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu