Cand eram mica mi-era frica noaptea. Acum mi-e frica ziua. Mi-e frica sa contez, sa deranjez, sa fiu sincera. Asa cum, in aceeasi masura, mi-e teama ca n-am sa contez, n-am sa deranjez si am sa fiu nesincera..

sâmbătă, 14 iunie 2008

TerniPe



Cum am facut rost de biletul asta? absolut intamplator, dar nimic nu e intamplator... De ce? pentru ca, desi nu stiam propriu-zis nimic despre aceasta trupa, iubeam de mult muzica pe care o canta ei. Cum asa? Vina o poarta filmul "Gadjo dilo" in regia lui Tony Gatlif cu Romain Duris si Rona Hartner, un film pe care il tin la lista preferatelor. M-am indragostit atunci de coloana sonora a acestuia, de muzica traditionala tiganeasca pe care ne-o dezvaluie acest film, dar si de traditia tiganeasca, pentru ca asta este in fond acest film. Saptamana trecuta am descoperit, intamplator cum ziceam, cu ajutorul unei persoane si a youtube( ca fara el multe am rata), ca muzica de acolo apartine formatiei TerniPe, de aceea nimic nu este intamplator...

Pentru rasistii din voi, pentru ca suntem un popor de rasisti , orice ati zice, faptul ca va vorbesc asa despe traditia si muzica tiganeasca este, probabil, culmea culmilor. Trebuie sa mentionez ca muzica tiganeasca traditionala, nu este acelasi lucru cu manelele ( mi-e nu-mi plac DELOC manelele, tocmai pentru ca nu e ceva autentic, e o lucratura comerciala, lipsita de esenta -asta strict din punctul meu de vedere). Pentru cei care stiu si inteleg acest lucru tot respectul, restul oricum nu conteaza...







http://www.youtube.com/watch?v=cpXOsV8MAtA

http://www.youtube.com/watch?v=qOB1OBTab1Y&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=nns0JqVVtHA&feature=related


Filmul este o comedie dramatica, povestea unui francez care vine in Romania sa caute o cantareata de etnie rroma ale carei melodii le avea inregistrate pe o caseta care a apartinut tatalui sau. Actiunea se petrece iarna, intr-un sat tiganesc -Cretulesti. Stephane (Romain Duris) cunoaste aici frumusetea vietii nomade, dar si greutatile acesteia. Filmul mi s-a parut de o autenticitate rara, nu-mi dadea deloc senzatia de film regizat, de lucruri anume conduse si impuse de regizor, deoarece totul era simplu , curat, sincer, asta din punct de vedere artistic, al jocului actoricesc in primul rand, dar si al situatiilor prezentate. Ca si cand camera s-a aflat acolo intamplator si a imortalizat o particica din viata care ne inconjoara, pura, naturala, fara artificii, fara complicatii, asa cum este si traditia tiganeasca; ei iubesc viata si o traiesc cu pasiune, dansul lor este exorcizare atat trupeasca, cat si spirituala, este plin de culoare, atitudine afisata atat in haine, cat si in bucuria pe care o degaja.




Concertul a fost o experienta foarte placuta.

La intrare ne asteptau tigancile cu bratele pline de flori albe pe care ni le ofereau in semn de bune venit. Nu prea s-a inghesuit lumea la acest concert, nici macar nu a fost mediatizat, iar cel mai important adversar a fost cu siguranta meciul( habar n-am cine cu cine juca atunci, ca se auzea de la terasa din fata salii Polivalente meciul, dar evident ca nu m-a interesat se descopar ce si cum). Pe scena 7 oameni care au cantat cu sufletul, cu pasiune si RomaFest- o trupa de dans care ne-a aratat ce inseamna dansul autentic tiganesc, cu portul lor traditional, cu fustele inflorate, cu o energie si o canditie fizica in executare debordanta. Pur si simplu o experienta WOW. Dar nu acel WOW super-mega-extra-pompos si glam, ci ceva extraordinar de simplu si curat, care te purifica in interior. Cum este sa stai pur si simplu pe scaun, sa privesti scena si sa primesti energia celor de acolo, bucuria lor? este arta si atat, un spectacol simplu, curat, desre care este de prisos sa spui cuvinte mari, complicate si goale, trebuie sa vezi ca sa simti, nimic mai mult.

Recunosc ca ma asteptam sa vad foarte multi tigani la acest spectacol, insa nu a fost chiar asa, au fost foarte multi romani, foarte incantati de atmosfera, de muzica de acolo. Evident ca au fost si tigani, dar majoritatea lor au stat linistit pe scaun si au privit, majoritatea celor care au dansat si au tinut sala in picioare nu au fost tigani.




In jurul nostru,peste tot in sla, erau fete costumate in tiganci, nu erau autentice, ele ne-au asteptat la intrare, ele ne-au dat indicatii ca sa ne gasim locul in sala, si apoi , cum era normal, au dansat, in fustele lor inflorate si au dat un plus de autenticitate specatcolului, specatcolul nu exista doar pe scena, ci in intreaga sala.

Tiganii sunt asemeni tuturor oamenilor; rai, buni, deschisi, perversi, calzi, spirituali, perfizi, incruntati, linistiti, vulcanici, hoti, darnici, si nu ar trebui sa ii etichetam pentru ca fac parte dintr-o anumita etnie, oricat de multe motive am putea zice ca avem ca sa-i consideram intr-un anumit fel; orice padure are si frunze uscate, uneori mai multe, alteori mai putine. Mai intai trebuie sa descoperi omul din fata ta, cu bune si cu rele, si apoi sa exprimi o parere despre acea persoana, nu despre intreaga categorie de oameni pe care o reprezinta in mintea ta. Nu trebuie sa existe discriminare, dar exista. Nu trebuiesa existe rasism, dar exista.
Nu ai de ce sa urasti tiganii doar pentru ca sunt tigani. Ti se pare asta un motiv suficient?? Daca da, atunci gandeste-te ca si italienii ne urasc doar pentru ca suntem romani, asta in urma unor incidente care au avut loc acolo, dar ce vina ai tu in tot acest context?

Nu poti sa schimbi lumea, dar te poti schimba pe tine din punctul asta de vedere, renuntand la preconceptii si lasandu-te liber sa vezi frumosul din uratul care te inconjoara.