"ASTA-I VIATA.E CA O FLOARE DE CAMP: A TRECUT UN TAP , A PASCUT-O SI... IA-O DE UNDE NU-I."
replica lui Borkin din "IVANOV"; Cehov
Ce se intampla atunci cand...lucrurile te iau pe neasteptate..lucrurile urate si rele.. eh, bine, recunoastem ca niciodata nu te vor anunta ca vin, asta-i clar.
Ce te faci cand, dintr-o data, cineva iti spune la telefon ca viata persoanei care te cunoaste cel mai bine si pe care o cunosti cel mai bine a avut sanse.. sa nu mai fie, din cauza unui banal accident de masina, pentru ca a devenit ceva obisnuit de banal sa faci accident cu masina... si tu nici macar nu stiai si nici nu te gandeai, dormeai profund in noapte.. Ce faci? iti dai seama dupa ce te dezmeticesti de ce dimineata te-ai trezit cu o stare atat de proasta, cu o neliniste ciudata si cu senzatia ca ai visat cel mai urat vis din cate ai avut vreodata, doar ca nu puteai sa-ti amintesti nici in ruptul capului ce anume ai visat, pe cine, absolut nimic, pentru ca poate nu visasei nimic, doar aveai o stare in interior teribil de urata. Iti dai seama ca de fapt esti penibila; de ce esti penibila?!? pentru ca niciodata nu iti faci suficient timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat, pardon, s-o spunem direct , pentru oamenii care conteaza cu adevarat pentru tine... mereu ratezi pentru un amarat de job, pentru o promisiune de ajutor sau orice vrajeala pe care ai facut-o unui sau unei oarecare si pe care obrazul subtire nu te lasa sa lasi totul balta.
Intotdeauna mi-a placut zicerea ca " atunci cand gasesti un om care poate sa-ti atinga sufletul trebuie sa faci tot posibilul sa-l pastrezi langa tine".. nu stiu daca apartine cuiva, daca e din popor sau daca e rodul propriilor mele ganduri, chiar nu mai stiu.. dar ce conteaza de unde vine ideea asta atata timp cat este atat de adevarata?!? Sunt putini oameni in jurul meu care reusesc sa faca asta,care pot vedea ce sunt, cum sunt cu adevarat, care mi-au descoperit frumusetea interioara, prea putini, si oricum nici nu-mi trebuie mai multi decat am, pentru ca pe prietenii adevarati trebuie sa poti sa-i numeri pe degetele de la o mana..hai fie, mai imprumuti un deget , doua de la cealalata, dar nu mai mult.. daca da cu virgula, atunci e posibil sa fie o problema in ecuatie si nu e bine.
Poate ca ar fi minunat daca toti oamenii din jurul nostru ar fi capabili de o prietenie adevarata, sincera si gratuita, dar poate ca atunci nu am mai aprecia deloc acest lucru, pentru ca ar deveni comun, banal, si nu am mai avea cu ce sa comparam bunul si raul din jurul nostru.Nu exista lucruri perfecte, ideale.. utopia nu exista tocmai pentru ca este o utopie.
Vroiam sa mai scriu despre accidentul de pe DN1... dar as avea atatea de comentat( direct si in paralel) incat mai bine pastrez gandurile pentru mine despre acest subiect... oricum, oamenii demonsteaza pe zi ce trece cat sunt de limitati si cat sunt de nepasatori prin ceea ce fac, direct si indirect, toti impreuna alcatuiesc un izvor care naste dezastre...atat naturale , cat si artificiale, iar singurii care sufera din aceasta inconstienta de turma suntem, evident, tot noi, muritorii de rand.
Nu ma uit prea des la stiri, dar atunci cand o fac ma infurii si ma ingrozesc cand vad in ce fel de lume traiesc, plina de incapabili, iresponsabili si inconstienti... o lume in care in fiecare secunda viata iti este pusa in pericol din cauza imbecilitatii unora care au creier degeaba.
"CEA MAI PERICULOASA ARMA INVENTATA VREODATA E OMUL"
GUIDO CERONETTI
"...SUNT SIGUR CA OMUL NU VA RENUNTA NICIODATA LA SUFERINTA ADEVARATA, ADICA LA DISTRUGERE SI HAOS."
DOSTOIEVSKI
replica lui Borkin din "IVANOV"; Cehov
Ce se intampla atunci cand...lucrurile te iau pe neasteptate..lucrurile urate si rele.. eh, bine, recunoastem ca niciodata nu te vor anunta ca vin, asta-i clar.
Ce te faci cand, dintr-o data, cineva iti spune la telefon ca viata persoanei care te cunoaste cel mai bine si pe care o cunosti cel mai bine a avut sanse.. sa nu mai fie, din cauza unui banal accident de masina, pentru ca a devenit ceva obisnuit de banal sa faci accident cu masina... si tu nici macar nu stiai si nici nu te gandeai, dormeai profund in noapte.. Ce faci? iti dai seama dupa ce te dezmeticesti de ce dimineata te-ai trezit cu o stare atat de proasta, cu o neliniste ciudata si cu senzatia ca ai visat cel mai urat vis din cate ai avut vreodata, doar ca nu puteai sa-ti amintesti nici in ruptul capului ce anume ai visat, pe cine, absolut nimic, pentru ca poate nu visasei nimic, doar aveai o stare in interior teribil de urata. Iti dai seama ca de fapt esti penibila; de ce esti penibila?!? pentru ca niciodata nu iti faci suficient timp pentru lucrurile care conteaza cu adevarat, pardon, s-o spunem direct , pentru oamenii care conteaza cu adevarat pentru tine... mereu ratezi pentru un amarat de job, pentru o promisiune de ajutor sau orice vrajeala pe care ai facut-o unui sau unei oarecare si pe care obrazul subtire nu te lasa sa lasi totul balta.
Intotdeauna mi-a placut zicerea ca " atunci cand gasesti un om care poate sa-ti atinga sufletul trebuie sa faci tot posibilul sa-l pastrezi langa tine".. nu stiu daca apartine cuiva, daca e din popor sau daca e rodul propriilor mele ganduri, chiar nu mai stiu.. dar ce conteaza de unde vine ideea asta atata timp cat este atat de adevarata?!? Sunt putini oameni in jurul meu care reusesc sa faca asta,care pot vedea ce sunt, cum sunt cu adevarat, care mi-au descoperit frumusetea interioara, prea putini, si oricum nici nu-mi trebuie mai multi decat am, pentru ca pe prietenii adevarati trebuie sa poti sa-i numeri pe degetele de la o mana..hai fie, mai imprumuti un deget , doua de la cealalata, dar nu mai mult.. daca da cu virgula, atunci e posibil sa fie o problema in ecuatie si nu e bine.
Poate ca ar fi minunat daca toti oamenii din jurul nostru ar fi capabili de o prietenie adevarata, sincera si gratuita, dar poate ca atunci nu am mai aprecia deloc acest lucru, pentru ca ar deveni comun, banal, si nu am mai avea cu ce sa comparam bunul si raul din jurul nostru.Nu exista lucruri perfecte, ideale.. utopia nu exista tocmai pentru ca este o utopie.
Vroiam sa mai scriu despre accidentul de pe DN1... dar as avea atatea de comentat( direct si in paralel) incat mai bine pastrez gandurile pentru mine despre acest subiect... oricum, oamenii demonsteaza pe zi ce trece cat sunt de limitati si cat sunt de nepasatori prin ceea ce fac, direct si indirect, toti impreuna alcatuiesc un izvor care naste dezastre...atat naturale , cat si artificiale, iar singurii care sufera din aceasta inconstienta de turma suntem, evident, tot noi, muritorii de rand.
Nu ma uit prea des la stiri, dar atunci cand o fac ma infurii si ma ingrozesc cand vad in ce fel de lume traiesc, plina de incapabili, iresponsabili si inconstienti... o lume in care in fiecare secunda viata iti este pusa in pericol din cauza imbecilitatii unora care au creier degeaba.
"CEA MAI PERICULOASA ARMA INVENTATA VREODATA E OMUL"
GUIDO CERONETTI
"...SUNT SIGUR CA OMUL NU VA RENUNTA NICIODATA LA SUFERINTA ADEVARATA, ADICA LA DISTRUGERE SI HAOS."
DOSTOIEVSKI
Un comentariu:
uf...imi pare rau sa aud ca o persoana draga dea ta a patit ceva:(
>:D<
cat despre prieteni, asa e, prea putini sunt cu adevarat prietnei,si mai bine mai putini dekt multi si prosti...
cu accidentele si cu stirile,ce pot sa zic?! "n'ai cu cine ma...n'ai cu cine...niste niste tarani!" ;))
mi'a placut postarea ta:*
ti pup>:D<
Trimiteți un comentariu